Vii la masă diseară?

Propun un fel de leapșă. Dar nu una pe internet, ci una în realitate. Un joc: vă explic imediat.

Ați observat că nu-i nici o distracție să mâncați singuri, și cu atât mai puțin distractiv e să gătiți doar pentru o persoană? De-aia  mă bucur mereu când ne adunăm mai mulți prieteni la masă. Rezultă voie bună, veselie și mâncărică bună pentru toată lumea.

Dar cercul ăsta, m-am gândit, e destul de închis. De câte ori vine la masă cineva pe care nu cunosc foarte bine? Sau de câte ori merg eu la masă la cineva quasi-necunoscut?

Jocul pe care-l propun și pe care-l încep în weekendul ăsta e simplu. Eu gătesc și invit la cină– pe lângă cei care oricum ar fi pe-aici– încă două persoane pe care nu le cunosc prea bine, cu care nu mă văd în mod regulat. De preferință ca nici persoanele cele două să nu se cunoască prea bine. ( Varianta extremă ar fi invitarea cuiva total necunoscut). Mâncăm, vorbim, bem, chestii de-astea, și cu siguranță la sfârșitul mesei o să ne știm mai bine.

Dar treaba nu se oprește aici. Fiecare din cele două persoane invitate vor face, la rândul lor, același lucru: vor invita pe alte două persoane puțin cunoscute lor la cină. Și tot așa.

Dați click pe schema de mai jos ca să vedeți reprezentarea grafică a jocului.

Click pe imagine

Acuma, știu că multă lume zice că nu gătește fain. Da’ nici nu trebuie. O omletă sau cartofi prăjiți știe oricine să facă, așadar, no worries! E doar un joc, oricum.

Câteva avantaje pe care le văd:

  • Cunoaștem mai bine oamenii din jurul nostru
  • Vom avea o serie de tăceri stânjenitoare la care ne așteptăm, așa că putem să ne distrăm pe seama lor
  • O masă caldă primită și oferită mai departe. Un cadou.

Cred că nu-i nevoie de multe reguli la jocul ăsta. Oricine se bagă va găsi modalități proprii de a juca. Ideea e să se propage cât mai mult, în cât mai multe locuri. Și pentru că Timișoara și chiar România sunt așa de mici, e foarte posibil să apară încrengături destul de curând. :D

A, încă ceva: spuneți mai departe!

Actualizare 10.01.2010, ora 00.43

Misiune îndeplinită!  Au fost la masă, (înafară de mine și Eni, care oricum am fi fost): Alin, cu care am discutat aici, aici și aici, și Oana.  Am mâncat tocăniță de pui cu ciuperci și cartofi natur cu pătrunjel (+smântână și varză murată) și am discutat despre Nord și Sud și specii pe cale de dispariție, cum ar fi Giborțul – rozătoare ca un șobolan tărcat cu trei dinți în față, și Razorbacul de orez, specie caracterizată prin mișcările-i lente… Chill!

Deci propagăm tot ce e de propagat și, firește, promovăm tot ce e de promovat.

29 responses to this post.

  1. Posted by Gab on 08/01/2010 at 7:09 pm

    Eu n-am loc la mine sa chem pe nimeni :(

    Si ma mai gandeam: daca vor si invitatii sa ajute la gatit, le dai voie?

    Răspunde

  2. Eu personal dacă le dau voie sau alții? La mine nu prea e loc în bucătărie, dar dacă insistă să curețe cartofi, de ce nu?
    Iar alții pot face cum vor, cum le place. cum ziceam, nu-i nevoie de multe reguli :D

    Răspunde

  3. Ideea mi se pare geniala!
    De asta avem nevoie, de comunicare, de a ne cunoaste intre noi, de a realiza ca desi toti suntem unici suntem atat de asemanatori.
    Lumea asta nebuna, ne indeamna sa concuram intre noi, sa ne batem intre noi sa na uram, la dezbinare.
    Ceea ce propui tu, ne-ar face sa realizam cat de multe putem sa facem daca doar am comunica si am colabora.
    Imagineaza-ti cate idei am descoperi ca avem in comun cu altii, cate idei la care nu ne-am gandit ne-ar duce la revelatii..
    De aici si pana la schimb de servicii ar mai fi doar un pas.. Situatii de genul ” Pai tu ce faci? pai aia…
    aaa ce tare pai chiar aveam nevoie de cineva care sa faca aia.. pai hai ca te ajut eu! ” nu sunt deloc rare..
    Chestia asta poate duce chiar la comunitatea aia libera de car vorbeam eu aici .
    Poate n-ar fi rau chiar sa faceti un gen de blog in care sa puneti un rezumat al discutiilor..
    E chiar tare!
    Felicitari!

    Răspunde

    • Mulțumim, mulțumim!
      Mă gândeam și eu la încă un blog cu cine cu cine s-a întâlnit si ce s-a intamplat…numa’ să prindă treaba.
      Și da…treaba cu comunitatea de care vorbești, celălalt joc, va urma. Sper ca ăsta să fie anul jocurilor ;)

      Răspunde

      • Haha.. dar viaţa e un joc..ar fi bine dacă ne-am apuca iar să ne jucăm.
        Dacă ne-am juca sunt sigur că ne-am rezolva toate problemele, iar „Cultura Mamă” ştie asta, de-aia ne „învaţă” de mici să fim serioşi. Învaţă regulile şi urmează-le! doar aşa te pot controla..

        Răspunde

  4. inca o chestie…
    O analogie..
    Daca fiecare individ ar fi precum un neuron.. imagineaza-ti ca fiecare neuron isi multiplica de n ori conexiunile..
    posibilitatile sunt incredibile..

    Răspunde

  5. Posted by LT on 08/01/2010 at 10:41 pm

    Misto idee ! Se organizeaza preselectie? Unde ma inscriu?:p

    Răspunde

    • hai maine. avem un loc liber, la mine. Dacă ne zici cine ești :)

      Răspunde

      • Posted by LT on 09/01/2010 at 12:38 pm

        Sa stii ca as fi luat in serios invitatia daca aveam cum sa vin :p. Dar pt. urmatoarea perioada, destul de lunga,sunt plecat departe cu serviciul.. Multumesc de invitatie oricum! :p . Poate mai organizati astfel de evenimente pe viitor si o sa pot sa onorez atunci :). Succes!

        Răspunde

  6. Pfoa! Cat de tare! Daca vin pe 7 martie in Timisoara pentru Nothington, o sa iau postul asta in calcul :)

    Răspunde

    • Păi dacă vii prin tm, clar vei fi invitat la cină :)
      Cum ziceam, azi încep, și probabil o să se mai întâmple. Dar sper să se-apuce și alții :D

      Răspunde

  7. Posted by Alin on 10/01/2010 at 3:01 am

    Iacă-tă ca o ieșit „proiectul” cina. Impresia mea despre mîncare: cu saţ şi gust – ca la mine acasă. Încă o dată felicitări Irina.
    Discuția ce am avuto mai apoi, a fost savuroasă, mai ales că am fost preocupați de viitorul unor animale pe cale de dispariție … de care multă lume nici măcar nu a auzit. Trebuiește musai promovate acele cuvinte cu schepsis…ele a fost sarea și piperul șuetei.

    Răspunde

  8. Deacord, inca in romania multi oameni au o atitudine tare rece fata de semenii lor, am observat in alte tari, esti binevenit in casa altuia si la masa lui, fara sa isi faca probleme de religie, statur social, etc.

    Răspunde

  9. Posted by Radu on 11/01/2010 at 10:24 am

    faina ideea :)

    Răspunde

  10. @ Alin

    Haha, prima parte a „proiectului” normal că a ieșit, dacă a fost atât de bine „organizat” :)) ( Scuză-mi ironia referitoare la cuvintele ” proiect” și ” organizare”, știi și tu ce-am vorbit despre asta. Nu sună a joc deloc, dar observ că oamenilor le place să le folosească :) )

    Cum ziceam, a fost doar prima parte, urmează „desfășurarea acțiunii”. Sunt încredințată că oamenii, măcar unii, vor fi receptivi și vor continua :)

    @ Vlad

    E adevărat, oamenii pe-aici sunt sceptici referitor la străini și oameni mai puțin cunoscuți, mai ales când e vorba să-i aducă în casa lor, sau să meargă la alții. Poate are legătură și cu paranoia indusă și de tv, și de părinți când eram mici: să nu vorbești cu străinii, să nu mănânci de la străini…
    Oricum, noi suntem o generație nouă, trăim în vreamea noastră iar atitudinea noastră depinde doar de noi și de cât îndrăznim să încercăm. Eu așa cred. :)

    @ Radu
    Mulțumesc. Nu-i doar ideea mea, e o memă care circulă, într-o formă sau alta. Oameni din jurul meu au un merit mai mare decât mine la „idee” :)
    Cât despre „organizat”, ești liber să începi și tu, să fii un „altcineva”. E chiar distractiv! Eu personal nu știu când mai chem pe cineva, e rândul lui Alin și al Oanei :)

    Răspunde

  11. E amuzant cum conservatorismul de care suntem legati organic ne face sa credem ca o chestie absolut normala e doar un „joc”. Mancam, vorbim, ne distram, dupa care revenim la vietile noastre „normale” si cenusii, nu? :)

    Răspunde

    • Păi: mâncăm, vorbim, ne distrăm – în mod normal – cu cei pe care îi cunoaștem, care ne sunt oricum aproape. Jocul ăsta e că extindem distracția, și în viziunea mea asta nu înseamnă că după aia revenim la viețile normale, ci doar continuăm să ne jucăm, cum vrem noi.
      Are legătură cu ce zicea Individul X: „dar viaţa e un joc..ar fi bine dacă ne-am apuca iar să ne jucăm.Dacă ne-am juca sunt sigur că ne-am rezolva toate problemele”

      Eu zic că nu ne-am oprit nici o clipă din joc, ci doar nu știm că e un joc, ci luăm totul foarte în serios, fără să ne gândim că oricând putem să ne oprim și să schimbăm „regulile jocului”, dacă nu ne mai place. Sau să jucăm alt joc. Oare are sens ce zic?

      Pe mine mă amuză mai degrabă cum oamenii preferă să numească treaba asta un „proiect” care trebuie „organizat” :)

      Răspunde

    • Posted by Gab on 11/01/2010 at 8:34 pm

      Poate că asta ar trebui să și fie viața: un joc în care mâncăm, vorbim și ne distrăm.

      Răspunde

  12. Hehe.. viata este intr-adevar un joc.. numai ca pe parcurs s-au adaugat..muuuuuuult prea multe reguli (dupa parerea mea).. incat se pare ca am uitat de mult ca ne jucam.. si am ajuns doar sa respectam reguli..
    Cam asta invatam de mici.. ca jocul are reguli, multe, si ca trebuie sa le respectam altfel suntem.. dati afara…
    Dar in momentul in care un joc nu mai lasa loc, de spontaneitate, iprovizatie.. creativitate.. parca nu mai e un joc nu?
    Daca stam putin sa ne gandim.. societatea noastra de azi este un joc in joc? Unii s-au jucat si au creat asta.. Nu suntem obligati in niciun fel sa ne jucam in continuare jocul asta.. daca nu ne place.. nu? Unii chiar au ajuns la concluzia asta.. asa ca ei isi schimba regulile dupa cum vor.. pretinzand ca joaca totusi acelasi joc.. Deci ce ne facem ? Poate ca de fapt asta e si ideea.. sa inventam jocul ala unde toti, respecta aceleasi reguli..

    Răspunde

  13. Posted by stanciova on 08/03/2010 at 3:45 am

    Hei, chiar ca e „gand la gand”, acum cateva zile povesteam cu un prieten pe care il invat sa gatesc despre asta… Pot sa filozofez multe despre lumea in care traim, de ce gatim mai putin, de ce muncim mai mult si uitam sa ne imprietenim… si alte asemenea. Dar cred ca e mai importanta practica. Deci MARTI 9 martie ora 19:00 va invit la mine Gab si Irina si inca 2 prieteni de-ai vostri pe care nu ii cunosc inca. Vor mai veni doi prieteni de-ai mei pe care voi inca nu ii cunoasteti. Singura problema e ca am doar 4 farfurii in casa dar sunt sigura ca o sa ma ajutati cu asta :) Din meniu: curry de legume cu cous-cous. Va astept cu drag!!!

    Răspunde

  14. Posted by Lucian on 08/03/2010 at 11:48 am

    Irina, apreciez ideeea ta!
    M-am regasit in articol.
    In ultimul timp, am cunoscut putini oameni noi.
    Chiar in pofida interesului pentru cei din jur!

    Ideea unei mese cu necunoscuti o cunosc de copil!
    In multe povesti am intalnit exemplul unor oameni (fie regi, imparati sau oameni simpli) care chemau la masa necunoscuti …
    Pana acum n-am inteles, insa datorita tie ….voi oferi cine pentru a cunoaste oameni!
    (mai ales ca in ultimul timp am descoperit ce distractiv, provocator si gratificant e sa iti gatesti)
    Un gand bun!
    Primavara colorata si inmiresmata!
    Lucian

    Răspunde

  15. Lucian, mă bucur să aud asta, sincer!

    Persoane cu care am mai vorbit au sugerat că ar fi fain să existe undeva un blog, un „jurnal” al întâlnirilor. Mă gândesc să-l fac, cumva, să scriem toți ce-am mâncat, cine cu cine s-a întâlnit, ce s-a vorbit, să punem poze… Ar putea fi interesant. Așa că va urma, si sper să colaboreze cât mai multă lume. Stay tuned…:D

    P. S.: de treaba cu mesele împărătești din povești uitasem, dar acum parcă îmi aduc aminte. Tare fain!

    Răspunde

  16. Posted by teo on 08/03/2010 at 1:56 pm

    Am putea incepe un blog pe wordpress http://hailamasa.wordpress.com si ma voluntariez pentru prima postare pt masa de maine. Ah abia astept sa pozez legumele si cous-cousul :) Ma gandesc sa fie un blog cu autori multipli ca un club. Noii veniti pot participa prin comentarii iar cand organizeaza prima masa pot deveni autori… Ma gandesc ca regula ar putea fi doar ~minim doi necunoscuti la masa~ pentru a se califica pentru blog.

    Răspunde

  17. uhuuu!!! foarte fain aseara ;)) acum trebuie sa imi storc creierii si sa gasesc ceva pentru gateala de marti ;))

    Răspunde

  18. Posted by Bogdan on 25/03/2010 at 4:40 pm

    Foarte buna initiativa!
    Am ajuns aici de pe dincolodebani.ro va felicit pentru toate initiativele de genul! E foarte tare ce faceti!
    Eu m-as baga in acest joc :P doar ca as incalca „regulile” din cauza ca eu sunt student si nu am cum sa gatesc mai departe…. :(
    Spor, distractie si pofta buna! :)

    Răspunde

Lasă un răspuns către Vlad Anulează răspunsul