Posts Tagged ‘ganduri’

Detronarea lui „Trebuie”

Sab-Ina (blogsipace) m-a îndemnat să scriu povestea de mai jos, în urma comentariului la articolul de aici, articol pe care vă invit să-l citiți.

Detronarea lui Trebuie

Comandantul Armatei de Gânduri e preaslăvitul Trebuie. Întâmplarea face ca el să aibă o influență extrem de mare asupra Gândurilor, Armata fiind o armată de supuși. Prea des gândurile încep cu Trebuie, în loc să fie sigure pe ele și cu fruntea sus: „Trebuie să merg la lucru”. „Trebuie să mă grăbesc”. „Trebuie să plătesc creditul”. „Trebuie să-mi cumpăr haine noi”. Armata de Gânduri e ursuză și cenușie.

Armata de Gânduri nu știe încă: Trebuie e pe cale să fie dat jos din funcție. Armata de Gânduri va trece printr-o schimbare radicală, va fi pusă față în față cu Libertatea.

Tot întâmplarea face ca Trebuie să fie fratele vitreg al Minții. De fapt s-a aciuiat pe lângă casa ei din fragedă pruncie, și n-a mai plecat. L-a adus Educația în vizită, probabil cu intenții bune și au crescut împreună.  Lui Trebuie a început să-i placă puterea pe care o poate exercita asupra Minții: Chiar dacă ea își închipuia că e stăpână pe situație, Trebuie i s-a băgat pe sub piele și a început să o macine, încet-încet, astfel încât, nu după mult timp, Mintea a ajuns să creadă că tot ce spune Trebuie vine de fapt de la ea.

Din ce în ce mai mulți Oameni încep să devină Ființe Treze. Asta îl sperie foarte tare pe Trebuie. Știe că locul privilegiat îi este amenințat. Numeroasele neplăceri ale Oamenilor cauzate de Armata de Gânduri ajung din ce în ce mai des și mai intens la Suflet, iar acesta se simte profund tulburat. Iar simțămintele astea ajung și la Minte, care devine îngrijorată de tulburarea părintelui ei.
— Ce se întâmplă? În ultima vreme ești neliniștit, nu-ți găsești locul, nu mai reușești să ajungi la Sufletul Oamenilor din jur, parcă ești din ce în ce mai rece. Recunosc că nu ți-am dat prea multă atenție în ultima vreme, dar am fost ocupată cu războaie… Spune-mi, ce se întâmplă?
— Nu m-ai prea ascultat, ce-i drept, îi răspunde Sufletul. Credeam că pot avea încredere în tine că odată ce-ai crescut îl vei conduce pe Om spre a se simți bine cu el însuși și cu ce îl înconjoară, dar tu, din contră, în loc să faci ca Gândurile să devină prieteni de nădejde ai Omului, le-ai grupat într-o armată de ocupație… Și l-ai pus pe Trebuie comandantul lor. Cum nu se poate mai rău. Eu sunt slăbit. Nu mai vreau să aud de Trebuie. Dacă vrei să nu mă răcesc de tot, fă ceva în privința asta.

Mintea, isteață, și-a dat seama de îndată: Fără Suflet, nici ea nu va mai trăi prea mult.

L-a invocat pe fratele ei mai mic, Limbajul.
— Daca ma ajuți, vom reuși sa-l eliminăm pe Trebuie, spuse el. E suficient să lucrăm împreună, ca și până acum. Vom lucra însă la o altă paradigmă. De fiecare dată când Trebuie vrea să acționeze și să se bage în fața propoziției, tu să fii atent și să-l înlocuiești cu „Vreau…..pentru că….” Uite un exemplu: În loc de „Trebuie să mă grăbesc” ne vom exprima astfel: „Vreau să mă grăbesc, pentru că nu vreau să o las pe colega mea să aștepte în frig”. Dacă, orice argument ai găsi, acesta este suficient de puternic și ești convins că nu-l vei răni pe Suflet prin asta, atunci e în regulă. Dacă nu, înseamnă că acele gânduri care începeau cu Trebuie ar fi dus la o acțiune care nu merită făcută, deci ne eliberăm de ea, și implicit de Trebuie. Iar ca dorințele exprimate cu Vreau să nu rănească nici Sufletul Omului nostru, nici Sufletele de alături, ar fi indicat să colaborăm foarte bine și cu Empatia. Ea ne va conduce pe un drum destul de sigur, căci a învățat multe direct de la Suflet.

––––––––––––––––––

P.S. : Un alt articol foarte fain despre „trebuie” , pe care vă invit să-l citiți este aici.

Anunțuri

But we’ll be there with time to spare and find our own way home

Photo by antocsc on Flickr

With just one kiss you could change the world,
It might not be much better but it certainly couldn’t hurt
When you stomp your feet you aren’t hurting me,
But you’re always killing something just by living on the earth

So who you supposed to listen to when you’re looking for something to do
And all the voices shut you up
‘Cause Someone put a brick in your coffee cup
When you’re trying to decide whether to walk or to ride
Take the easy way you know that you want to

I saw an educated girl give her hair a twirl
And contemplate the meaning of a man with just one arm
She’s not a genius or a dunce, but it makes no difference
For at any moment we might find ourselves a charm

But I’m feeling quite confused by the people who refuse to see
A simple way of life that don’t make you the loser
They say we won’t make it far unless drive there in a car
But we’ll be there with time to spare and find our own way home

You might find the meaning of life in the barrel of a rifle
If it’s pointed at a bird or if it’s pointed at your head
But me I’d rather plant a tree that grows up tall for all to see
Until I need a pencil, then I’ll chop it to the ground

At night falling down, will it make a sound
Should I even wonder what it’d say
It’s so hard to change yourself easier to tell someone else
That everything is going to be okay

(The Ditty Bops)

Piesa aici.

Love of money


Video primit de la Gab.

What goes around comes around

Dap. A trecut o saptamana de la furia de luni dimineatza. Bicicleta – tot furata, dar in saptamana asta mi-am facut rost de alta, si mai old-school decat prima, numa ca asta e nemtzeasca si visinie, nu are cos si inca nici flori, nici macar frane nu are. In shimb are viteze. 6 sau 4, nici nu stiu. Unii ar zice ca este, totusi, un upgrade :))

N-am mai scris pe blog cand s-a intamplat, dar la o zi dupa ce mi-a disparut bicicleta mi-a disparut si mârtanu. A ajuns la varsta aia… Miorlaia de mama focului, l-am scos afara, fiind incredintata ca nu pleaca nici batut de langa bloc. Da’ de unde! cum s-a vazut la aer a urmat calea gradinii si chemarea pisicilor. Am zis ok…se intoarce el. Si daca nu, el sa fie sanatos, numa sa nu patzeasca ceva. Ei bine, am asteptat zi-de-zi, m-am tot uitat dupa el…nimic. Incepusem sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu mai am nici bicicleta, nici matza. Apoi…sambata am fost sa-mi iau bitza noua, si tot sambata, seara, cand am ajuns in fata usii blocului, am auzit un miorlait jalnic! Ma uit in jur…el era. Mishu s-o intors! Slaaab si pricajit, de-abia isi misca picioarele din spate, murdar tot! :)) 2 zile n-a facut nimic decat sa manance, sa doarma si sa bea apa. Acuma parca si-a mai revenit, dar nu pare incantat de ideea de a pleca de acasa prea curand.

Parerile despre viata ale motanului Murr

(fragment)

Oare umbletul in doua picioare este intr-adevar ceva atat de important incat specia numita „om” sa aiba dreptul a pretinde o heghemonie asupra noastra, a tuturor acelora care pasim cu mai multa siguranta pe patru? Da, stiu, ei isi fac o parere grozava despre ceva care s-ar afla in capul lor si care s-ar numi ratiune. Nu-mi pot da seama exact ce inteleg prin asta. Un lucru e insa limpede: daca, dupa cat pot deduce din unele spuse ale stapanului si binefacatorului meu, ratiunea nu inseamna nimic altceva decat aptitudinea de a actiona constient si de a te feri de prostii, atunci n-as dori sa schimb cu nici un om. Constiinta, cred eu, se dobandeste numai prin obisnuinta, iar venirea in viata si trecerea prin ea se fac fara sa stii cum. Cel putin asa s-au petrecut lucrurile cu mine si, dupa cat inteleg, nu se gaseste pe intreg pamantul vreun om care sa stie din proprie experienta cum si unde s-a nascut si nu afla toate acestea decat din traditie, care, pe deasupra, mai este adesea si nesigura.

E.T.A. Hoffmann

Parerile despre viata ale motanului Murr, Berlin, 1855

Parerile despre viata ale motanului Murr, Berlin, 1855