Posts Tagged ‘comunicare’

The sound of the human voice

Prieteni de facebook

Sunt eu demodată/retardată/răutăcioasă/asocială privind rețelele sociale online dacă mi se pare trist și cam urât ce-a zis domnișoara asta pe Twitter, chiar dacă e, probabil, doar o glumă?

Cu toate că nu o cunosc personal, sunt convinsă că e o fată foarte de treabă. Doar că ceva din textul de mai sus nu îmi pare în regulă… Iertată să-mi fie nesăbuința!

Instant messaging is NOT real life

Repet (ce-am scris acum aproape un an):

Nu-mi place deloc să vorbesc pe messenger și nici n-o prea fac. Cu nimeni. Pentru că ajung foarte des la un sentiment de frustrare când îmi dau seama că de cele mai multe ori cuvintele pe care le tastăm sunt goale, nu reușesc să ne apropie câtuși de puțin, ba din contră.

Cineva a folosit, cu ceva timp în urmă, un termen care mi se pare foarte potrivit pentru „vorbitu’ pe mess” și anume „low level communication„.

În principiu, cred că povestitul e o chestie care se face față în față, iar dacă e ceva de comunicat, se poate face prin mail sau telefon.

Personal, folosesc Yahoo Messenger pentru a-mi promova blogul și pentru a primi/trimite fișiere și uneori linkuri.

Ok, ce voiam de fapt e să dau copy-paste la un text:

Instant Message Anxiety

If Instant Messaging is supposed to be fun, why does it make me so nervous? There’s way too much pressure. I’ll be busy doing something important, like looking up Hall & Oates on Wikipedia, when all of a sudden there’s a DING! „DING! Hey, I want to talk to you and you have to respond NOW! It’s called INSTANT messaging, so message me back in an instant!”

Stop rushing me, dammit!

You see, I’m a neurotic writer with a mild case of OCD. If you send me an email, I will write back with a witty, carefully planned out response. But if we just chat back and forth, it’s just going to be a lot of slop. We might as well just be talking on the phone at that point and talking on the phone is already bad enough.

Then there’s that awkward moment when the IM conversation has played out. You’ve asked what I’m up to tonight, I say not much, you say you’re also not doing much, then there’s a two minute lull. Now what? I could try to end things by saying, „Well, I guess I should get going,” but that’s a lie. I don’t have to get going. I have nothing to do, and you know it because I just told you. The only thing to do is leave the chat open while nobody says anything, providing further proof of my lack of virtual conversation skills.

When you take into account AIM, g-chat, facebook chat, myspace chat and iChat, I feel like I’m suffering the wrath of a social networking blitzkrieg (my computer screen being Poland). Can everyone consolidate their chat function already?

There’s also the times someone attempts to start a chat with me, but I’ve been away from my keyboard for two hours. I think chat etiquette says I’m supposed to have some sort of „away from keyboard” message, but I shouldn’t have to tell people whenever I get up to use the bathroom or watch TV. And yet, there you are, waiting hours for a response that never comes, making me look like the jerk.

Occasionally a good IM conversation will occur, but what’s the point? Chances are you’re probably someone I see on a regular basis, but the next time I see you, there’ll be nothing to say. All the good stuff was covered in the chat. It’s not worth it the hassle. My point is, someone needs to make a pill that treats IM Anxiety Hopefully it’ll be relentlessly advertised on television and have a name like „Messagia.”

Autor: Matt Manser

Răspunsul meu la „De ce”-uri

De ce-urile le-am scris aici, și-am promis într-un comentariu să răspund într-un articol separat.

Mi se pare destul de simplu și clar. Sunt întrebări care își răspund una alteia și una prin alta, pentru că toate, absolut toate fenomenele au legături între ele. Ca într-o rețea.

Treaba-i că începusem să scriu și o explicație mai exactă a cum văd lucrurile, dar s-a lungit prea mult și nu ajunsesem nici măcar la jumătate, așa că am lăsat-o baltă. Dacă e cineva care n-o să poată să doarmă pentru că nu știe răspunsul meu, să dea un semn și povestim la o bere ;)

Deschide și savurează fericirea

Deschide și savurează fericirea. Ăsta-i noul slogan Coca-Cola. M-am trezit cu el dis de dimineață, era o reclamă la radio. Dacă nu-l auzeam, aveam șanse mari să am o zi liniștită și senină, poate cu sclipiri de fericire; fără să beau Coca-Cola. Acum mi-e teamă că trebuie să fug până la cel mai apropiat ABC alimentar, să deschid și să savurez fericirea.

Coca-Cola romania

Nu mi-a venit să cred, așa că am dat rapid un search pe Preamăritul Gugăl, să mă asigur.


Bookmark and Share

You should blog about this!

solittletosay2

Ce muzica iti place? – fa-ti repede cont pe last.fm si afli de acolo. Bonus: un test rapid de compatibilitate muzicala!

Cand e ziua ta?– fii fara grija, te anunta myspace sau alte site-uri mai specializate care ti-au luat datele in acest scop: nu mai ai cum sa uiti.

Nu te-am mai vazut de mult, oare cum mai esti? ce mai faci? – intri pe hi5 si sigur te lamuresti, cu imagini care sa ateste tot. Nici nu mai trebuie sa schimbi o vorba.

Vobim cu prietenii pe messenger, ne imbratisam pe messenger, ne infuriem, scoatem limba la ei, zambim – induiosati, amuzati sau fals.

Transmitem un procent infim din ce suntem si da! ne-am cunoscut pe net!
Ne-am cunoscut.

03:53

al doilea post pe noaptea asta, si nu zic nimic nou.

Cu toate eforturile noastre – messenger sucks. Spun asta dupa o lunga „conversatie” pe care am avut-o cu cineva , el vorbind, eu tastand. rezultatul: desi eu – in mare, intelegeam cam tot ce zicea el (mai putin cand nu se intelegea nici el :) ) , eu nu ma puteam face deloc sau aproape deloc inteleasa, si aveam asa de multe de replicat!

frustrant, deci scriu pe blog.

……………………….
haha

tare
da
pai da…
da’ tare ar fi bine sa nu fim atatia oameni
asa-i
si devii pesimist

pai si cat mai avem din „natura noastra” ?
human nature

adica
cat mai stim din asta
nu umana
pff
lasa
nu pot
punctat
da; tu nu ai prins din ce vreau EU sa zic

nush
da’ sa zicem
aia
da
ca nu suntem mai umani numa ca merem in 2 picioare

era o chestie pe care o zicea o pisica
asta cu oamenii
ca cu ce is ei mai buni
decat matza
numa ca merg in 2 picioare?
in fine
dar
asta zicea matza
in carte
nu conteaza
conteaza ca
ce vreau eu sa zic
ca

stai
ca eu scriu
si e mai greu
deci:
chestia aia care o avem noi, ca vietuitoare, este o chestie primara
si mai toate chestiile primare
sunt estompate
sau sterse cu totu
de catre mediu
asta
in care traim
in societatea NOASTRA
in civilizatia vestica in care ne invatza diferite chestii
care sunt contrare
nush despre aia
deci nu vorbesc de ea

………………………..

Dat fiind ca tot ce am paste-uit aici e scris doar de mine, nu mai cer permisiunea pt reproducerea publica a unei „conversatii private”.