Archive for the ‘Lejer, pe bicicletă’ Category

Cum a fost ziua fără mașini?

Nu chiar ca-n poza de mai sus, mai degrabă așa:

Dimineața sesizez un traffic jam în intersecția de la p-ța. Badea Cârțan, deși de obicei nu-i așa grav. Mai multe mașini, mă gândesc. Dar în același timp, am întâlnit mult mai mulți bicicliști pe traseul meu de acasă la servici (am învățat să-i cam recunosc pe cei pe care-i întâlnesc zilnic).

Am citit un pic aici despre cum au pus unii țara la cale –articol scris cu o zi înainte.

[…] Agentia pentru Protectia Mediului Timis impreuna cu Clubul Rotary Ripensis Timisoara si Fundatia Bega si cu sprijinul Primariei Timisoara, organizeaza, in 22 septembrie, o serie de actiuni dedicate „Zilei mondiale fara masini”. Marti, intre orele 11 si 12, va fi inchis traficul rutier pe bulevardul Vasile Parvan, unde va avea loc un concurs de biciclete, dupa cum declara consilierul Nicoleta Table, purtatorul de cuvant al Agentiei pentru Protectia Mediului Timis. In acelasi interval orar, pe acelasi bulevard, vor fi efectuate determinari ale calitatii aerului, rezultatele masuratorilor putand fi vizibile pe un panou electronic. […]

[…] Prezenti la eveniment, politistii rutieristi spun ca nu-i vor sanctiona pe soferii care vor fi depistati pe b-dul V. Parvan in intervalul de timp in care artera va fi inchisa. „Vom incerca, insa, sa le insuflam si lor dorinta de a lasa macar pentru o zi masina acasa.[…]

Pe scurt: pe-ni-bil.

Aici și aici am citit cum a ieșit seria lor de acțiuni. Fix ca anu’ trecut. Bine că evoluăm la nivel de acțiuni organizate „de sus”.

Tot în articolul de mai sus am aflat și unde se dă micul dejun pentru bicicliști, în caz că vă e foame. (bicicletă – foame… hmmm. să fie vreo aluzie sau doar reclamă la life-care?).

„In perioada 21 – 25 septembrie vom efectua «pande», intre orele 7 si 9, in zonele Piata 700, Calea Buziasului, A. Imbroane si Demetriade si cei care vor fi depistati ca merg la serviciu cu bicicleta vor primi un mic dejun simbolic pentru a-i rasplati si pentru a-i incuraja astfel si pe altii sa le urmeze exemplul”.

Vă rog, dacă citiți articolul ăsta și sunteți printre norocoșii care i-ați zărit pe voluntari, povestiți-mi și mie într-un comment, aș aprecia.

Nu, n-o să zic cum a fost în alte orașe din europa anul ăsta, că prea des aud cum că România e cu nu-știu-câți ani în urmă. Dar am găsit un video de acum 11 ani, din ziua fără mașini la Strassbourg, Franța.

Booon, să trecem și la lucuri mai faine și mai optimiste.

Plimbarea pe biciclete gen Masă Critică, aia ne-organizată, pentru care nu s-au alocat fonduri și aprobări de la primărie, nu s-au cerut sponsorizări și în care nu și-a băgat coada nici o asociație, aia a ieșit minunat.

Oamenii au venit cu mic, cu mare  pe biciclete în fața Catedralei, am plecat pe  la 18.30 și ne-am plimbat vreo oră jumate pe străzile foarte aglomerate ale orașului.

Ei bine, grupul ăsta mare de bicicliști a fost văzut și de pietoni, și de șoferi, s-au mirat, au zâmbit, unii au claxonat de încurajare. Am ajuns la un moment dat lângă un parc plin ochi de copii, foarte mulți pe bitzigle și ei. Când au văzut puhoiu’ de bicicliști care-a mers în vizită pe la ei au rămas cu gura căscată la propriu :)) Foarte drăguți au fost, și de parcă nu ne simțeam destul de fain, ne-am umplut și mai tare de energie de la puști. Sper să vedem și pozele în curând :).

Plimbări de genul ăsta se tot fac în Timișoara de câțiva ani încoace, în ultima vineri din lună, inclusiv vinerea asta,așa că o să repet anunțul de acum câteva zile:

Veniți vineri, 25 septembrie, cu bicicleta/rolele/skate-boardul/trotineta la o plimbare în grup, prin oraș, să ne bucurăm împreună de o zi cu mai puține mașini.


Întâlnirea  la ora 18, în fața Catedralei Mitropolitane.

Nu lăsați acasă prietenii și zâmbetele, iar ca accesorii, aduceți baloane sau moriști sau stegulețe sau ce vreți voi, ca să fie veselia și mai mare!

Ziua Mondială fără mașini

Marți, 22 septembrie e Ziua Mondială fără mașini.  Pentru că străzile sunt și pentru oameni, nu numai pentru lungile șiruri de cutii pe roți. Iar oamenii din cutiile pe roți pot coborî din ele cel puțin o zi pe an. Toți putem să revendicăm străzile pentru mersul pe jos, pentru biciclete, role, skate-boarduri, trotinete sau  pentru mai eficientele cutii pe roți: mijloacele de transport în comun.

Anul trecut a fost slăbuț în Timișoara. Foarte slăbuț. Ziua fără mașini a durat o oră, orașul fără mașini a însemnat o stradă închisă. Eu zic că se poate mai mult! Ce-ar fi ca marți, în loc să mergeți la servici/școală/cumpărături sau mai știu-eu-unde cu mașina personală sau cu taxiul, să vă faceți timp să vă plimbați? E așa frumoasă toamna și nu vă grăbește nimeni. Să mai respire și plămânul nostru! ;)

Și după ce v-ați plimbat frumos, v-ați făcut treburile, veniți cu bicicleta/rolele/skate-boardul/trotineta la o plimbare în grup, prin oraș, să ne bucurăm împreună de o zi cu mai puține mașini.


Întâlnirea la ora 18, în fața Catedralei Mitropolitane.

Nu lăsați acasă prietenii și zâmbetele, iar ca accesorii, aduceți baloane sau moriști sau stegulețe sau ce vreți voi, ca să fie veselia și mai mare!


Spuneți mai departe!

P.S.: Aceeași rețetă se aplică și vineri, 25 septembrie, la Masa Critică!

Dimineața, marți

O zi faină se anunță când ajungi dimineața la lucru și te dor obrajii de la atâta zâmbit.
Când o mașină îți taie calea și un pompier de pe trotuar spune șoferului „vezi, băăi, bicicleta!”.
Când la brutărie tanti îți dă cel mai mare covrig, deși nu era deasupra.
Când șoferii de tir te fluieră în loc să te claxoneze.
Când știi că la ora 6 o să primești un dulap gratis, dacă te duci după el.
Cânt te salută cineva cu care n-ai vorbit niciodată, dar vă vedeți mereu pe biciclete.
Când mergi să iei apă și o fetiță de pe-acolo fuge pe lângă tine și-ți zice „ești drăguță!”
Când îți dai seama că se întâmplă toate astea deși te doare capul, pentru că ai băut un pahar în plus cu o seară înainte.
Când și seara de dinainte te dureau obrajii de la atâta zâmbit.

sb10067512f-001

Plimbare cu bicicleta + film în aer liber

Se întâmplă mâine seară. Adică marți, 14 iulie. Plimbarea pe bicicletă se vrea a fi un soi de mini-Masa Critică. Iar filmul va fi proiectat în Piața Unirii din Timișoara.

Programul ar fi cam așa:
Întâlnirea călare pe biciclete la ora 19 în fața Catedralei Mitropolitane, plecarea în ritm lejer pe la ora 19.30, oprire în Unirii pe la 20.30 și vizionarea filmului HOME de Yann Arthus-Bertrand, începând cu ora 21.

Mi se pare un mod excelent de a petrece o seară de vară, în timpul săptămânii, așa că de-abia aștept.

Pentru cine n-are bicicletă: Veniți măcar la film. Dacă nu la film, veniți în Unirii. Probabil că o sa fie interesant.


verde
foc
masini
iarba

Notă: Deși filmul e finanțat de către un grup de mari corporatii , probabil ca să-și mai spele din păcate, așa cum e moda, filmu’ e gratis. Free. Moca. Ceea ce e fain. Filmările sunt minunate, iar actorul principal din filmul ăsta e de o frumusețe care mereu mă lasă fără cuvinte.


Bookmark and Share

early summer trip/ amsterdam

Astazi e ziua cea mare: imi fac bagajele si la noapte plec.

Aici:

amsterdam bike

morcovi

coffee shop


Bookmark and Share

Astazi din nou, Masa Critica

E din nou ultima vineri a lunii, așa că e zi de sărbătoare –pe bicicletă!

Mă duc la Masa Critică, unde o să pedalez împreună cu (cât mai mulți) oameni frumoși prin Timișoara, timp de vreo oră, pe un traseu pe care nu-l știe nimeni de la început. Cei care merg în față îl aleg, și oricine poate merge în față! Pentru că nu există organizatori, nu există lideri. Masa Critică nu-i nici protest, nici concurs. Oricine poate participa, trebuie numai să apară la ora și locul întâlnirii cu bicicleta (sau rolele sau skate-ul…orice nu merge cu motor). Se spune că e doar o coincidență în care toata lumea se întamplă să meargă în aceeași direcție, în același timp.

Vreme de o oră pe lună, strada e mai prietenoasă pentru cei ce folosesc mijloacele de transport nepoluante, și asta în peste 500 de orașe de pe glob.

Întâlnirea e la ora 18 in fața Catedralei Mitropolitane din Timișoara. Stăm la povești, ne cunoaștem mai bine, iar la 18.30 plecăm la plimbare. Eventual luăm baloane, pălarii colorate, stegulețe, flori și, neaparat, luăm zâmbetele cu noi!  De-abia aștept! :D

Pedalati? Pedalam!


Bookmark and Share

Bicicleta, pericol national

Asta la Bucuresti. In Timisoara au mai trantit niste piste, ca vezi-doamne suntem fruntea. Piste peticite, vopsite din loc in loc, pe trotuar. Piste pe care nu ajunge sa pedalezi de 3 ori ca zice „Stop”. Inseamna ca ai intalnit vreo statie de autobus. Sau poate doar o bordura mai inalta. Am testat azi pista de pe Tache Ionescu, dar zau daca ma mai dau vreodata pe acolo! Unde nu scrie stop, sunt pietoni. Daca ii atentionezi ca stau pe pista de biciclete, iti rad in nas, si mi se pare normal! Pai asta-i pista?!

Normal…toata lumea zice ca nu-s fonduri, ca e criza recesiune, ca e mai ieftin cum au facut ei. Dar oare…decat sa dati putini bani pe ceva ce nu va fi niciodata folosit, nu mai bine sa nu dai nimic (pana la niste idei mai eficiente)? Parca e mai economicos atunci, da’  n-ar mai fi banatu fruncea.

„Si s-astepti cuminte clipa-n care tot se va schimba…”

Nota: (pentru cine nu ma cunoaste): Versu’ de mai sus e folosit cu ironie.


Bookmark and Share

Weekend plin de biciclete!

„105!” a strigat cineva vineri, la Masa Critica, dupa ce se pare ca a terminat de numarat biciclistii. Mi-a sarit inima in sus de bucurie! De obicei…daca veneau pana in 50 era bine. A fost excelent, cu muzica, biciclete de toate felurile si mai multe grupe demografice :P. Au fost mult mai multe fete decat de obicei, au fost cativa copii impreuna cu tatal lor, a fost un nene mai in varsta care, zice-se, a facut turul Romaniei pe bicicleta… Multa lume care a venit pentru prima data, ceea ce e imbucurator. Iar lumea din masini si de pe marginea strazii intreba curiasa ce se intampla, si soferii au fost de treaba si n-au claxonat, decat de incurajare. Toti zambeau la trecerea bicicletelor!

Fete pe biciclete

11 41 31

Apoi sambata, la Numaratoarea bicicletelor, s-au numarat peste 1300 de biciclete! Grozav! Am primit alt numar, ca 238 nu mai e….stiti voi de ce. Acum am nr. 1035 and i wear it proudly!

Asadar lumea vesela, vremea frumoasa, pacat ca s-a facut prea mult tam-tam cu prezenta „vedetelor”, iar tricourile …tot scumpe. Dar nu am chef acum sa carcotesc. Un lucru e cert: Multa lume merge pe bicicleta! Sa fie oare doar datorita recesiunii?

P.S.:Ceva actiune se pare ca a fost si la Bucuresti, dupa cum am citit pe blogul lui Dragos Bucurenci. Caci si acolo s-au gasit unii destepti sa dea lege impotriva mersului pe biciclete in parc, si impotriva statului pe iarba. O lume minunaaata, in care vei gasiiii….nuuuumai copii! Grasi!

Erata: Se pare ca de fapt nu au fost chiar 1300 de biciclisti prezenti sambata. Nu exista o cifra oficiala, dar o estimare mai realista este ca au fost vreo 700 de biciclisti, cam la fel ca si data trecuta, in octombrie. Cred ca acel „peste 1300 de biciclisti” vehiculat se bazeaza pe numerele impartite…  Dar presei ii place sa umfle numerele la fel de mult cum ii plac tabloidizarile. Well, it fooled me…

Masa Critica de aprilie

Astazi (24 aprilie, ora 18, in fata Catedralei), ca in fiecare ultima vineri a oricarei luni de cativa ani incoace:

O plimbare de o ora si ceva cu bicicletele prin oras, in siguranta oferita de grup, nu strica niciodata, mai ales vineri dupa-amiaza, cand se anunta vreme faina! :P.

Pedalati? Pedalam!

Radio-bicicleta

Asta au scos americanii in anii ’50, pe la mijoc. Chestia aia e chiar un radio adevarat, AM, ce-i drept, dar cat de fain tre sa fie! Ce-i ciudat e ca nu l-au facut sa mearga cu energie de la pedale in loc de baterie. In zilele noastre oare face cineva ceva de genu, doar un pic mai destept, cu mp3 player inclus?

Wow, si ce culori are bitza asta! Lovable! :D

2 din 2. Ce urmeaza?

Vineri dimineata am observat o chestie surprinzatoare. Greu de imaginat cu mintea mea adesea prea naiva. O chestie care m-a facut sa tresar , sa simt un gol, ca atunci cand cobori cu liftul si apoi, in secunda imediat urmatoare, sa oftez. Sa ma revolt, sa rad, sa ma revolt din nou in timp ce o luam pe jos spre casa. Apoi iar am oftat, iar am ras, am trimis un sms. ” afurisitii, nu se lasa. au furat-o si pe asta”.

O bicicleta pe care o aveam de o luna. Poate chiar mai putin. O bicicleta cumparata ieftin dintr-un sat de dupa Arad. Acolo unde m-am dus cu sefu sa-mi aleg bicicleta dupa ce mi-au furat-o pe „prima”. O bicicleta frumoasa, usoara, de dama, visinie si cu roti de 28. Franele nu-i prea mergeau si scartaia cand pedalam. Inca n-am ajuns sa o duc la service, pentru ca nenea era mereu prea ocupat, caci sunt multe biciclete bolnave in oras (si chiar si mai multe sanatoase, lucru care ma bucura foarte tare, dar asta nu e subiectul post-ului astuia)! Asa…ce ziceam? Da. Au furat-o si pe asta.

bike-locks1

Sa fie oare singura solutie, atunci cand nu poti sa o iei cu tine in casa?

Si m-am gandit la 2 chestii, pentru inceput:

1. Desi nu ma asteptam sa o fure ASA de repede, n-am exclus posibilitatea inca de la inceput. De-aia am luat-o pe cea care a costat 150 RON si nu pe cea foarte faina cu 150 euro. Asa ca nu mi-a parut asa de rau. Nici n-avea inca ceea ce numim „valoare sentimentala”. Nu poti sa te atasezi prea tare de un obiect in doar o luna. Deci…oh well!

2. Dat fiind ca nu am dus-o inca la atelier sa-i faca franele si… sa o faca sa mearga brici, asa cum mi-am propus, nici n-am dat banii aia pe ea (deci nu i-am marit valoarea), si deci cel care (presupun ca) o va revinde va trebui fie sa isi bata un pic capul cu ea, fie sa o vanda mai ieftin. cred.

Dar chestia asta doar mi-a trecut prin cap, si sincera sa fiu mi-e fix totuna ce face cu ea si cat castiga de pe urma ei. Pentru ca faptul ca a furat-o si ca probabil o sa o vanda ma duce la ideea de la punctu’ 3, idee care mi-a venit cam peste juma de ora, cand am ajuns aproape de casa, la podul de la Cartan. Acolo m-am minunat iarasi de infinita rabdare a soferilor. Am vazut masini calare una peste cealalta, intr-un haos total, incercand zadarnic sa inainteze, si cand reuseau, inaintau cu cate 2 metri pe minut. Not a pleasent sight. Si n-as fi vrut defel sa fiu in locul lor. Asa….sa nu deviez prea mult. Asta m-a dus cu gandul la

3. poate ca e bine ca au furat-o. Cel care o va vinde n-o sa o vanda cuiva care o sa o tina in garaj, ci cuiva care isi doreste o bicicleta si o va folosi. Si  astfel cineva in plus va merge pe bicicleta. Iar eu oricum imi iau alta (tot ieftina, sa nu-mi para asa rau data viitoare). Poate ca la ora actuala deja 2 persoane care nu foloseau inainte bicicleta o folosesc acum, cate o bicicleta care odata a fost a mea :)

Si acum simt nevoia sa relatez si despre „intalnirea de gradul 3” avuta cu Politia, in drumul meu spre casa de vineri dimineatza (cand am observat disparitia bicicletei, in caz ca ati uitat :) )

Asa cum am zis la inceput, starea mea oscila intre revolta, ras isteric si parere de rau. Dupa cateva minute s-a stabilizat, ajungand la starea aia eliberatoare de… indiferenta. Starea aia linistita a celui care acum e mai intelept si stie mai bine. ( lol)

De-odata vad loganul alb pe care scrie mare, cu albastru inchis: POLITIA. Fara sa schimb ritmul plimbarii mele ma indrept spre masina si le fac un semn sa coboare fereastra. Le-am spuns linistita ca vreau sa le relatez un fapt, nu sa depun o plangere sau o declaratie sau orice de felul ala care i-ar scoate din starea de fericita lancezeala. Le-am spus ca in mai putin de o luna mi s-au furat doua biciclete, ambele legate, una din ele chiar in noaptea ce a trecut. Si i-am intrebat cum se poate una ca asta, cand ei, Politia, sunt peste tot si ne vegheaza. Vedem zilnic loganurile lor albe (si nu-s putine) patruland ba cu girofarul aprins, ba cu el stins, prin toate zonele orasului, pe strazi mari si strazi mici. Cum se poate, zic, sa mi se fure 2 biciclete intr-o luna?!

„Noi suntem de la Politia Rutiera, don’soara!”

„Da, multumesc. O zi frumosa!”

Nota:

Atentie! Vederea unei imagini asemanatoare cu cea de mai jos in imediata proximitate nu trebuie sa va faca sa va simtiti in siguranta. Daca un talhar vine si va da in cap, este foarte posibil ca cei din masina frumos inscriptionata sa nu intervina, ei fiind „de la politia rutiera”.

masina-politie3

We ARE traffic!

Plimbare fara motoare prin oras. Join in!

Plimbare fara motoare prin Timisoara. Join in!

What goes around comes around

Dap. A trecut o saptamana de la furia de luni dimineatza. Bicicleta – tot furata, dar in saptamana asta mi-am facut rost de alta, si mai old-school decat prima, numa ca asta e nemtzeasca si visinie, nu are cos si inca nici flori, nici macar frane nu are. In shimb are viteze. 6 sau 4, nici nu stiu. Unii ar zice ca este, totusi, un upgrade :))

N-am mai scris pe blog cand s-a intamplat, dar la o zi dupa ce mi-a disparut bicicleta mi-a disparut si mârtanu. A ajuns la varsta aia… Miorlaia de mama focului, l-am scos afara, fiind incredintata ca nu pleaca nici batut de langa bloc. Da’ de unde! cum s-a vazut la aer a urmat calea gradinii si chemarea pisicilor. Am zis ok…se intoarce el. Si daca nu, el sa fie sanatos, numa sa nu patzeasca ceva. Ei bine, am asteptat zi-de-zi, m-am tot uitat dupa el…nimic. Incepusem sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu mai am nici bicicleta, nici matza. Apoi…sambata am fost sa-mi iau bitza noua, si tot sambata, seara, cand am ajuns in fata usii blocului, am auzit un miorlait jalnic! Ma uit in jur…el era. Mishu s-o intors! Slaaab si pricajit, de-abia isi misca picioarele din spate, murdar tot! :)) 2 zile n-a facut nimic decat sa manance, sa doarma si sa bea apa. Acuma parca si-a mai revenit, dar nu pare incantat de ideea de a pleca de acasa prea curand.

Furia de luni dimineata

Sunt asa de furioasa!

Mi-au furat bicicleta. Azi noapte. Bicicleta mea rosie, frumoasa,  cu cos, roti de 28 si lalele. Sunt furioasa nu atat de mult pentru ca mi-au furat-o. Cand am iesit si am vazut ca nu mai e mi-am spus: oops, au furat-o. Asta e.  Apoi am vazut florile aruncate in gradina. M-am dus, le-am luat si am luat-o pe jos spre lucru. Bine inteles, ca de fiecare data cand merg pe jos incep sa ma gandesc, mult, pentru ca am timp. Si simteam furia in crescendo.

Pentru ca stiam –  toata lumea imi va spune: ti-am zis eu ca o sa ti-o fure!

Si pentru ca inca odata s-a daramat total increderea mea in oameni. Increderea ca daca oamenii ar intalni ceva  mai luminos, mai firesc decat ce e in jur,  li se  va incalzi putin sufletul, vor zambi si vor renunta sa faca un rau. Se pare ca nu, si asta ma face sa fiu EXTREM de furioasa! Cat de naiva pot fi!  Si imi placea asa.

Mai mi-e ciuda ca vineri e Masa Critica si eu ma voi duce la plimbare cu o bicicleta neagra, de teren, grea, care nu are nici o legatura cu mine si cu care nu ma impac deloc. Nu ma bucura defel lucrul asta.

Asadar:

Cumpar bicicleta rosie, cu roti de 28, fara viteze (sau maxim 3), care sa mearga usor. Cosul si florile le montez eu.

Bike culture

Ileana, una din participantele fervente la Masa Critica, a gasit un (foto) blog care sper sa creasca tot mai mare: 

picture-14

Ce inseamna bike culture?

Acest termen este folosit in tarile care sprijina, incurajeaza si inregistreaza o rata ridicata de utilizare a bicicletei, cum ar fi Danemarca, Olanda, Germania, China, Bangladesh si Japonia. In asemenea tari, bicicleta ca utilitate face parte din identitatea lor culturala.

In tari ca SUA, Canada si Australia, in care infrastructura favorizeaza circulatia automobilelor, bike culture este mai degraba o miscare alternativa, sociala sau ecologica, o subcultura (bike sub-culture).

Cei care aleg bicicleta ca stil de viata, nu ca un simplu mijloc de recreere, vad ciclismul, de cele mai multe ori, ca pe o modalitate de stopare a poluarii si spera sa participe la imbunatatirea peisajului urbanistic.

Bicicleta ar trebui sa fie, intotdeauna, prima optiune in alegerea mijlocului de transport.

Nu ca i-as face reclama, dar e acolo si un link spre un magazin dragutz de tricouri si alte chestiutze retro de la noi. simpatic.

picture-10 picture-12 picture-13