Archive for Octombrie 2010

Franța


French high school students kiss on the road in front of the police at the end of a demonstration over pension reform in Pari
s October 21, 2010. (REUTERS/Gonzalo Fuentes) #

High school students shout during a demonstration against retirement reforms in Paris, Thursday, Oct. 14, 2010. (AP Photo/Francois Mori) ”

 

 

Cred și eu că sunt revoltați– vor să le mai ia doi ani din viață.

Francezi. Îmi plac.

Mersi, Pai Mei, pentru link.

Anunțuri

Din întâmplare

Sunt un lung șir de întâmplări.
Pentru faptul că eu sunt eu am un merit mult prea mic.

Părinții mei sunt două șiruri lungi de întâmplări.
Întâmplarea a făcut că am fost concepută într-un moment care m-a făcut să fiu eu – embrionul.
Întâmplarea a făcut să mă nasc în noiembrie ’84 la Timișoara, și nu în noiembrie ’43, în Berlin sau undeva prin Bangladesh sau oriunde altundeva.

Din întâmplare am doi frați mai mari și n-am fost singură, din întâmplare ai mei sunt profesori și nu muncitori în uzină sau ambasadori sau taximetriști, din întâmplare am ajuns la școala la care-am ajuns, cu profesorii pe care i-am avut, și ei – lungi șiruri de întâmplări. Din întâmplare am recunoscut prima dată fericirea într-o după-amiază de toamnă, când mă-ntorceam spre casa care din întâmplare nu-i departe de Parcul Copiilor, unde se juca soarele prin frunzele galbene fix când am trecut eu pe-acolo.

Din întâmplare am văzut vulnerabilitatea umană mult prea de-aproape, și tot din întâmplare am văzut cum viața tinde cu putere spre viață.

Din întâmplare am prins, în liceu, curaj, fără să am vreun merit; din întâmplare curajul mi-a rămas ca să iau niște decizii pe care dacă unele din întâmplările dinainte nu s-ar fi întâmplat nu le-aș fi luat. Din întâmplare am prietenii pe care îi am, lucrurile pe care le am, viața pe care o am– pentru care sunt recunoscătoare lungului șir de întâmplări.

Mi-e meritul prea mic pentru a ști eu mai bine, pentru a spune altora cum să trăiască, pentru a judeca, cu aroganță, lungul șir de întâmplări care-nsumează viața ta sau a lui sau a ei, întâmplări pentru care fiecare în parte este, poate, recunoscător.

Promit că o să-ncerc să învăț din asta.