Posts Tagged ‘biciclete’

I can’t ride my bike with no handlebars

copil-bicicletaDe ce unu’ care conduce un tir de vreo 20 tone cu 60 km/ora în oraș, prin preajma unei treceri de pietoni pe unde adesea trec copii și bătrâni NU ia amendă, dar ia amendă un biciclist care merge fără mâini?

Ce poate face fiecare din ei ca să preîntâmpine un eventual accident?
( Un copil le sare în față. Sau o eventuală problemă pentru biciclist ar fi o groapă în carosabil care să răstoarne biciclistul în fața unui alt vehicul.)

1. Camionagiul poate pune frână brusc. Cu 60 la oră și tonajul său, va reuși oare să oprească înainte să dea peste cineva?

2. Biciclistul poate pune una sau amândouă mâinile pe ghidon într-o fracțiune de secundă și să controleze perfect bicicleta, (se presupune că cineva care poate merge fără mâini e în stare să controleze bicicleta – eu nu pot) să pună frână și să se și oprească, greutatea și viteza fiindu-i mică.

Ziua Mondială fără mașini

Marți, 22 septembrie e Ziua Mondială fără mașini.  Pentru că străzile sunt și pentru oameni, nu numai pentru lungile șiruri de cutii pe roți. Iar oamenii din cutiile pe roți pot coborî din ele cel puțin o zi pe an. Toți putem să revendicăm străzile pentru mersul pe jos, pentru biciclete, role, skate-boarduri, trotinete sau  pentru mai eficientele cutii pe roți: mijloacele de transport în comun.

Anul trecut a fost slăbuț în Timișoara. Foarte slăbuț. Ziua fără mașini a durat o oră, orașul fără mașini a însemnat o stradă închisă. Eu zic că se poate mai mult! Ce-ar fi ca marți, în loc să mergeți la servici/școală/cumpărături sau mai știu-eu-unde cu mașina personală sau cu taxiul, să vă faceți timp să vă plimbați? E așa frumoasă toamna și nu vă grăbește nimeni. Să mai respire și plămânul nostru! ;)

Și după ce v-ați plimbat frumos, v-ați făcut treburile, veniți cu bicicleta/rolele/skate-boardul/trotineta la o plimbare în grup, prin oraș, să ne bucurăm împreună de o zi cu mai puține mașini.


Întâlnirea la ora 18, în fața Catedralei Mitropolitane.

Nu lăsați acasă prietenii și zâmbetele, iar ca accesorii, aduceți baloane sau moriști sau stegulețe sau ce vreți voi, ca să fie veselia și mai mare!


Spuneți mai departe!

P.S.: Aceeași rețetă se aplică și vineri, 25 septembrie, la Masa Critică!

Dimineața, marți

O zi faină se anunță când ajungi dimineața la lucru și te dor obrajii de la atâta zâmbit.
Când o mașină îți taie calea și un pompier de pe trotuar spune șoferului „vezi, băăi, bicicleta!”.
Când la brutărie tanti îți dă cel mai mare covrig, deși nu era deasupra.
Când șoferii de tir te fluieră în loc să te claxoneze.
Când știi că la ora 6 o să primești un dulap gratis, dacă te duci după el.
Cânt te salută cineva cu care n-ai vorbit niciodată, dar vă vedeți mereu pe biciclete.
Când mergi să iei apă și o fetiță de pe-acolo fuge pe lângă tine și-ți zice „ești drăguță!”
Când îți dai seama că se întâmplă toate astea deși te doare capul, pentru că ai băut un pahar în plus cu o seară înainte.
Când și seara de dinainte te dureau obrajii de la atâta zâmbit.

sb10067512f-001

Plimbare cu bicicleta + film în aer liber

Se întâmplă mâine seară. Adică marți, 14 iulie. Plimbarea pe bicicletă se vrea a fi un soi de mini-Masa Critică. Iar filmul va fi proiectat în Piața Unirii din Timișoara.

Programul ar fi cam așa:
Întâlnirea călare pe biciclete la ora 19 în fața Catedralei Mitropolitane, plecarea în ritm lejer pe la ora 19.30, oprire în Unirii pe la 20.30 și vizionarea filmului HOME de Yann Arthus-Bertrand, începând cu ora 21.

Mi se pare un mod excelent de a petrece o seară de vară, în timpul săptămânii, așa că de-abia aștept.

Pentru cine n-are bicicletă: Veniți măcar la film. Dacă nu la film, veniți în Unirii. Probabil că o sa fie interesant.


verde
foc
masini
iarba

Notă: Deși filmul e finanțat de către un grup de mari corporatii , probabil ca să-și mai spele din păcate, așa cum e moda, filmu’ e gratis. Free. Moca. Ceea ce e fain. Filmările sunt minunate, iar actorul principal din filmul ăsta e de o frumusețe care mereu mă lasă fără cuvinte.


Bookmark and Share

early summer trip/ amsterdam

Astazi e ziua cea mare: imi fac bagajele si la noapte plec.

Aici:

amsterdam bike

morcovi

coffee shop


Bookmark and Share

Astazi din nou, Masa Critica

E din nou ultima vineri a lunii, așa că e zi de sărbătoare –pe bicicletă!

Mă duc la Masa Critică, unde o să pedalez împreună cu (cât mai mulți) oameni frumoși prin Timișoara, timp de vreo oră, pe un traseu pe care nu-l știe nimeni de la început. Cei care merg în față îl aleg, și oricine poate merge în față! Pentru că nu există organizatori, nu există lideri. Masa Critică nu-i nici protest, nici concurs. Oricine poate participa, trebuie numai să apară la ora și locul întâlnirii cu bicicleta (sau rolele sau skate-ul…orice nu merge cu motor). Se spune că e doar o coincidență în care toata lumea se întamplă să meargă în aceeași direcție, în același timp.

Vreme de o oră pe lună, strada e mai prietenoasă pentru cei ce folosesc mijloacele de transport nepoluante, și asta în peste 500 de orașe de pe glob.

Întâlnirea e la ora 18 in fața Catedralei Mitropolitane din Timișoara. Stăm la povești, ne cunoaștem mai bine, iar la 18.30 plecăm la plimbare. Eventual luăm baloane, pălarii colorate, stegulețe, flori și, neaparat, luăm zâmbetele cu noi!  De-abia aștept! :D

Pedalati? Pedalam!


Bookmark and Share

Radio-bicicleta

Asta au scos americanii in anii ’50, pe la mijoc. Chestia aia e chiar un radio adevarat, AM, ce-i drept, dar cat de fain tre sa fie! Ce-i ciudat e ca nu l-au facut sa mearga cu energie de la pedale in loc de baterie. In zilele noastre oare face cineva ceva de genu, doar un pic mai destept, cu mp3 player inclus?

Wow, si ce culori are bitza asta! Lovable! :D

2 din 2. Ce urmeaza?

Vineri dimineata am observat o chestie surprinzatoare. Greu de imaginat cu mintea mea adesea prea naiva. O chestie care m-a facut sa tresar , sa simt un gol, ca atunci cand cobori cu liftul si apoi, in secunda imediat urmatoare, sa oftez. Sa ma revolt, sa rad, sa ma revolt din nou in timp ce o luam pe jos spre casa. Apoi iar am oftat, iar am ras, am trimis un sms. ” afurisitii, nu se lasa. au furat-o si pe asta”.

O bicicleta pe care o aveam de o luna. Poate chiar mai putin. O bicicleta cumparata ieftin dintr-un sat de dupa Arad. Acolo unde m-am dus cu sefu sa-mi aleg bicicleta dupa ce mi-au furat-o pe „prima”. O bicicleta frumoasa, usoara, de dama, visinie si cu roti de 28. Franele nu-i prea mergeau si scartaia cand pedalam. Inca n-am ajuns sa o duc la service, pentru ca nenea era mereu prea ocupat, caci sunt multe biciclete bolnave in oras (si chiar si mai multe sanatoase, lucru care ma bucura foarte tare, dar asta nu e subiectul post-ului astuia)! Asa…ce ziceam? Da. Au furat-o si pe asta.

bike-locks1

Sa fie oare singura solutie, atunci cand nu poti sa o iei cu tine in casa?

Si m-am gandit la 2 chestii, pentru inceput:

1. Desi nu ma asteptam sa o fure ASA de repede, n-am exclus posibilitatea inca de la inceput. De-aia am luat-o pe cea care a costat 150 RON si nu pe cea foarte faina cu 150 euro. Asa ca nu mi-a parut asa de rau. Nici n-avea inca ceea ce numim „valoare sentimentala”. Nu poti sa te atasezi prea tare de un obiect in doar o luna. Deci…oh well!

2. Dat fiind ca nu am dus-o inca la atelier sa-i faca franele si… sa o faca sa mearga brici, asa cum mi-am propus, nici n-am dat banii aia pe ea (deci nu i-am marit valoarea), si deci cel care (presupun ca) o va revinde va trebui fie sa isi bata un pic capul cu ea, fie sa o vanda mai ieftin. cred.

Dar chestia asta doar mi-a trecut prin cap, si sincera sa fiu mi-e fix totuna ce face cu ea si cat castiga de pe urma ei. Pentru ca faptul ca a furat-o si ca probabil o sa o vanda ma duce la ideea de la punctu’ 3, idee care mi-a venit cam peste juma de ora, cand am ajuns aproape de casa, la podul de la Cartan. Acolo m-am minunat iarasi de infinita rabdare a soferilor. Am vazut masini calare una peste cealalta, intr-un haos total, incercand zadarnic sa inainteze, si cand reuseau, inaintau cu cate 2 metri pe minut. Not a pleasent sight. Si n-as fi vrut defel sa fiu in locul lor. Asa….sa nu deviez prea mult. Asta m-a dus cu gandul la

3. poate ca e bine ca au furat-o. Cel care o va vinde n-o sa o vanda cuiva care o sa o tina in garaj, ci cuiva care isi doreste o bicicleta si o va folosi. Si  astfel cineva in plus va merge pe bicicleta. Iar eu oricum imi iau alta (tot ieftina, sa nu-mi para asa rau data viitoare). Poate ca la ora actuala deja 2 persoane care nu foloseau inainte bicicleta o folosesc acum, cate o bicicleta care odata a fost a mea :)

Si acum simt nevoia sa relatez si despre „intalnirea de gradul 3” avuta cu Politia, in drumul meu spre casa de vineri dimineatza (cand am observat disparitia bicicletei, in caz ca ati uitat :) )

Asa cum am zis la inceput, starea mea oscila intre revolta, ras isteric si parere de rau. Dupa cateva minute s-a stabilizat, ajungand la starea aia eliberatoare de… indiferenta. Starea aia linistita a celui care acum e mai intelept si stie mai bine. ( lol)

De-odata vad loganul alb pe care scrie mare, cu albastru inchis: POLITIA. Fara sa schimb ritmul plimbarii mele ma indrept spre masina si le fac un semn sa coboare fereastra. Le-am spuns linistita ca vreau sa le relatez un fapt, nu sa depun o plangere sau o declaratie sau orice de felul ala care i-ar scoate din starea de fericita lancezeala. Le-am spus ca in mai putin de o luna mi s-au furat doua biciclete, ambele legate, una din ele chiar in noaptea ce a trecut. Si i-am intrebat cum se poate una ca asta, cand ei, Politia, sunt peste tot si ne vegheaza. Vedem zilnic loganurile lor albe (si nu-s putine) patruland ba cu girofarul aprins, ba cu el stins, prin toate zonele orasului, pe strazi mari si strazi mici. Cum se poate, zic, sa mi se fure 2 biciclete intr-o luna?!

„Noi suntem de la Politia Rutiera, don’soara!”

„Da, multumesc. O zi frumosa!”

Nota:

Atentie! Vederea unei imagini asemanatoare cu cea de mai jos in imediata proximitate nu trebuie sa va faca sa va simtiti in siguranta. Daca un talhar vine si va da in cap, este foarte posibil ca cei din masina frumos inscriptionata sa nu intervina, ei fiind „de la politia rutiera”.

masina-politie3

We ARE traffic!

Plimbare fara motoare prin oras. Join in!

Plimbare fara motoare prin Timisoara. Join in!

What goes around comes around

Dap. A trecut o saptamana de la furia de luni dimineatza. Bicicleta – tot furata, dar in saptamana asta mi-am facut rost de alta, si mai old-school decat prima, numa ca asta e nemtzeasca si visinie, nu are cos si inca nici flori, nici macar frane nu are. In shimb are viteze. 6 sau 4, nici nu stiu. Unii ar zice ca este, totusi, un upgrade :))

N-am mai scris pe blog cand s-a intamplat, dar la o zi dupa ce mi-a disparut bicicleta mi-a disparut si mârtanu. A ajuns la varsta aia… Miorlaia de mama focului, l-am scos afara, fiind incredintata ca nu pleaca nici batut de langa bloc. Da’ de unde! cum s-a vazut la aer a urmat calea gradinii si chemarea pisicilor. Am zis ok…se intoarce el. Si daca nu, el sa fie sanatos, numa sa nu patzeasca ceva. Ei bine, am asteptat zi-de-zi, m-am tot uitat dupa el…nimic. Incepusem sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu mai am nici bicicleta, nici matza. Apoi…sambata am fost sa-mi iau bitza noua, si tot sambata, seara, cand am ajuns in fata usii blocului, am auzit un miorlait jalnic! Ma uit in jur…el era. Mishu s-o intors! Slaaab si pricajit, de-abia isi misca picioarele din spate, murdar tot! :)) 2 zile n-a facut nimic decat sa manance, sa doarma si sa bea apa. Acuma parca si-a mai revenit, dar nu pare incantat de ideea de a pleca de acasa prea curand.

Masa Critica in Timisoara-editia de februarie

Dinspre Podul Michelangelo

Masa Critica Timisoara - dinspre Podul Michelangelo. Foto: Horatiu B.

Yay! Tare ma bucur ca, desi a tot plouat  in ultima vineri a lunii februarie, accuweather a avut dreptate si, inainte de ora 18, au incetat toate tipurile de precipitatii :D. Plimbarea cu bicicletele a fost o placere, a venit si lume, am dat si martisoare ( foarte multe pe pista de biciclete din fata mall-ului, hehe), am avut si clopotei si flori si baloane colorate. Cred ca luna viitoare Masa Critica o sa fie si mai si!