Archive for Iunie 2009

„Egoismul” uman și reflexul de a împărți.

Egoismul, oportunismul și lăcomia.

Eșantion de gândire: „Omul are un defect: este egoist.”

În primul rand, cred că egoismul nu e doar o caracteristică a omului, ci a oricărei vietăți, și are ca scop supraviețuirea. Nici un animal nu va renunța ușor la hrana pe care a dobândit-o în favoarea altui animal, decât dacă e vorba de puii săi sau alti membrii ai familiei sau comunității.

Copil dă de mâncare pisiciiM-am documentat un pic și am aflat că există totuși animale care își împart intenționat hrana. Se întâmplă la anumite specii de păsări, de exemplu la stăncuțe (Corvus monedula),  în principal cele tinere, care împart hrana cu alți indivizi, indiferent de sex sau legatură de rudenie,  pentru a evita conflictele sau ca mijloc de interacțiune socială, și la anumite primate.

Deși împărțirea pasivă a hranei a fost observată la mai multe specii de primate (giboni, maimuțe capucini, etc.) și nu numai, donarea activă de hrană de la o primată non-umană la alta se întâmplă rar, și a fost raportată doar la cimpanzeii aflați în libertate și, într-un singur caz, la gorilele din captivitate.
Dat fiind că împărțirea activă a hranei în timpul evoluției timpurii a omului, ca specie, are o importanța fundamentala,  exemplele de comportament al primatelor în acest sens sunt de interes deosebit pentu antropologi.

Este posibil, deci, să afirmăm că această înclinație de a împărți, observată la cimpanzei, specia cea mai apropiată de a noastră, să fie și o caracteristică primară a omului, și nu doar o influență religioasă sau de ordin etic al culturii noastre,  care ne îndeamnă să fim „altruiști”  pentru că „e bine și frumos să împarți”, lăsând impresia că dacă n-ar fi îndemnat să facă asta, (oferindu-i-se și o recompensă, în „lumea de dincolo”) omul ar fi o bestie lipsită de ceea ce numim, prin traditie, „bunătate”.

Dar lucrurile nu-s așa de simple. citește mai departe…

Anunțuri

Amsterdam. The Trip.

Au trecut trei zile de când ne-am întors de la Amsterdam și încă n-am scris nimic despre asta, spre surprinderea unora dintre voi. N-am scris înca nimic pentru că știam că dacă mă pun pe scris, o sa dureze. Dar acu, după o seară domestică, după ce m-am dușat și am trecut la pijama, după ce mă mai ridic odată ca să îmi pun un pahar de vin, o sa fiu gata de povestit.

Așadar…pe scurt, cred că au fost cele mai relaxante 9 zile consecutive din viața mea. Relaxante fără să le simt că trec fără rost, cum mai pățesc uneori.

Varianta lungă cred că o să o împart în două categorii. Una în care o să zic mult despre biciclete, pentru că bicicletele sunt …nu multe, ci enooooorm de multe pe tărâmurile alea, și mie îmi plac bicicletele, iar a doua categorie în care o să zic vrute și nevrute. Poate. Și încep cu partea a 2-a.

(Penru cine n-o sa aibă răbdare să citească tot, pe blogul lui Gab văd că a apărut o variantă mult mai concisă – și ilustrată pe de-asupra– a povestirii. Vă invit totuși să citiți toate variantele, pentru acuratețe)

citește mai departe…

early summer trip/ amsterdam

Astazi e ziua cea mare: imi fac bagajele si la noapte plec.

Aici:

amsterdam bike

morcovi

coffee shop


Bookmark and Share

None of you have any friends!

Cu toata sinceritatea zic ca in ultima vreme nu stiu exact despre ce sa scriu pe-aici. Si pentru ca e in trend sa scrii ceva pe net numa’ ca sa te aflii in treaba, fie ca e vorba de blogu’ personal, comentarii aiurea sau twitter,  m-am gandit sa fiu si eu foarte „mainstream” in dimineata asta  si sa bolborosesc ceva degeaba.

As putea sa scriu despre ce se-aude acuma in music-playeru’ meu albastru, despre ce-am de lucru la lucru (tot ceva cu albastru), despre abțibildu’ albastru  pe care l-am lipit in dimineatza asta pe bicicleta mea inca albastra, despre hanoracu’ retro si albastru pe care il port azi, dar nimic din astea nu-i prea interesant. Probabil pentru ca toate-s albastre, iar albastrul nu-i deloc o culoare interesanta pentru mine.

(Si totusi, acuma, in timp ce scriu, imi dau seama ca e o culoare ce-apare iar si iar prin lumea mea in ultima vreme, si asta nu-mi place. Devine oare lumea mea ne-interesanta pentru mine?! Poate de-aia nu mai am nimic consistent de scris pe blog?! Sa fie totul doar din cauza albastrului recurent? Asta e o chestie interesanta asupra careia poate ca o sa reflect mai mult.)

Asa. Cred ca am scris destul nonsens pe ziua de azi. Bine ca am o scuza pe care mi-am gasit-o inca de cand am inceput blogu’ (a se vedea in header).

Si acum urmeaza si filmuletzul albastru despre ceva albastru – subiectul initial al acestui post. (ei bine da, am avut ceva in minte cand am dat click pe ” New Post”). Daca ati citit pana acu’ va multumesc pentru atentie (nu cred ca v-a fost prea usor) si va invit sa dati un click pe sagetutza din mijlocul imaginii de mai jos. Enjoy!

Erata rapida:

„Devine oare lumea mea ne-interesanta pentru mine?!”

Ziceam ca o sa mai reflectez pe tema asta si am mai reflectat:
de fapt e ca si cand as trai in doua lumi:  una in care fac revolutii cu oamenii de langa mine care isi ridică privirea din pamant, lume in care merg la party-uri noaptea in padure, la chefuri la munte si la Amsterdam, cel mai fain oras din lume. Si mai e o lume de acasa, dimineatza si orele de la lucru unde albastrul asta afurisit e recurent. E clar, tre sa-mi schimb playerul si sa-mi vopsesc bicicleta, pentru inceput!


Bookmark and Share