Posts Tagged ‘consumerism’

Ce fac pentru „mediu”

Postat inițial pe forumul Fir de pir, aici.

În primul rând, mă gândesc că să fac ceva pentru mediu e cam același lucru cu să fac ceva pentru mine. Sau pentru ficatul/plămânul/degetul/creierul meu, oricât de egoist ar părea asta.

Logic că nu vreau să-mi fie rău fizic sau psihic. Când mănânc, beau, respir, mă spăl, mă îmbrac, o fac așa încât să-mi satisfac nevoile, conștientă fiind că unele chestii pe care le găsim ‘în comerț’ nu fac bine nici mie, nici ‘mediului’, nici oamenilor care le produc. Și-atunci le aleg, de obicei, pe alea care îmi par ok.

-evit produsele făcute de corporații,
-aleg producătorii locali (din zonă sau măcar românești)
-cumpăr doar legume de sezon
-citesc lista de ingrediente și aleg produsele cu ingrediente pe care le cunosc.
-cumpăr produse cu ambalaj cât mai mic, dintr-un material cât mai normal, pe care se folosește cerneală cât mai puțină.
-aleg produse la care nu se face reclamă.

Asta când sunt conștiincioasă. Pare muncă multă, dar nu-i așa, pentru că:

-nu cumpăr multe chestii
-nu cumpăr din supermarketuri, aleg magazinele de cartier sau piața (de legume sau vechituri), găsesc tot ce am nevoie.
-am deja niste produse pe care le cumpăr în mod normal, pe care le cunosc și-mi sunt ok
-folosesc banii cât mai puțin.
-hainele le iau de la second hand, sunt mai faine decât ce-aș găsi prin magazine, oricum. Le mai modific, personalizez.
-la vară sper să port cât mai mult rochii pe care să mi le facă maică-mea din materiale pe care tot la second sper să le găsesc.

Când am chef de ceva, fac::

-mănânc ciocolată făcută de corporație care conține zahăr și grăsimi și cacao adus de cineștie unde
-când ieșim beau bere care deși e românească, tot niște mari corporații o dețin.
-excesele de orice fel nu-s ok, așa că le evit pe cât posibil :)
-uneori îmi cumpăr câte-un accesoriu dintr-un magazin mare, poate chiar făcut în China, dacă îmi place foarte mult. (mi-am luat de curând o căciulă tricotată made in China, tare bucuroasă sunt de ea, că de-obicei nu-mi șade bine nici o căciulă. De când o am n-am mai cumpărat altă căciulă, deși înainte tot cumpăram la greu din second-uri, că doar doar nimeresc una faină. Acum m-am liniștit)

Am observat că dacă văd ceva și mi se face poftă și zic că nu cumpăr chestia aia, îmi rămâne pe creier și nu-i ok. Mai bine fac ce-mi vine și-mi trece, după aia sigur o lungă perioadă de timp n-o să mai am chef de treaba respectivă.

-nu beau sucuri acidulate de nici un fel, foaaaarte rar beau suc la cutie. În rest apă de robinet, de la pompă, ceai, lapte (preferabil de la țărani), bere, vin de casă, de-astea.
-gătesc când nu sunt singură
-am cultivat (puțin) și voi mai cultiva legume și alte cele
– învăț rețete tradiționale de conservare și rețete care valorifică toate alimentele pe care le am disponibile.
– folosesc internetul (poate prea mult) pentru documentare. A mea și a altora.
-mă spăl și pe corp și pe păr cu același săpun „natural’ făcut de mine. (nu am ce ambalaj să arunc)
-pasta de dinți tot de mine e făcută, peria de dinți e făcută din petrol și adusă din germania, dar e tare faină.
-urmează să văd cum fac cu deodorantul.
-consum puțină apă la duș. Nu folosesc creme sau alte chestii de care n-am nevoie (balsam de păr, cremă hidratantă, de-astea).

-merg cu bicicleta, mijloace de transport în comun (rar), pe jos, cu mașina prietenilor în diverse deplasări.

-mă voi muta la țară.

-nu susțin statul.
-nu susțin corporațile (în privința asta am o slăbiciune mare și încă jumate: Ikea și Apple. De la Apple apreciez foarte tare laptopul meu mai vechi care inca nu s-a stricat niciodata si nu-l vad sa se strice prea curand. Made to last.)

-m-am lăsat de job (și) pentru că n-avea sens să ajut la vânzarea diverselor chestii, deși eu vreau să se vândă și să se cumpere cât mai puțin.

fac ce pot să se afle de chestile astea, mă bucur enorm că tot mai multă lume înțelege și reduce consumul, găsind totodată soluții ieftine, sănătoase și la îndemână pentru multe situații. Mă bucur când lumea colaborează, când văd că spiritul de comunitate se trezește.

Cred că prea puțin din ce-mi face mie bine ar putea să facă  rău ‘mediului'(incluzând alți oameni).
Nu cred că putem trăi fără o oarece amprentă asupra mediului. Interacționăm cu mediul prin fiecare mișcare a noastră, fiecare respirație, la fel ca orice altă ființă vie.

Câtă vreme ne vedem ca parte a organismului care e paneta și nu separați de ea, nu avem cum să-i facem rău. Un ficat/plămân/creier/deget sănătos nu are cum să facă rău organismului. Dacă e bolnav, în schimb, iese urât pentru toată lumea. De obicei astea se strică dacă inputul nu se potrivește cu ce se așteaptă organul să primească.

Gata, mi-am făcut un pic ordine și în gândurile legate de tema asta. În final mai zic că am încredere în ‘zei’/ în Univers că voi fi în siguranță chiar dacă nu-mi fac griji pentru viitor și trăiesc cât mai bine aici și acum.

Living in the hands of gods… :)

Nu pun preț pe fericire

Pentru că fericirea nu se cumpără. Toate lucrurile alea din supermarket și din mall, mobila aia frumoasă, cremele care te scapă de riduri, pantofii care-ți alungesc piciorul sau sunt așa de în trend, telefonul ăla șmecher ale cărui funcții nici nu ajungi să le cunoști în totalitate… Te vei simți la fel de gol pe dinăuntru și după ce le ai. Da, poate vei atrage priviri de la alții care caută același lucru, care-și spun că dacă ar avea obiectul x cu siguranță vor fi mai fericiți. Da, poate vei câștiga un statut între prietenii care pun preț pe statut, într-o societate care caută fericirea în locuri despre care pot spune doar „Rece… rece…gheață…reeee-ceee de tot!”. Nu-i nici în mâncarea aia chinezească, nici în filmul ăla de la mall, nici în decorațiunile de Crăciun. Astea trec. Trec după cinci minute de la consumare, când iarăși simți golul, simți că parcă-ți lipsește ceva.

Încearcă și altfel.  Fă ceva frumos cu timpul tău. În loc să ți-l oferi cumpărăturilor și unor obiecte fără viață, care vor ajunge lângă celelalte de care deja te-ai plictisit, oferă-l unor oameni dragi și faceți ceva împreună.

‘Călduț…Cald…Și mai cald…”

Astăzi, 27 noiembrie e ‘Buy Nothing Day„.

Și din nou despre bani, obiecte și nevoi:

Dezvoltarea rurală (sau cum să intri în sistem)

Menționez ( încă odată) că nu mă interesează politica, dar câte-odată mai aud una alta și mă cam scoate din sărite, când îi văd cât sunt de boi toți.

Scriu despre ce urmează doar pentru că mi-a sărit foarte tare în ochi, ca și eșantion cultural.

Am văzut azi, la lucru – pe youtube, un mic fragment din dezbaterea dintre Geoană și Băsescu (minutele 0.08-2.24).

Foto de Diana Crețu, pe Deviant Art.

Băsescu a zis cam așa:

Politica economică trebuie să intre mult mai puternic și în mediul rural. În momentul de față cea mai mare resursă de creștere a productivității* e în mediul rural. Avem 8 miliarde de euro de la UE destinați dezvoltării rurale. În viziunea mea, parte din acești bani trebuie să se îndrepte spre crearea de locuri de munca în mediul rural, prin înființarea de întreprinderi mici și mijlocii, în care să lucreze tinerii și femeile. „

(etc, etc).

Iar mie mi-a sunat a ceva ce s-au gândit marile corporații când s-au dus prin „țările subdezvoltate” și au văzut că acolo oamenii doar trăiau, fără bani. (da, se poate!) Nu cumpără, nu produc, deci sunt nefolositori „civilizației”. Și-au zis: ia să le promitem noi că dacă lucrează pentru noi, le vom da bani cu care să-și poată cumpăra de mâncare! ( Asta în condițiile în care înainte mâncarea NU era pe bani, era acolo, pur și simplu. Știți, nu-i așa, că unde nu există mâncare nu există oameni, deci dacă trăiau oameni pe-acolo înseamnă că nu mureau de foame). Mâncarea au luat-o ei, „cei civilizați”, ș-au încuiat-o. Lucrează unii -pe bani, la producerea ei. Cheia de la mâncare sunt banii. Deci cei care înainte trăiau și mâncau fără bani, trebuie să muncească pentru cei care le-au încuiat mâncarea, ca să poată supraviețui. Și-atunci se ajunge la asta.

Citește în continuare

Mie mi-a sărit capacul

Coca-Cola_Plastic_Bottle

…când am primit mailul ăsta de la Eco Club TM dep. Marketing:

Pune capac. Recicleaza!

ECO CLUB Timisoara, in colaborare cu Iulius Mall Timisoara si Coca-Cola HBC Romania, te invita la un reciclat! Vino in perioada 12-15 noiembrie 2009 in noul noului FOOD COURT ALMONDO din Iulius Mall Timisoara si ia parte la evenimentul “Pune capac. Recicleaza!”.

“Pune capac. Recicleaza!” are drept scop incurajarea integrarii notiunii de ecologie urbana in randul cetatenilor timisoreni si isi propune educarea comunitatii in a reutiliza si recicla obiecte din plastic.

Participa si tu la actiunea de reutilizare si reciclare a capacelor de la sticlele de PET-uri! Aduna cel putin 5 capace colorate din gama Coca-Cola, de culoare alb (Dorna Izvorul Alb), rosu (Coca-Cola Regular) sau albastru (Fanta, Sprite), portocaliu (Nestea), turcoaz (Dorna – apa minerala), depoziteaza- le la urnele special amenajate la Centrul Informational din Iulius Mall Timisoara si intra in eco-concurs. Se va organiza o tombola cu premii care constau in sticle de Coca-Cola de 0.5 L si telefoane mobile Samsung SGH F300.

Ce se intampla cu capacele? Capacele colorate stranse vor fi utilizate in realizarea unei machete cu sigla proiectului. Vino sa o construim impreuna pentru ca numai impreuna facem lucruri mici, cu impact mare! Vom demonstra astfel ca oricare dintre cetatenii Timisoarei poate fi ECO, ca poate ajuta la protejarea mediului inconjurator prin implicare, prin actiunile de reducere, reutilizare si reciclare.

ECO CLUB Timisoara este o organizatie nonguvernamentala a carei misiune este de a informa si a educa din punct de vedere ecologic cetatenii orasului nostru si de a colabora cu institutiile si autoritatile locale pe probleme de mediu. Noi ne dorim sa transformam Timisoara intr-un oras ecologic prin implicare, dedicare si stil de viata. Mentionam faptul ca nu suntem afiliati politic iar niciuna din activitatile noastre nu are caracter politic.

Acuma… iertată să-mi fie reacția de urâcioască/cârcotașă/căutătoare de noduri în papură, dar n-am putut să mă abțin și le-am răspuns așa: Citește în continuare

Necesitățile ursului

Recunoașteți melodia?

Am ascultat-o ieri de nenumărate ori, nu mă mai satur de ea. Mergând pe stradă îmi cânta în cap și la un moment dat de-abia m-am abținut să nu încep să dansez, trecând pe podul peste Bega. Da, știu, îs nebună. Dar trebuie să recunoaștem, tuturor ne place la nebunie. Mă întreb, câți dintre voi ați ascultat textul? Eu, până ieri, nu l-am prea băgat în seamă.

Look for the bare necessities
The simple bare necessities
Forget about your worries and your strife
I mean the bare necessities
Of mother’s nature recipies
That bring the bare necessities of life

Wherever I wander,wherever I roam
I can’t be fonder of my big home
The bees are buzzing in the trees
To make some honey just for me

You look under the rocks and plants
And take a glance at the fancy ants
Then maybe try a few
The bare necessities of life will come to you

Look for the bare necessities
The simple bare necessities
Forget about your worries and your stife
I mean the bare necessities
That’s why a bear can
rest at ease
With just the bare necessities of life

So just relax, yeah
in my backyard
If you act like the bee acts
You’re workin’ too hard

Don’t spend your time just lookin’ around
For something you want, can’t be found
You find out you can live without it
And go along, not thinking about it
I’ll tell you something true
The bare necessities of life will come to you

They’ll come to you, they’ll come to you
They’ll come to you, oh yes!

Citește în continuare

Ikea + Verdana ≠ Love

S-au sesizat deja mulți (designeri). E urât, arată ieftin, ca un catalog de metro. N-o sa intru in detalii despre Ikea ca și companie, consum, producție etc etc.  Zic numa’ că la Ikea era simpatică politica lor de a democratiza obiectele frumoase (și pracice), create de designeri. Le vând la prețuri accesibile, și întreaga lor imagine era construită pe asta. Îmi închipui cu câtă mândrie se uitau gospodinele mirosind a ciorbă din blocurile-cutii-de chibrituri din București la catalogul IKEA primit gratis. Icheia. Se simțeau, probabil, răsfățate ca la spa, când îi atingeau paginile lucioase, cu imagini atractive, cu prețuri care nu le fac (mereu) să ofteze ( ce mai, să dăm consumatorului ce-i al consumatorului).

Treaba e că până acum, folosirea fonturilor  derivate din Futura (Ikea Sans) și Century Schoolbook (Ikea Serif), folosite de aprox. 50 de ani, erau minunate. Echilibrate, dădeau un sentiment subtil de high-class modernist, și lăsau imaginile să vorbească.

Dar catastrofa s-a întâmplat.

Din cauză că cele două fonturi Ikea nu aveau caractere asiatice,  designerii responsabili de imaginea Ikea au hotărât să folosească cel mai urât font conceput pentru Microsoft, după Comic Sans: verdana

Verdana, care are rolul său pe ecran, pe site-uri vizualizate cu  Internet Explorer 6, pe monitoare CRT, folosit la corpul de text, nu mai mare de mărimea 11, pentru lizibilitatea lui excelentă în condițile alea.Dar NU își are sensul în catalogul Ikea! Nu în mărimi monstruoase, care fac unghiurile stângace și kerningul deranjant să sară în ochi și să-i zgârie. Ok, poate marea majoritate a celor care se vor uita în continuare la catalog și la restul materialelor nu vor sesiza asta. Vor cumpăra în continuare cutiile plate, le vor duce acasă ca până acum. Dar poate că nu se vor mai simți așa de răsfățați. Poate se vor simți ca și când au cumpărat de la Metro.

Pentru că designul eficient e cel care nu (doar) se vede, ci se simte.

Hai să mințim!

„Dacă veți consuma apă de calitate, nu veți mai simți nevoia să beți câte 2 litri, ci doar 1 – 1,5”  (Asta chiar și vara, când sunt 37 de grade afară și transpiri ca un cal.)

Așa ne-a zis nenea de la „La Fantana” când încerca să obțină un contract cu firma la care lucrez. A venit frumos îmbrăcat –costum, cravată, o mapă mare plină de pliante frumos printate,  în care ni se explică că apa lor e mult mai bună, mai curată, mai incoloră, mai inodoră, mai insipidă decât apa pe care mi-o luam eu de la pompă, zilnic, și care nu mă costa nimic.

Dorna, o marcă înregistrată a The Coca-Cola Company, mă învață într-o reclamă cu buget enorm că dacă beau apa lor, mă încarc cu natură. Că io fără apa lor oi fi ceva robot dintr-o altă dimensiune, iar interiorul corpului meu n-o fi tot natural.

Deci treaba e cam așa: mă duc într-un mall, ceva, un spațiu unde predomină sticla/betonul/plasticul, cumpăr și beau apă Dorna și de-odată spațiu ăsta rece e invadat de verdeață, fluturi, cai, alea alea care se găsesc „în natură”.  (Poate acu’ ar fi momentul să citiți ceva – de aici– și despre natura asta, ca să înțelegeți mai bine paradoxul… ) A, și mai apare și-un mândru care mă soarbe din ochi, și ne bălăcim împreună cu picioarele în ceva râu care s-a format pe stradă, tot datorită apei Dorna. Păi cum să nu-ți dorești să se întâmple una ca asta? Și evident că n-o să se întâmple dacă-ți iei apă moca de la pompă…

Ei, minciuni de-astea în legătură cu apa îmbuteliată se vând peste tot, și nu puține. Am dat ieri peste o campanie care ne îndeamnă să mințim și noi. Dacă ei pot, putem și noi. „Start a lie”.  Aici.

Mie mi-au plăcut afișele:

Astea-s minciuni, iar adevărul se poate afla din multe surse, și de fapt e suficient să gândim un pic.

Bun… Și la urma urmei ce-i nașpa la apa îmbuteliată?

1. O cumperi într-o sticlă de plastic. pentru producerea sticlei ăstia de plastic se folosesc resurse fosile (petrol), și cred că nu vrem să-l epuizăm prea repede.

Anual în lume se folosesc 2,7 milioane de tone de plastic pentru producerea sticlelor din care bem apă. În statele unite doar 20% din PET-uri sunt reciclate, și tare mi-e că în România suntem ceva mai în urmă la capitolul ăsta.

2. Sticlele goale ajung să invadeze orașe, gropi de gunoi, câmpuri, păduri.

3. O cumperi. Costă aproape cât un suc. Dacă mergi la un bar și comanzi apă, chiar costă cât un suc.

4. Banii ăștia se duc la niște corporații despre care nu știi prea multe, nu știi ce politici etice sau de mediu au.  Sau știi. Știi cu siguranță că unele companii vor folosi o mică parte din banii câștigați (și nu-s puțini) ca să mai tragă niște reclame cu buget enorm, să te mai mintă nițel, să continui să cumperi, să le meargă profitul.

5. Ca să ajungă la tine, apa asta îmbuteliată străbate mulți kilometri. Se folosește cam multă energie și pentru asta, și iarăși costă. Sunt bani care ar putea fi folosiți mai cu folos.

6. (later edit) Conducerea corporaților despre care vorbim aici chiar își doresc să fie o vară toridă și secetoasă, ca să le meargă vânzările. Probabil se bucură enorm de încălzirea globală…

Asta pe scurt.

Ăștia care au făcut afișele îndeamnă americanii să bea apă de la robinet, că se pare că e testată mai mult  și mai des decât apa îmbuteliată. La noi totuși nu-i cazul, dar cel puțin în Timișoara avem fântâni cu apă potabilă. Multe. (Tre’ să recunosc că-i un lucru fain făcut de primărie).

N-o să fiu ipocrită. câte-odată cumpăr apă. Când nu mai am sticle goale. Se întâmplă, din diverse motive. Sau când mergem în locuri unde nu se găsește apă potabilă. Logic că atunci o cumpărăm. Chiar și la lucru mai iau apă de la mașina de dat apă instalată la birou (nu… „La fantana” n-a reușit să câștige contractul ăsta), când n-am timp să merg după apă, sau plouă.

Ce vreau să zic e că se poate consuma mult mai puțin decât se consumă. Din orice. Iar dacă nu s-ar mai consuma așa mult, nu s-ar mai produce așa mult, iar ăsta ar fi un lucru care m-ar bucura.

P.S.: Normal că mă refer la apa plată.

P.S.2: Aici am citit că au scăzut vănzările marilor companii care îmbuteliază apă [Romaqua Group, Bibco Biborţeni, Pepsi Americas, Dorna Apemin (deţinută de Coca-Cola), European Drinks, Perla Harghitei şi Rio Bucovina], dar au crescut vânzările la „apa ieftină”. Lol. Consumul de apă îmbuteliată însă n-a scăzut, dar ce să-i faci…nu în toate orașele se găsește apă potabilă pe toate drumurile, iar apă chiar trebuie să bem.