Archive for Aprilie 2009

Tricourile de pe Threadless

Pe 17 martie mi-am comandat 7 tricouri pe threadless.com, ca aveau maaari reduceri. Un tricou-5 dolari.  Ziceau acolo ca din momentul in care mi le expediaza, comanda ajunge in 1-3 saptamani. Au expediat tricourile in 20 martie. Azi suntem in 29 aprilie, si nici o hartiutza in posta, nici urma de tricouri.

Cineva de la Bucuresti, care si-a comandat si el, le-a primit acu 2 saptamani, ceea ce ma face sa trag concluzia ca de vreo 2 saptamani tricourile mele is undeva pe drumu de la Bucuresti inspre Timisoara. Am sunat si la posta vamala ( dupa ce am cautat vreo 30 min. pe Google sa gasesc un nr de telefon al lor). Mi-au zis ca nu au cum sa ma ajute, dar ca e normal: „coletele din strainatate ajung asa…mai…greoi. Mai ales ca au fost si sarbatorile…Dar sa nu-mi fac griji!”

Pana una alta, vine vara si eu n-am tricouri. Cat de mult pot sa ma bucur!

squeeze me zoom zoom-funk

zoom-ginger picture-82 zoom-reckoning

Update: La juma de ora dupa ce am publicat post-ul asta, m-a sunat taica-miu cum ca a venit avizu’ cu tricourile, asa ca maine ma duc dupa ele. Dar ma gandesc: ce coincidenta! A ajuns avizul la o zi dupa ce am dat telefon si am stat nitzel pe capul lor. Da da… sunt paranoica. Tac. :P

Update 2: Am si intrat in posesia lor, azi dimineatza. Sunt faine si-mi sunt bune, si multe :))  All’s good, pana la urma, normal :)

Weekend plin de biciclete!

„105!” a strigat cineva vineri, la Masa Critica, dupa ce se pare ca a terminat de numarat biciclistii. Mi-a sarit inima in sus de bucurie! De obicei…daca veneau pana in 50 era bine. A fost excelent, cu muzica, biciclete de toate felurile si mai multe grupe demografice :P. Au fost mult mai multe fete decat de obicei, au fost cativa copii impreuna cu tatal lor, a fost un nene mai in varsta care, zice-se, a facut turul Romaniei pe bicicleta… Multa lume care a venit pentru prima data, ceea ce e imbucurator. Iar lumea din masini si de pe marginea strazii intreba curiasa ce se intampla, si soferii au fost de treaba si n-au claxonat, decat de incurajare. Toti zambeau la trecerea bicicletelor!

Fete pe biciclete

11 41 31

Apoi sambata, la Numaratoarea bicicletelor, s-au numarat peste 1300 de biciclete! Grozav! Am primit alt numar, ca 238 nu mai e….stiti voi de ce. Acum am nr. 1035 and i wear it proudly!

Asadar lumea vesela, vremea frumoasa, pacat ca s-a facut prea mult tam-tam cu prezenta „vedetelor”, iar tricourile …tot scumpe. Dar nu am chef acum sa carcotesc. Un lucru e cert: Multa lume merge pe bicicleta! Sa fie oare doar datorita recesiunii?

P.S.:Ceva actiune se pare ca a fost si la Bucuresti, dupa cum am citit pe blogul lui Dragos Bucurenci. Caci si acolo s-au gasit unii destepti sa dea lege impotriva mersului pe biciclete in parc, si impotriva statului pe iarba. O lume minunaaata, in care vei gasiiii….nuuuumai copii! Grasi!

Erata: Se pare ca de fapt nu au fost chiar 1300 de biciclisti prezenti sambata. Nu exista o cifra oficiala, dar o estimare mai realista este ca au fost vreo 700 de biciclisti, cam la fel ca si data trecuta, in octombrie. Cred ca acel „peste 1300 de biciclisti” vehiculat se bazeaza pe numerele impartite…  Dar presei ii place sa umfle numerele la fel de mult cum ii plac tabloidizarile. Well, it fooled me…

Masa Critica de aprilie

Astazi (24 aprilie, ora 18, in fata Catedralei), ca in fiecare ultima vineri a oricarei luni de cativa ani incoace:

O plimbare de o ora si ceva cu bicicletele prin oras, in siguranta oferita de grup, nu strica niciodata, mai ales vineri dupa-amiaza, cand se anunta vreme faina! :P.

Pedalati? Pedalam!

Radio-bicicleta

Asta au scos americanii in anii ’50, pe la mijoc. Chestia aia e chiar un radio adevarat, AM, ce-i drept, dar cat de fain tre sa fie! Ce-i ciudat e ca nu l-au facut sa mearga cu energie de la pedale in loc de baterie. In zilele noastre oare face cineva ceva de genu, doar un pic mai destept, cu mp3 player inclus?

Wow, si ce culori are bitza asta! Lovable! :D

Ce-i de citit: Ismael

Profesor cauta elev. Trebuie sa aiba o dorinta sincera de a salva lumea. Prezentati-va in persoana

Ismael,  de Daniel Quinn

cansbuffer


2 din 2. Ce urmeaza?

Vineri dimineata am observat o chestie surprinzatoare. Greu de imaginat cu mintea mea adesea prea naiva. O chestie care m-a facut sa tresar , sa simt un gol, ca atunci cand cobori cu liftul si apoi, in secunda imediat urmatoare, sa oftez. Sa ma revolt, sa rad, sa ma revolt din nou in timp ce o luam pe jos spre casa. Apoi iar am oftat, iar am ras, am trimis un sms. ” afurisitii, nu se lasa. au furat-o si pe asta”.

O bicicleta pe care o aveam de o luna. Poate chiar mai putin. O bicicleta cumparata ieftin dintr-un sat de dupa Arad. Acolo unde m-am dus cu sefu sa-mi aleg bicicleta dupa ce mi-au furat-o pe „prima”. O bicicleta frumoasa, usoara, de dama, visinie si cu roti de 28. Franele nu-i prea mergeau si scartaia cand pedalam. Inca n-am ajuns sa o duc la service, pentru ca nenea era mereu prea ocupat, caci sunt multe biciclete bolnave in oras (si chiar si mai multe sanatoase, lucru care ma bucura foarte tare, dar asta nu e subiectul post-ului astuia)! Asa…ce ziceam? Da. Au furat-o si pe asta.

bike-locks1

Sa fie oare singura solutie, atunci cand nu poti sa o iei cu tine in casa?

Si m-am gandit la 2 chestii, pentru inceput:

1. Desi nu ma asteptam sa o fure ASA de repede, n-am exclus posibilitatea inca de la inceput. De-aia am luat-o pe cea care a costat 150 RON si nu pe cea foarte faina cu 150 euro. Asa ca nu mi-a parut asa de rau. Nici n-avea inca ceea ce numim „valoare sentimentala”. Nu poti sa te atasezi prea tare de un obiect in doar o luna. Deci…oh well!

2. Dat fiind ca nu am dus-o inca la atelier sa-i faca franele si… sa o faca sa mearga brici, asa cum mi-am propus, nici n-am dat banii aia pe ea (deci nu i-am marit valoarea), si deci cel care (presupun ca) o va revinde va trebui fie sa isi bata un pic capul cu ea, fie sa o vanda mai ieftin. cred.

Dar chestia asta doar mi-a trecut prin cap, si sincera sa fiu mi-e fix totuna ce face cu ea si cat castiga de pe urma ei. Pentru ca faptul ca a furat-o si ca probabil o sa o vanda ma duce la ideea de la punctu’ 3, idee care mi-a venit cam peste juma de ora, cand am ajuns aproape de casa, la podul de la Cartan. Acolo m-am minunat iarasi de infinita rabdare a soferilor. Am vazut masini calare una peste cealalta, intr-un haos total, incercand zadarnic sa inainteze, si cand reuseau, inaintau cu cate 2 metri pe minut. Not a pleasent sight. Si n-as fi vrut defel sa fiu in locul lor. Asa….sa nu deviez prea mult. Asta m-a dus cu gandul la

3. poate ca e bine ca au furat-o. Cel care o va vinde n-o sa o vanda cuiva care o sa o tina in garaj, ci cuiva care isi doreste o bicicleta si o va folosi. Si  astfel cineva in plus va merge pe bicicleta. Iar eu oricum imi iau alta (tot ieftina, sa nu-mi para asa rau data viitoare). Poate ca la ora actuala deja 2 persoane care nu foloseau inainte bicicleta o folosesc acum, cate o bicicleta care odata a fost a mea :)

Si acum simt nevoia sa relatez si despre „intalnirea de gradul 3” avuta cu Politia, in drumul meu spre casa de vineri dimineatza (cand am observat disparitia bicicletei, in caz ca ati uitat :) )

Asa cum am zis la inceput, starea mea oscila intre revolta, ras isteric si parere de rau. Dupa cateva minute s-a stabilizat, ajungand la starea aia eliberatoare de… indiferenta. Starea aia linistita a celui care acum e mai intelept si stie mai bine. ( lol)

De-odata vad loganul alb pe care scrie mare, cu albastru inchis: POLITIA. Fara sa schimb ritmul plimbarii mele ma indrept spre masina si le fac un semn sa coboare fereastra. Le-am spuns linistita ca vreau sa le relatez un fapt, nu sa depun o plangere sau o declaratie sau orice de felul ala care i-ar scoate din starea de fericita lancezeala. Le-am spus ca in mai putin de o luna mi s-au furat doua biciclete, ambele legate, una din ele chiar in noaptea ce a trecut. Si i-am intrebat cum se poate una ca asta, cand ei, Politia, sunt peste tot si ne vegheaza. Vedem zilnic loganurile lor albe (si nu-s putine) patruland ba cu girofarul aprins, ba cu el stins, prin toate zonele orasului, pe strazi mari si strazi mici. Cum se poate, zic, sa mi se fure 2 biciclete intr-o luna?!

„Noi suntem de la Politia Rutiera, don’soara!”

„Da, multumesc. O zi frumosa!”

Nota:

Atentie! Vederea unei imagini asemanatoare cu cea de mai jos in imediata proximitate nu trebuie sa va faca sa va simtiti in siguranta. Daca un talhar vine si va da in cap, este foarte posibil ca cei din masina frumos inscriptionata sa nu intervina, ei fiind „de la politia rutiera”.

masina-politie3