Posts Tagged ‘Timisoara’

Stop Those Mother Frackers!

sau

Invitație la protest

E simplu. Pământul susține viețile noastre, ale tuturor, fie că suntem oameni, căprioare, pești, meduze, urangutani, arțari, zmeuri sau bacterii. Pământul ne este mamă și ne oferă tot ce avem nevoie ca să trăim: apă, aer, hrană.

Civilizația noatră a tot crescut, a luat tot mai mult de la Pământul-mamă, lăsând din ce în ce mai puțin pentru frații noștrii vii și non-umani. Iar acum am uitat că Pământul ne oferea ce avem nevoie fără să luăm cu forța. Acum, fiind așa mari și ne-știind că am crescut destul, smulgem cât se poate de mult de la Mama Pământ ca să ne susținem creșterea monstruoasă.

Am crescut atâta pentru că am avut energie ieftină, care acum pare să se termine. Toată energia asta ieftină a îmbogățit o mică parte din omenire, sărăcind-o pe cealaltă. Iar acum, acea mică parte din omenire vrea și mai mult și se pregătește să ia cu forța. Dar nu oricum, ci injectând substanțe toxice în chiar Mama Pământ care ne-a crescut și ne-a oferit ce aveam nevoie până acum. O mamă bolnavă nu ne mai poate susține. Iar noi, singuri, nu supraviețuim, pentru că avem nevoie și de toți frații noștrii vii. Frați care au și ei nevoie, ca și noi, de apă curată, aer curat și pământ sănătos. Toate astea vor fi pierdute, însă, dacă cei puțini care vor mult își pun în aplicare planul de a extrage gazele de șist prin fracționare hidraulică. Iar noi oamenii nu vom avea cu ce să ne hrănim, ce să bem și unde să respirăm. Noi și copiii noștri, cei ce sunt și vor fi.

Probabil că politicienii și mass-media o vor da înainte cu „crearea locurilor de muncă” și „independența energetică”.

Țineți minte proverbul ăsta?

Doar după ce ultimul copac va fi fost doborât, ultimul pește prins și ultimul râu otrăvit ne vom da seama că banii nu pot fi mâncați.

Așadar, ce facem?

nu-gaze-sist
Joi, 4 aprilie 2013, începând cu ora 18 au loc proteste în toată țara… simultan. Inclusiv în Timișoara, în Piața Unirii.

Refuz! Rezist! Nu vreau gaze de șist!

hartaJoi, 4 aprilie, vino în stradă să spui răspicat că aerul, apa și pământul sunt elemente vitale pentru viața noastră, a tuturor și nu resurse exploatabile pentru profit! Împreună suntem mai puternici împotriva corporațiilor și a statelor prea slabe sau dezinteresate să ne reprezinte!

Acum aproximativ o lună, peste 8.000 (da, 8 mii!) de oameni au ieșit în stradă în Bârlad (unul dintre orasele unde exploatarea este deja aprobată și programată)… NICI o televiziune, nici un ziar, nici un post de radio nu au preluat știrea. Toate erau preocupate de can-can și vedete locale… Din păcate, oamenii nu stiu despre problema reală si gravă a exploatării gazelor de șist.

Poți vedea imagini și filmari din Bârlad pe youtube sau oriunde pe internet.
Un exemplu doar: http://www.youtube.com/watch?v=S-XbXt8_8rg

În multe țări europene, această metodă a fost interzisă. In Marea Britanie, sistată in urma gravelor cutremure și probleme cu apa potabilă… exemple sunt multiple. Multe sunt detaliate in documentarul de mai jos și pe http://stopfracturare.ro/.
mitul-independentei-energetice

Ce puteți face?

1. Vizionați online filmul Gasland – subtitrat în limba română, care relatează drama comunităților afectate de asemenea exploatări:

http://voluntarbrasov.us2.list-manage.com/track/click?u=76ae808b60c06828bd4064233&id=57a46e561b&e=7db81672b2

2. Semnați petiția la nivel național aici:

http://www.petitieonline.com/nu_vrem_exploatarea_gazelor_de_sist_in_romania_prin_fractionare_h
(pa pagina petitiei sunt detalii privind pericoele de mediu si de sanatate legate de aceasta tehnica distructiva)

3. Dați Like/ share/ informați mai departe pe paginile de Facebook,  povestește cunoscuților.

http://www.facebook.com/groups/444752518917275/

https://www.facebook.com/pages/Impotriva-exploatarii-gazului-de-sist-prin-fractionare-hidraulica/367516606594649

http://www.facebook.com/events/494544260603128/ (Pagina evenimentului din Timișoara)

4. … și probabil cel mai important, pe 4 aprilie (joi), de la ora 18.00 în Piața Unirii din Timișoara, vino la protest!

Este important să fim mii, zeci de mii, sute de mii! …cum au fost în alte țări care au reușit să oprească această inițiativă.

Detalii privind locatiile pentru fiecare oraș și multe alte informatii și documente găsești pe: http://stopfracturare.ro/

Seminar Transition Towns în Timișoara


Asumarea comunității de către oameni.

După cum știți, voi care-mi citiți uneori blogul, mereu aduc vorba de importanța unei comunități în care să trăim frumos. Acum vă invit cu drag la un seminar pe tema Comunități locale în tranziție., organizat împreună cu Pro Arta, cu sprijinul Consiliului Județean Timiș și al Muzeului Bănățean.

Deși seminarul de față se referă la orașe în tranziție (termenul de Transition Towns a pornit de la inițiative ce au început în Anglia și Irlanda) după ce conceptul a luat amploare și s-a transformat într-o mișcare globală a fost înlocuit cu unul mai general – Transition Initiatives, pentru a include atât orașele cât și satele cu tentă tranzițională (Ecovillages).

Tranziție spre ce? Spre un stil de viață mai sustenabil, mai sănătos și mai plăcut, cu mai mult timp ce poate fi oferit celor dragi. Sună bine, nu-i așa?

Dacă ești interesat sau măcar curios despre subiecte ca peak-oil, schimbări climatice, permacultură, sisteme economice alternative; dacă simți că ai ceva de oferit comunității sau viitoarei comunități din jurul tău, dacă simți că viața poate fi mult mai frumoasă sau dacă, pur și simplu, vrei să cunoști oameni noi și interesanți, seminarul ăsta e pentru tine.

De ce mă entuziasmează așa de tare? Pentru că am observat că după seminarul de la București pe aceeași temă, oameni care se știau dinainte s-au coagulat într-un grup mult mai unit și activ. Același lucru l-aș dori și pentru Timișoara.

Voi reda mai jos textul de prezentare a seminarului:

Comunitatile locale sunt tot mai constiente de faptul ca globalizarea produce si efecte negative. Astfel, ele încearca sa creeze o viziune comuna despre modul în care se pot rezolva aceste probleme. Aceasta viziune urmareste cresterea calitatii vietii, dezvoltarea capacitatii de rezilienta la schimbarile negative si cresterea sustenabila a comunitatilor.

Un seminar unde se va vorbi despre cât de importantă este comunitatea în care trăim, despre ce putem face să avem o comunitate cât mai sustenabilă/trainică și rezilientă în oraș, atingând probleme ca obținerea și producerea hranei, alternative energetice, economii alternative, împărțirea resurselor, a cunoștințelor și a meșteșugurilor, toate acestea în contextul mondial actual, dar concentrându-ne pe ce putem face la nivel local. Cât mai local.

Vom vorbi despre Peak-Oil și schimbările climatice, cum afectează acestea viața noastră de toate zilele și cum putem contrabalansa efectele negative.Mai multe despre comunitățile în tranziție (Transition Towns) puteți citi aici (engleză) și aici (română).

Seminarul va fi moderat de Claudian Doboș, lector și formator în domeniul dezvoltării și tranziției spre sustenabilitate a comunităților locale. Claudian este co-fondator al ONG-ului “One Perfect Movement”, trainer al rețelei TRANSITION NETWORK, membru al grupului de dezvoltare a rețelelor naționale Transition Network Europe.

Spre finalul întâlnirii, va avea loc o sesiune de food sharing: vă invităm să aduceți cu voi mâncarea preferata sau mancarea pe pe care ați pregătit-o cu propriile forțe sau o bautura specială preparată în casă. O vom împărți și ne vom bucura împreună de mâncare oferită cu drag.

Seminarul va avea loc în 21 aprilie (prima sâmbătă după Paște) în Timișoara, la sala Maria Terezia a Bastionului, începând cu orele 11.

Intrarea liberă!

De Dragobete, cu săpunurile la Nauhaus

În 24 februarie, în zi de Dragobete, mă găsiți cu săpunuri numai bune de făcut cadou la Liceul de Arte Plastice din Timișoara, unde va avea loc  a doua ediție a festivalului Nauhaus. Mă duc cu drag pentru că e liceul pe unde mi-am petrecut și eu vreo patru ani de zile. În plus, m-a invitat doamna Kun, profesoara de științe sociale care mi-a plăcut și-atunci, îmi place și acum :)

Așadar dacă v-ați întrebat cum sunt săpunurile De la Irina de aproape, dacă vreți să găsiți mărțișoare simpatice și alte cadouri, dacă vreți să gustați prăjiturici, prăjiturele și sucuri proaspăt stoarse, să participați la workshopuri pe diverse teme, recitaluri și concerte, haideți vineri, de la ora 15 la Nauhaus, la Liceul de Arte din Timișoara. (Str. M. Eminescu nr.2)

„Nauhaus este un festival de o zi dedicat strângerii de fonduri necesare acoperirii cheltuielilor liceului (reparații etc). Un procent din încasări variind între 10 și 100 % va fi donat Liceului. Intrarea este libera.”

Ne vedem acolo!

Notă: toate săpunurile vor avea în jurul lor un șnur de mărțișor.

Mai jos redau descrierea evenimentului de Facebook:

Ne-am intors cu a doua editie a
nauhaus FESTIVALUL LICEULUI DE ARTE PLASTICE TIMISOARA
eveniment cu scop caritabil.

Targ de Dragobete
stand nauhaus / prajiturici si prajiturele / sucuri proaspat stoarse / hoti dogi / standuri Martisor / obiecte decorative handmade / ambalaje handmade / picturi pe lemn si origami ad-hoc / face-painting / stand obiecte ipsos / bijuterii handmade / Quilling
Accessories / sapunuri de la Irina / semne de carte / stand plai festival / Reading Corner schimb de carti

Workshopuri
ora 15:00 Iuliana Ceapsa, Denisa Borlean: atelier martisoare si felicitari
ora 15:00 Maria Pascu, Tiberiu Acea: workshop de arte martiale
ora 15:00 Hora]iu Christian Pavelescu: Artdendum – workshop de mozaic
ora 16:00 Tudor Vreme: Set up in fotografia pe format mare – prezentare
ora 16:30 Livia Coloji: A, B, Ce? – workshop de ilustratie
ora 16:30 Lia Radoi: Make-up Workshop
ora 17:00 Paul Kun, Adela Kun: Influenta mirosului de croissant fierbinte asupra bunatatii umane – workshop de etica aplicata
ora 18:00 Roxana Pau: Nepal – jurnal de calatorie
ora 18:30 Stefan Lazar: „Design maraton” cu startul din Arta si sosirea in Functional

Evenimente
ora 15:00 Emanuela Simut, Miriana Mazilu, Andrei Valcan, Radu Voitic, Paul Stanciu, Adina Orboi: recital
ora 15:00 Serban Oprea, Lucian Pana: poeme la minut
ora 16:00 Paul Stanciu: recital
ora 17:00 Alexandru Gogoase: L’Art Provocateur
ora 18:00 the Hooleelogans: workshop de improvizatie
ora 18:00 The DownBeats feat Sandy & Amy: concert
ora 19:00 Capoeira Rabo de arraia: workshop
ora 20:15 extragere tombola
ora 21:00 Laura Ciobanu, Irina Petricescu, Alma Rosu: Arta jocului
ora 21:30 HAOS – Andrei Racolta, Arthur Ionescu, Ovidiu Mihaita: concert

Share if you care!

Zilele Roșiei Montane la Timișoara

Zilele trecute n-am avut net, altfel aș fi scris anunțul ăsta mai devreme, și-mi dau seama că îl public prea târziu chiar și pentru a doua zi. Dar ce să-i fac? Am fost la Timișoara la prima proiecție de film din cele patru, dedicate Roșiei Montane. Vă las cu textul de invitație al evenimentului creat pe Facebook, și sper să mergeți în număr cât mai mare. Sunt filme care merită văzute, pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă de 12 ani la Roșia Montană și ce ar putea să se întâmple dacă RMGC reușește să-și pornească proiectul și buldozerele : cea ma mare catastrofă ecologică, socială și de patrimoniu din istoria țării. O poveste pe care nu am fi deloc mândrii să o povestim nepoților.

Grafica afișului - Subsemnata :)

Vino alături de noi pentru a spune tuturor românilor,şi nu numai, că roşienii sunt cea mai veche comunitate minieră din România, că Roşia Montană este actul de naştere al poporului român şi că nu vom accepta niciodată distrugerea ei!

Cu ocazia împlinirii a 1881 de ani de atestare documentară a Roşiei Montane, vă învităm pe 6 februarie să sărbătorim Ziua Roşiei Montane, eveniment dedicat patrimoniului său natural şi cultural excepţional.

PROGRAMUL EVENIMENTULUI IN TIMISOARA
* 6 februarie 20.00, în Scârţ loc lejer „Noul Eldorado” (2004), în regia lui Tibor Kocsis
* 7 februarie, de la ora 20.00, în Aethernativ Café „Amintiri din viitorul Roşiei Montane” (2007)
* 8 februarie, de la ora 20.00, în Bruiaj „All that Glitters” (2010)
* 10 februarie, de la ora 17.00, în Papillon „Roşia Montană, Masivul Cetate – In Memoriam”,(2010)

Cu ocazia proiectiilor vor fi prezentate si Expozitia „10 ani de luptă – istoria afişelor campaniei Salvaţi Roşia Montană” precum si Ghidul Rosiei Montane editat de Fundatia Culturala Rosia Montana.

Ziua Roşiei Montane va avea loc şi în alte 6 oraşe: Roşia Montană, Cluj Napoca, Iaşi, Braşov, Constanţa şi Chişinău.

Urmăreşte Ziua Roşiei Montane în oraşul tău! Intră pe site-ul evenimentului: http://www.ziuarosieimontane.ro

Ieri, în toate marile orașe ale țării, au avut loc proiecții de filme și alte evenimente dedicate Roșiei Montane. După cum vedeți, evenimentul din Timișoara se prelungește pe parcursul întregii săptămâni. Astfel, în loc de Ziua Roșiei Montane sărbătorim Săptămâna Roșiei Montane. Mulțumesc, Andreea, că te-ai mobilizat și ai reușit să mobilizezi atâția oameni pentru a realiza ceva așa de frumos și necesar!

Dincolo de bani

(Articol publicat inițial în 9.03.2010)

Am marea bucurie să anunț (pentru cei din voi care încă n-ați aflat) că s-a lansat, oficial, site-ul www.dincolodebani.ro, site la care  Gab și eu lucrăm de ceva vreme – Gab mult mai mult decât mine :) .

Ce-i cu site-ul ăsta? Citez:

Un site prin care oferi și primești gratuit tot felul de produse și servicii pentru care în mod normal ai plăti.

Chestii de acest gen oricum se întâmplă tot timpul în grupurile de prieteni. Tot ce dorim noi este să formăm un grup mai extins de persoane care să se implice în a se ajuta reciproc.

Interesul nostru principal e dezvoltarea comunităţii locale. Din cauza asta, dorim aici doar membri care locuiesc în Timişoara sau prin împrejurimi (să zicem maxim Lugoj, Arad, etc).

Proiectul nostru nu este legat în nici un fel de troc. Nu trebuie să dai nimic în schimb celui care te-a ajutat, ci este chiar de recomandat să ajuţi mai bine pe altcineva. Cum s-ar zice “pay it forward”. Totuşi, dorim ca fiecare membru să primească de la comunitate şi să ofere comunităţii în cantităţi cam egale. Ce înseamnă asta? Că acest site nu este pentru acţiuni caritabile. Dacă cineva este interesat doar să ofere sau doar să primească, aici nu e locul potrivit. Ne plac acțiunile caritabile, doar că proiectul nostru nu e pentru asta. Noi încercăm să formăm o comunitate. O adunatură de bogați care ajută săracii nu este o comunitate.

Vă invit, așadar, să vă înscrieți și să-l folosiți cu încredere. Încredere în oameni.

Vii la masă diseară?

Propun un fel de leapșă. Dar nu una pe internet, ci una în realitate. Un joc: vă explic imediat.

Ați observat că nu-i nici o distracție să mâncați singuri, și cu atât mai puțin distractiv e să gătiți doar pentru o persoană? De-aia  mă bucur mereu când ne adunăm mai mulți prieteni la masă. Rezultă voie bună, veselie și mâncărică bună pentru toată lumea.

Dar cercul ăsta, m-am gândit, e destul de închis. De câte ori vine la masă cineva pe care nu cunosc foarte bine? Sau de câte ori merg eu la masă la cineva quasi-necunoscut?

Jocul pe care-l propun și pe care-l încep în weekendul ăsta e simplu. Eu gătesc și invit la cină– pe lângă cei care oricum ar fi pe-aici– încă două persoane pe care nu le cunosc prea bine, cu care nu mă văd în mod regulat. De preferință ca nici persoanele cele două să nu se cunoască prea bine. ( Varianta extremă ar fi invitarea cuiva total necunoscut). Mâncăm, vorbim, bem, chestii de-astea, și cu siguranță la sfârșitul mesei o să ne știm mai bine.

Dar treaba nu se oprește aici. Fiecare din cele două persoane invitate vor face, la rândul lor, același lucru: vor invita pe alte două persoane puțin cunoscute lor la cină. Și tot așa.

Dați click pe schema de mai jos ca să vedeți reprezentarea grafică a jocului.

Click pe imagine

Acuma, știu că multă lume zice că nu gătește fain. Da’ nici nu trebuie. O omletă sau cartofi prăjiți știe oricine să facă, așadar, no worries! E doar un joc, oricum.

Câteva avantaje pe care le văd:

  • Cunoaștem mai bine oamenii din jurul nostru
  • Vom avea o serie de tăceri stânjenitoare la care ne așteptăm, așa că putem să ne distrăm pe seama lor
  • O masă caldă primită și oferită mai departe. Un cadou.

Cred că nu-i nevoie de multe reguli la jocul ăsta. Oricine se bagă va găsi modalități proprii de a juca. Ideea e să se propage cât mai mult, în cât mai multe locuri. Și pentru că Timișoara și chiar România sunt așa de mici, e foarte posibil să apară încrengături destul de curând. :D

A, încă ceva: spuneți mai departe!

Actualizare 10.01.2010, ora 00.43

Misiune îndeplinită!  Au fost la masă, (înafară de mine și Eni, care oricum am fi fost): Alin, cu care am discutat aici, aici și aici, și Oana.  Am mâncat tocăniță de pui cu ciuperci și cartofi natur cu pătrunjel (+smântână și varză murată) și am discutat despre Nord și Sud și specii pe cale de dispariție, cum ar fi Giborțul – rozătoare ca un șobolan tărcat cu trei dinți în față, și Razorbacul de orez, specie caracterizată prin mișcările-i lente… Chill!

Deci propagăm tot ce e de propagat și, firește, promovăm tot ce e de promovat.

Mie mi-a sărit capacul

Coca-Cola_Plastic_Bottle

…când am primit mailul ăsta de la Eco Club TM dep. Marketing:

Pune capac. Recicleaza!

ECO CLUB Timisoara, in colaborare cu Iulius Mall Timisoara si Coca-Cola HBC Romania, te invita la un reciclat! Vino in perioada 12-15 noiembrie 2009 in noul noului FOOD COURT ALMONDO din Iulius Mall Timisoara si ia parte la evenimentul “Pune capac. Recicleaza!”.

“Pune capac. Recicleaza!” are drept scop incurajarea integrarii notiunii de ecologie urbana in randul cetatenilor timisoreni si isi propune educarea comunitatii in a reutiliza si recicla obiecte din plastic.

Participa si tu la actiunea de reutilizare si reciclare a capacelor de la sticlele de PET-uri! Aduna cel putin 5 capace colorate din gama Coca-Cola, de culoare alb (Dorna Izvorul Alb), rosu (Coca-Cola Regular) sau albastru (Fanta, Sprite), portocaliu (Nestea), turcoaz (Dorna – apa minerala), depoziteaza- le la urnele special amenajate la Centrul Informational din Iulius Mall Timisoara si intra in eco-concurs. Se va organiza o tombola cu premii care constau in sticle de Coca-Cola de 0.5 L si telefoane mobile Samsung SGH F300.

Ce se intampla cu capacele? Capacele colorate stranse vor fi utilizate in realizarea unei machete cu sigla proiectului. Vino sa o construim impreuna pentru ca numai impreuna facem lucruri mici, cu impact mare! Vom demonstra astfel ca oricare dintre cetatenii Timisoarei poate fi ECO, ca poate ajuta la protejarea mediului inconjurator prin implicare, prin actiunile de reducere, reutilizare si reciclare.

ECO CLUB Timisoara este o organizatie nonguvernamentala a carei misiune este de a informa si a educa din punct de vedere ecologic cetatenii orasului nostru si de a colabora cu institutiile si autoritatile locale pe probleme de mediu. Noi ne dorim sa transformam Timisoara intr-un oras ecologic prin implicare, dedicare si stil de viata. Mentionam faptul ca nu suntem afiliati politic iar niciuna din activitatile noastre nu are caracter politic.

Acuma… iertată să-mi fie reacția de urâcioască/cârcotașă/căutătoare de noduri în papură, dar n-am putut să mă abțin și le-am răspuns așa: Citește în continuare

Postponing sucks. Big time.

–––––––––––––––––––––––––

„He who desires but acts not breeds pestilence.”

–––––––––––––––––––––––––

Am văzut eu scris asta pe-o hârtie,cu pixul, pe-un perete alb. Se pare că William Blake a zis-o. Știam eu că-mi place tipu’.

Merg în piață, la talcioc, și văd o chestie care-mi place. Dacă nu o iau în momentul ăla, deși o vreau, în ideea că mă mai uit, când mă întorc nu mai este. Altcineva a fost mai hotărât.

Vezi un afiș care te amuză/intrigă/revoltă și vrei să-i faci o poză. Dacă nu-i faci poza în momentul ăla, a doua zi afișul nu mai este. Altcineva l-a dat jos.

Aflu că cinema Studio s-a redeschis și chiar azi e un film care pare foarte fain. Mă entuziasmez și-abia aștept să se facă ora 8, să intru în sala aproape goală, întunecoasă și cu miros de tapițerie veche, după o conversație scurtă și plăcută cu tanti care rupe biletele la intrare. Să mă uit lung în jur, să aleg din multitudinea de scaune goale. Poate mai sunt vreo 5 persoane în toată sala. Să mă așez unde mă așez întotdeauna, de fapt, în locul dinspre centru, în primul sau al doilea rând, la balcon. Să aștept să-nceapă filmul, cu pâc-uri și fâșâieli. Să mi se facă al naibii de frig în ora aia și jumătate de film care mai mult ca sigur nu mă lasă indiferentă.

Se face ora 7 și-am mâncat cu toții foarte bine.

– Na, ce facem?

– Păăăi, mergem în locul X? Sau în locul Y?

– Trebuie să mă pregătesc.

– Cât mai durează?

– Tu mergi la film?

– Nu mai merg azi, mi-i lene și, n-am chef să mă grăbesc. Merg mâine.

Ora 7:20. Stau aiurea prin casă, aștept să se facă mai târziu să mergem la locul X. Sau Y. Aș mai avea timp să ajung la film…dar lasă că merg mâine.

Joi, ora 7.48. La Studio luminile sunt stinse. În vitrină:

Programul de săptămâna asta.

Afiș 1.

Afiș 2.

Joi cinematograful este închis.

Anunț important: Punem sălile de cinema la dispoziție pentru spectacole penibile de diverstisment, pe-ni-bi-le. Sunați-ne.

Joi cinematograful este închis.

Încă un loc lejer în Timișoara

… și-anume Garaj Pink Freud

Am onoarea și plăcerea să anunț că se deschide zilele astea un loc fain (sper) pentru serile faine din sezonul toamnă-iarnă care tocmai începe, și pentru viitoare sezoane.
Locul poate fi recunoscut după înscripția de pe ușă care zice „Garaj Pink Freud” și este pe str. Cuvin nr. 4. Aici o hartă a zonei.
De ce mă bucur cel mai mult? Pentru că e așa de aproape de unde locuiesc eu!
O să adaug mai multe după ce văd cu ochii mei ce și cum.

Later edit: Atmosferă foarte faină, cel puțin sâmbătă când am fost, la „deschidere”. Ce-i drept, spațiul e micuț, dar asta face să aibă  feelingul ăla de crowded, smoky bar care-mi place la nebunie. E clar că la capitolul „decor” mai e de lucru și asta înseamnă, mai mult ca sigur, că mereu o să fie câte ceva nou pe-acolo. Prețurile sunt chiar ok, un pic mai mici decât în Papillon sau în Aethernative, parcă, iar muzica a fost apreciată, mai ales de comesenii mei de sâmbătă.  „The staff” e foarte prietenos și găsești chiar și bomboane pe tejghea (o fi o chestie permanentă?)

Later later edit: Între timp au și site oficial.  (de-ăla cu .ro în capăt :D ) Bomboanele sunt într-adevăr o chestie permanentă, locul a devenit mai personalizat și mai cald, iar oamenii-s super. Și să nu uit: fac niște party-uri grozave! :D

Ziua Mondială fără mașini

Marți, 22 septembrie e Ziua Mondială fără mașini.  Pentru că străzile sunt și pentru oameni, nu numai pentru lungile șiruri de cutii pe roți. Iar oamenii din cutiile pe roți pot coborî din ele cel puțin o zi pe an. Toți putem să revendicăm străzile pentru mersul pe jos, pentru biciclete, role, skate-boarduri, trotinete sau  pentru mai eficientele cutii pe roți: mijloacele de transport în comun.

Anul trecut a fost slăbuț în Timișoara. Foarte slăbuț. Ziua fără mașini a durat o oră, orașul fără mașini a însemnat o stradă închisă. Eu zic că se poate mai mult! Ce-ar fi ca marți, în loc să mergeți la servici/școală/cumpărături sau mai știu-eu-unde cu mașina personală sau cu taxiul, să vă faceți timp să vă plimbați? E așa frumoasă toamna și nu vă grăbește nimeni. Să mai respire și plămânul nostru! ;)

Și după ce v-ați plimbat frumos, v-ați făcut treburile, veniți cu bicicleta/rolele/skate-boardul/trotineta la o plimbare în grup, prin oraș, să ne bucurăm împreună de o zi cu mai puține mașini.


Întâlnirea la ora 18, în fața Catedralei Mitropolitane.

Nu lăsați acasă prietenii și zâmbetele, iar ca accesorii, aduceți baloane sau moriști sau stegulețe sau ce vreți voi, ca să fie veselia și mai mare!


Spuneți mai departe!

P.S.: Aceeași rețetă se aplică și vineri, 25 septembrie, la Masa Critică!

Dimineața, marți

O zi faină se anunță când ajungi dimineața la lucru și te dor obrajii de la atâta zâmbit.
Când o mașină îți taie calea și un pompier de pe trotuar spune șoferului „vezi, băăi, bicicleta!”.
Când la brutărie tanti îți dă cel mai mare covrig, deși nu era deasupra.
Când șoferii de tir te fluieră în loc să te claxoneze.
Când știi că la ora 6 o să primești un dulap gratis, dacă te duci după el.
Cânt te salută cineva cu care n-ai vorbit niciodată, dar vă vedeți mereu pe biciclete.
Când mergi să iei apă și o fetiță de pe-acolo fuge pe lângă tine și-ți zice „ești drăguță!”
Când îți dai seama că se întâmplă toate astea deși te doare capul, pentru că ai băut un pahar în plus cu o seară înainte.
Când și seara de dinainte te dureau obrajii de la atâta zâmbit.

sb10067512f-001

Hai să mințim!

„Dacă veți consuma apă de calitate, nu veți mai simți nevoia să beți câte 2 litri, ci doar 1 – 1,5”  (Asta chiar și vara, când sunt 37 de grade afară și transpiri ca un cal.)

Așa ne-a zis nenea de la „La Fantana” când încerca să obțină un contract cu firma la care lucrez. A venit frumos îmbrăcat –costum, cravată, o mapă mare plină de pliante frumos printate,  în care ni se explică că apa lor e mult mai bună, mai curată, mai incoloră, mai inodoră, mai insipidă decât apa pe care mi-o luam eu de la pompă, zilnic, și care nu mă costa nimic.

Dorna, o marcă înregistrată a The Coca-Cola Company, mă învață într-o reclamă cu buget enorm că dacă beau apa lor, mă încarc cu natură. Că io fără apa lor oi fi ceva robot dintr-o altă dimensiune, iar interiorul corpului meu n-o fi tot natural.

Deci treaba e cam așa: mă duc într-un mall, ceva, un spațiu unde predomină sticla/betonul/plasticul, cumpăr și beau apă Dorna și de-odată spațiu ăsta rece e invadat de verdeață, fluturi, cai, alea alea care se găsesc „în natură”.  (Poate acu’ ar fi momentul să citiți ceva – de aici– și despre natura asta, ca să înțelegeți mai bine paradoxul… ) A, și mai apare și-un mândru care mă soarbe din ochi, și ne bălăcim împreună cu picioarele în ceva râu care s-a format pe stradă, tot datorită apei Dorna. Păi cum să nu-ți dorești să se întâmple una ca asta? Și evident că n-o să se întâmple dacă-ți iei apă moca de la pompă…

Ei, minciuni de-astea în legătură cu apa îmbuteliată se vând peste tot, și nu puține. Am dat ieri peste o campanie care ne îndeamnă să mințim și noi. Dacă ei pot, putem și noi. „Start a lie”.  Aici.

Mie mi-au plăcut afișele:

Astea-s minciuni, iar adevărul se poate afla din multe surse, și de fapt e suficient să gândim un pic.

Bun… Și la urma urmei ce-i nașpa la apa îmbuteliată?

1. O cumperi într-o sticlă de plastic. pentru producerea sticlei ăstia de plastic se folosesc resurse fosile (petrol), și cred că nu vrem să-l epuizăm prea repede.

Anual în lume se folosesc 2,7 milioane de tone de plastic pentru producerea sticlelor din care bem apă. În statele unite doar 20% din PET-uri sunt reciclate, și tare mi-e că în România suntem ceva mai în urmă la capitolul ăsta.

2. Sticlele goale ajung să invadeze orașe, gropi de gunoi, câmpuri, păduri.

3. O cumperi. Costă aproape cât un suc. Dacă mergi la un bar și comanzi apă, chiar costă cât un suc.

4. Banii ăștia se duc la niște corporații despre care nu știi prea multe, nu știi ce politici etice sau de mediu au.  Sau știi. Știi cu siguranță că unele companii vor folosi o mică parte din banii câștigați (și nu-s puțini) ca să mai tragă niște reclame cu buget enorm, să te mai mintă nițel, să continui să cumperi, să le meargă profitul.

5. Ca să ajungă la tine, apa asta îmbuteliată străbate mulți kilometri. Se folosește cam multă energie și pentru asta, și iarăși costă. Sunt bani care ar putea fi folosiți mai cu folos.

6. (later edit) Conducerea corporaților despre care vorbim aici chiar își doresc să fie o vară toridă și secetoasă, ca să le meargă vânzările. Probabil se bucură enorm de încălzirea globală…

Asta pe scurt.

Ăștia care au făcut afișele îndeamnă americanii să bea apă de la robinet, că se pare că e testată mai mult  și mai des decât apa îmbuteliată. La noi totuși nu-i cazul, dar cel puțin în Timișoara avem fântâni cu apă potabilă. Multe. (Tre’ să recunosc că-i un lucru fain făcut de primărie).

N-o să fiu ipocrită. câte-odată cumpăr apă. Când nu mai am sticle goale. Se întâmplă, din diverse motive. Sau când mergem în locuri unde nu se găsește apă potabilă. Logic că atunci o cumpărăm. Chiar și la lucru mai iau apă de la mașina de dat apă instalată la birou (nu… „La fantana” n-a reușit să câștige contractul ăsta), când n-am timp să merg după apă, sau plouă.

Ce vreau să zic e că se poate consuma mult mai puțin decât se consumă. Din orice. Iar dacă nu s-ar mai consuma așa mult, nu s-ar mai produce așa mult, iar ăsta ar fi un lucru care m-ar bucura.

P.S.: Normal că mă refer la apa plată.

P.S.2: Aici am citit că au scăzut vănzările marilor companii care îmbuteliază apă [Romaqua Group, Bibco Biborţeni, Pepsi Americas, Dorna Apemin (deţinută de Coca-Cola), European Drinks, Perla Harghitei şi Rio Bucovina], dar au crescut vânzările la „apa ieftină”. Lol. Consumul de apă îmbuteliată însă n-a scăzut, dar ce să-i faci…nu în toate orașele se găsește apă potabilă pe toate drumurile, iar apă chiar trebuie să bem.

Astazi din nou, Masa Critica

E din nou ultima vineri a lunii, așa că e zi de sărbătoare –pe bicicletă!

Mă duc la Masa Critică, unde o să pedalez împreună cu (cât mai mulți) oameni frumoși prin Timișoara, timp de vreo oră, pe un traseu pe care nu-l știe nimeni de la început. Cei care merg în față îl aleg, și oricine poate merge în față! Pentru că nu există organizatori, nu există lideri. Masa Critică nu-i nici protest, nici concurs. Oricine poate participa, trebuie numai să apară la ora și locul întâlnirii cu bicicleta (sau rolele sau skate-ul…orice nu merge cu motor). Se spune că e doar o coincidență în care toata lumea se întamplă să meargă în aceeași direcție, în același timp.

Vreme de o oră pe lună, strada e mai prietenoasă pentru cei ce folosesc mijloacele de transport nepoluante, și asta în peste 500 de orașe de pe glob.

Întâlnirea e la ora 18 in fața Catedralei Mitropolitane din Timișoara. Stăm la povești, ne cunoaștem mai bine, iar la 18.30 plecăm la plimbare. Eventual luăm baloane, pălarii colorate, stegulețe, flori și, neaparat, luăm zâmbetele cu noi!  De-abia aștept! :D

Pedalati? Pedalam!


Bookmark and Share

Bicicleta, pericol national

Asta la Bucuresti. In Timisoara au mai trantit niste piste, ca vezi-doamne suntem fruntea. Piste peticite, vopsite din loc in loc, pe trotuar. Piste pe care nu ajunge sa pedalezi de 3 ori ca zice „Stop”. Inseamna ca ai intalnit vreo statie de autobus. Sau poate doar o bordura mai inalta. Am testat azi pista de pe Tache Ionescu, dar zau daca ma mai dau vreodata pe acolo! Unde nu scrie stop, sunt pietoni. Daca ii atentionezi ca stau pe pista de biciclete, iti rad in nas, si mi se pare normal! Pai asta-i pista?!

Normal…toata lumea zice ca nu-s fonduri, ca e criza recesiune, ca e mai ieftin cum au facut ei. Dar oare…decat sa dati putini bani pe ceva ce nu va fi niciodata folosit, nu mai bine sa nu dai nimic (pana la niste idei mai eficiente)? Parca e mai economicos atunci, da’  n-ar mai fi banatu fruncea.

„Si s-astepti cuminte clipa-n care tot se va schimba…”

Nota: (pentru cine nu ma cunoaste): Versu’ de mai sus e folosit cu ironie.


Bookmark and Share

2 din 2. Ce urmeaza?

Vineri dimineata am observat o chestie surprinzatoare. Greu de imaginat cu mintea mea adesea prea naiva. O chestie care m-a facut sa tresar , sa simt un gol, ca atunci cand cobori cu liftul si apoi, in secunda imediat urmatoare, sa oftez. Sa ma revolt, sa rad, sa ma revolt din nou in timp ce o luam pe jos spre casa. Apoi iar am oftat, iar am ras, am trimis un sms. ” afurisitii, nu se lasa. au furat-o si pe asta”.

O bicicleta pe care o aveam de o luna. Poate chiar mai putin. O bicicleta cumparata ieftin dintr-un sat de dupa Arad. Acolo unde m-am dus cu sefu sa-mi aleg bicicleta dupa ce mi-au furat-o pe „prima”. O bicicleta frumoasa, usoara, de dama, visinie si cu roti de 28. Franele nu-i prea mergeau si scartaia cand pedalam. Inca n-am ajuns sa o duc la service, pentru ca nenea era mereu prea ocupat, caci sunt multe biciclete bolnave in oras (si chiar si mai multe sanatoase, lucru care ma bucura foarte tare, dar asta nu e subiectul post-ului astuia)! Asa…ce ziceam? Da. Au furat-o si pe asta.

bike-locks1

Sa fie oare singura solutie, atunci cand nu poti sa o iei cu tine in casa?

Si m-am gandit la 2 chestii, pentru inceput:

1. Desi nu ma asteptam sa o fure ASA de repede, n-am exclus posibilitatea inca de la inceput. De-aia am luat-o pe cea care a costat 150 RON si nu pe cea foarte faina cu 150 euro. Asa ca nu mi-a parut asa de rau. Nici n-avea inca ceea ce numim „valoare sentimentala”. Nu poti sa te atasezi prea tare de un obiect in doar o luna. Deci…oh well!

2. Dat fiind ca nu am dus-o inca la atelier sa-i faca franele si… sa o faca sa mearga brici, asa cum mi-am propus, nici n-am dat banii aia pe ea (deci nu i-am marit valoarea), si deci cel care (presupun ca) o va revinde va trebui fie sa isi bata un pic capul cu ea, fie sa o vanda mai ieftin. cred.

Dar chestia asta doar mi-a trecut prin cap, si sincera sa fiu mi-e fix totuna ce face cu ea si cat castiga de pe urma ei. Pentru ca faptul ca a furat-o si ca probabil o sa o vanda ma duce la ideea de la punctu’ 3, idee care mi-a venit cam peste juma de ora, cand am ajuns aproape de casa, la podul de la Cartan. Acolo m-am minunat iarasi de infinita rabdare a soferilor. Am vazut masini calare una peste cealalta, intr-un haos total, incercand zadarnic sa inainteze, si cand reuseau, inaintau cu cate 2 metri pe minut. Not a pleasent sight. Si n-as fi vrut defel sa fiu in locul lor. Asa….sa nu deviez prea mult. Asta m-a dus cu gandul la

3. poate ca e bine ca au furat-o. Cel care o va vinde n-o sa o vanda cuiva care o sa o tina in garaj, ci cuiva care isi doreste o bicicleta si o va folosi. Si  astfel cineva in plus va merge pe bicicleta. Iar eu oricum imi iau alta (tot ieftina, sa nu-mi para asa rau data viitoare). Poate ca la ora actuala deja 2 persoane care nu foloseau inainte bicicleta o folosesc acum, cate o bicicleta care odata a fost a mea :)

Si acum simt nevoia sa relatez si despre „intalnirea de gradul 3” avuta cu Politia, in drumul meu spre casa de vineri dimineatza (cand am observat disparitia bicicletei, in caz ca ati uitat :) )

Asa cum am zis la inceput, starea mea oscila intre revolta, ras isteric si parere de rau. Dupa cateva minute s-a stabilizat, ajungand la starea aia eliberatoare de… indiferenta. Starea aia linistita a celui care acum e mai intelept si stie mai bine. ( lol)

De-odata vad loganul alb pe care scrie mare, cu albastru inchis: POLITIA. Fara sa schimb ritmul plimbarii mele ma indrept spre masina si le fac un semn sa coboare fereastra. Le-am spuns linistita ca vreau sa le relatez un fapt, nu sa depun o plangere sau o declaratie sau orice de felul ala care i-ar scoate din starea de fericita lancezeala. Le-am spus ca in mai putin de o luna mi s-au furat doua biciclete, ambele legate, una din ele chiar in noaptea ce a trecut. Si i-am intrebat cum se poate una ca asta, cand ei, Politia, sunt peste tot si ne vegheaza. Vedem zilnic loganurile lor albe (si nu-s putine) patruland ba cu girofarul aprins, ba cu el stins, prin toate zonele orasului, pe strazi mari si strazi mici. Cum se poate, zic, sa mi se fure 2 biciclete intr-o luna?!

„Noi suntem de la Politia Rutiera, don’soara!”

„Da, multumesc. O zi frumosa!”

Nota:

Atentie! Vederea unei imagini asemanatoare cu cea de mai jos in imediata proximitate nu trebuie sa va faca sa va simtiti in siguranta. Daca un talhar vine si va da in cap, este foarte posibil ca cei din masina frumos inscriptionata sa nu intervina, ei fiind „de la politia rutiera”.

masina-politie3