Posts Tagged ‘furt’

2 din 2. Ce urmeaza?

Vineri dimineata am observat o chestie surprinzatoare. Greu de imaginat cu mintea mea adesea prea naiva. O chestie care m-a facut sa tresar , sa simt un gol, ca atunci cand cobori cu liftul si apoi, in secunda imediat urmatoare, sa oftez. Sa ma revolt, sa rad, sa ma revolt din nou in timp ce o luam pe jos spre casa. Apoi iar am oftat, iar am ras, am trimis un sms. ” afurisitii, nu se lasa. au furat-o si pe asta”.

O bicicleta pe care o aveam de o luna. Poate chiar mai putin. O bicicleta cumparata ieftin dintr-un sat de dupa Arad. Acolo unde m-am dus cu sefu sa-mi aleg bicicleta dupa ce mi-au furat-o pe „prima”. O bicicleta frumoasa, usoara, de dama, visinie si cu roti de 28. Franele nu-i prea mergeau si scartaia cand pedalam. Inca n-am ajuns sa o duc la service, pentru ca nenea era mereu prea ocupat, caci sunt multe biciclete bolnave in oras (si chiar si mai multe sanatoase, lucru care ma bucura foarte tare, dar asta nu e subiectul post-ului astuia)! Asa…ce ziceam? Da. Au furat-o si pe asta.

bike-locks1

Sa fie oare singura solutie, atunci cand nu poti sa o iei cu tine in casa?

Si m-am gandit la 2 chestii, pentru inceput:

1. Desi nu ma asteptam sa o fure ASA de repede, n-am exclus posibilitatea inca de la inceput. De-aia am luat-o pe cea care a costat 150 RON si nu pe cea foarte faina cu 150 euro. Asa ca nu mi-a parut asa de rau. Nici n-avea inca ceea ce numim „valoare sentimentala”. Nu poti sa te atasezi prea tare de un obiect in doar o luna. Deci…oh well!

2. Dat fiind ca nu am dus-o inca la atelier sa-i faca franele si… sa o faca sa mearga brici, asa cum mi-am propus, nici n-am dat banii aia pe ea (deci nu i-am marit valoarea), si deci cel care (presupun ca) o va revinde va trebui fie sa isi bata un pic capul cu ea, fie sa o vanda mai ieftin. cred.

Dar chestia asta doar mi-a trecut prin cap, si sincera sa fiu mi-e fix totuna ce face cu ea si cat castiga de pe urma ei. Pentru ca faptul ca a furat-o si ca probabil o sa o vanda ma duce la ideea de la punctu’ 3, idee care mi-a venit cam peste juma de ora, cand am ajuns aproape de casa, la podul de la Cartan. Acolo m-am minunat iarasi de infinita rabdare a soferilor. Am vazut masini calare una peste cealalta, intr-un haos total, incercand zadarnic sa inainteze, si cand reuseau, inaintau cu cate 2 metri pe minut. Not a pleasent sight. Si n-as fi vrut defel sa fiu in locul lor. Asa….sa nu deviez prea mult. Asta m-a dus cu gandul la

3. poate ca e bine ca au furat-o. Cel care o va vinde n-o sa o vanda cuiva care o sa o tina in garaj, ci cuiva care isi doreste o bicicleta si o va folosi. Si  astfel cineva in plus va merge pe bicicleta. Iar eu oricum imi iau alta (tot ieftina, sa nu-mi para asa rau data viitoare). Poate ca la ora actuala deja 2 persoane care nu foloseau inainte bicicleta o folosesc acum, cate o bicicleta care odata a fost a mea :)

Si acum simt nevoia sa relatez si despre „intalnirea de gradul 3” avuta cu Politia, in drumul meu spre casa de vineri dimineatza (cand am observat disparitia bicicletei, in caz ca ati uitat :) )

Asa cum am zis la inceput, starea mea oscila intre revolta, ras isteric si parere de rau. Dupa cateva minute s-a stabilizat, ajungand la starea aia eliberatoare de… indiferenta. Starea aia linistita a celui care acum e mai intelept si stie mai bine. ( lol)

De-odata vad loganul alb pe care scrie mare, cu albastru inchis: POLITIA. Fara sa schimb ritmul plimbarii mele ma indrept spre masina si le fac un semn sa coboare fereastra. Le-am spuns linistita ca vreau sa le relatez un fapt, nu sa depun o plangere sau o declaratie sau orice de felul ala care i-ar scoate din starea de fericita lancezeala. Le-am spus ca in mai putin de o luna mi s-au furat doua biciclete, ambele legate, una din ele chiar in noaptea ce a trecut. Si i-am intrebat cum se poate una ca asta, cand ei, Politia, sunt peste tot si ne vegheaza. Vedem zilnic loganurile lor albe (si nu-s putine) patruland ba cu girofarul aprins, ba cu el stins, prin toate zonele orasului, pe strazi mari si strazi mici. Cum se poate, zic, sa mi se fure 2 biciclete intr-o luna?!

„Noi suntem de la Politia Rutiera, don’soara!”

„Da, multumesc. O zi frumosa!”

Nota:

Atentie! Vederea unei imagini asemanatoare cu cea de mai jos in imediata proximitate nu trebuie sa va faca sa va simtiti in siguranta. Daca un talhar vine si va da in cap, este foarte posibil ca cei din masina frumos inscriptionata sa nu intervina, ei fiind „de la politia rutiera”.

masina-politie3

What goes around comes around

Dap. A trecut o saptamana de la furia de luni dimineatza. Bicicleta – tot furata, dar in saptamana asta mi-am facut rost de alta, si mai old-school decat prima, numa ca asta e nemtzeasca si visinie, nu are cos si inca nici flori, nici macar frane nu are. In shimb are viteze. 6 sau 4, nici nu stiu. Unii ar zice ca este, totusi, un upgrade :))

N-am mai scris pe blog cand s-a intamplat, dar la o zi dupa ce mi-a disparut bicicleta mi-a disparut si mârtanu. A ajuns la varsta aia… Miorlaia de mama focului, l-am scos afara, fiind incredintata ca nu pleaca nici batut de langa bloc. Da’ de unde! cum s-a vazut la aer a urmat calea gradinii si chemarea pisicilor. Am zis ok…se intoarce el. Si daca nu, el sa fie sanatos, numa sa nu patzeasca ceva. Ei bine, am asteptat zi-de-zi, m-am tot uitat dupa el…nimic. Incepusem sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu mai am nici bicicleta, nici matza. Apoi…sambata am fost sa-mi iau bitza noua, si tot sambata, seara, cand am ajuns in fata usii blocului, am auzit un miorlait jalnic! Ma uit in jur…el era. Mishu s-o intors! Slaaab si pricajit, de-abia isi misca picioarele din spate, murdar tot! :)) 2 zile n-a facut nimic decat sa manance, sa doarma si sa bea apa. Acuma parca si-a mai revenit, dar nu pare incantat de ideea de a pleca de acasa prea curand.

Furia de luni dimineata

Sunt asa de furioasa!

Mi-au furat bicicleta. Azi noapte. Bicicleta mea rosie, frumoasa,  cu cos, roti de 28 si lalele. Sunt furioasa nu atat de mult pentru ca mi-au furat-o. Cand am iesit si am vazut ca nu mai e mi-am spus: oops, au furat-o. Asta e.  Apoi am vazut florile aruncate in gradina. M-am dus, le-am luat si am luat-o pe jos spre lucru. Bine inteles, ca de fiecare data cand merg pe jos incep sa ma gandesc, mult, pentru ca am timp. Si simteam furia in crescendo.

Pentru ca stiam –  toata lumea imi va spune: ti-am zis eu ca o sa ti-o fure!

Si pentru ca inca odata s-a daramat total increderea mea in oameni. Increderea ca daca oamenii ar intalni ceva  mai luminos, mai firesc decat ce e in jur,  li se  va incalzi putin sufletul, vor zambi si vor renunta sa faca un rau. Se pare ca nu, si asta ma face sa fiu EXTREM de furioasa! Cat de naiva pot fi!  Si imi placea asa.

Mai mi-e ciuda ca vineri e Masa Critica si eu ma voi duce la plimbare cu o bicicleta neagra, de teren, grea, care nu are nici o legatura cu mine si cu care nu ma impac deloc. Nu ma bucura defel lucrul asta.

Asadar:

Cumpar bicicleta rosie, cu roti de 28, fara viteze (sau maxim 3), care sa mearga usor. Cosul si florile le montez eu.