Archive for Februarie 2012

De Dragobete, cu săpunurile la Nauhaus

În 24 februarie, în zi de Dragobete, mă găsiți cu săpunuri numai bune de făcut cadou la Liceul de Arte Plastice din Timișoara, unde va avea loc  a doua ediție a festivalului Nauhaus. Mă duc cu drag pentru că e liceul pe unde mi-am petrecut și eu vreo patru ani de zile. În plus, m-a invitat doamna Kun, profesoara de științe sociale care mi-a plăcut și-atunci, îmi place și acum :)

Așadar dacă v-ați întrebat cum sunt săpunurile De la Irina de aproape, dacă vreți să găsiți mărțișoare simpatice și alte cadouri, dacă vreți să gustați prăjiturici, prăjiturele și sucuri proaspăt stoarse, să participați la workshopuri pe diverse teme, recitaluri și concerte, haideți vineri, de la ora 15 la Nauhaus, la Liceul de Arte din Timișoara. (Str. M. Eminescu nr.2)

„Nauhaus este un festival de o zi dedicat strângerii de fonduri necesare acoperirii cheltuielilor liceului (reparații etc). Un procent din încasări variind între 10 și 100 % va fi donat Liceului. Intrarea este libera.”

Ne vedem acolo!

Notă: toate săpunurile vor avea în jurul lor un șnur de mărțișor.

Mai jos redau descrierea evenimentului de Facebook:

Ne-am intors cu a doua editie a
nauhaus FESTIVALUL LICEULUI DE ARTE PLASTICE TIMISOARA
eveniment cu scop caritabil.

Targ de Dragobete
stand nauhaus / prajiturici si prajiturele / sucuri proaspat stoarse / hoti dogi / standuri Martisor / obiecte decorative handmade / ambalaje handmade / picturi pe lemn si origami ad-hoc / face-painting / stand obiecte ipsos / bijuterii handmade / Quilling
Accessories / sapunuri de la Irina / semne de carte / stand plai festival / Reading Corner schimb de carti

Workshopuri
ora 15:00 Iuliana Ceapsa, Denisa Borlean: atelier martisoare si felicitari
ora 15:00 Maria Pascu, Tiberiu Acea: workshop de arte martiale
ora 15:00 Hora]iu Christian Pavelescu: Artdendum – workshop de mozaic
ora 16:00 Tudor Vreme: Set up in fotografia pe format mare – prezentare
ora 16:30 Livia Coloji: A, B, Ce? – workshop de ilustratie
ora 16:30 Lia Radoi: Make-up Workshop
ora 17:00 Paul Kun, Adela Kun: Influenta mirosului de croissant fierbinte asupra bunatatii umane – workshop de etica aplicata
ora 18:00 Roxana Pau: Nepal – jurnal de calatorie
ora 18:30 Stefan Lazar: „Design maraton” cu startul din Arta si sosirea in Functional

Evenimente
ora 15:00 Emanuela Simut, Miriana Mazilu, Andrei Valcan, Radu Voitic, Paul Stanciu, Adina Orboi: recital
ora 15:00 Serban Oprea, Lucian Pana: poeme la minut
ora 16:00 Paul Stanciu: recital
ora 17:00 Alexandru Gogoase: L’Art Provocateur
ora 18:00 the Hooleelogans: workshop de improvizatie
ora 18:00 The DownBeats feat Sandy & Amy: concert
ora 19:00 Capoeira Rabo de arraia: workshop
ora 20:15 extragere tombola
ora 21:00 Laura Ciobanu, Irina Petricescu, Alma Rosu: Arta jocului
ora 21:30 HAOS – Andrei Racolta, Arthur Ionescu, Ovidiu Mihaita: concert

Share if you care!

Acesta nu este un apel umanitar

Am primit o rugăminte să scriu despre o cauză. Pentru că persoana care m-a rugat e de treabă, am zis: hai să văd ce și cum.

Acum câteva zile, în satul Glodeanu din județul Buzău, la 80 de km de București, casa unui băiat de 13 ani și a bunicii sale de 67 de ani a ars într-un incendiu, n-au mai rămas decât pereții. Din articolul ăsta înțeleg că apa cu care pompierii trebuiau să stingă incendiul a înghețat pe furtun din cauza gerului.  Între timp (cred, căci în pozele în timpul incendiului nu văd troiene de zăpadă) au venit nămeții și tot satul e înzăpezit. Bătrâna și copilul au dormit la ceva rudă și acum stau la altă rudă, în alt sat, care le dă voie să stea acolo doar până trece frigul.

Preotul satului e foarte grijuliu: s-a gândit să ceară public ajutorul românilor. Redau aici un mail pe care l-a scris preotul către autoarea articolului de aici:

„Am reușit să ajung la copil, cu greu, am rămas împotmolit dar Dumnezeu a făcut să treacă pe acolo un grup de tineri care m-au ajutat să ies din nămeți! Iulian are 13 ani. Este în clasa a VII-a. Bunica lui, tanti Georgeta are 67 de ani, dar arată de 75!

Bătrânica mi-a spus că e voia Lui Dumnezeu să-i ardă casa și știe El Bunul de ce o biciuiește așa! Și-a mai adus aminte că a citit cândva că Dumnezeu îi biciuiește pe cei pe care îi iubește și astfel are încredere mare că nu vor rămâne pe drumuri! I-am întrebat ce ar avea nevoie și nu au știut ce să-mi spună, mi-au răspuns că au doar ce văd, pe ei.

Cel mai urgent au nevoie de haine groase, geci și încălțăminte! Iulian poartă măsura 40 la picior, iar bunica lui, 39. Apoi au nevoie de materiale de construcții, aragaz, butelie, televizor, mobilier, de tot ceea ce este strict necesar într-o casă!

Iulian are nevoie de toate manualele pentru clasa a VII-a. Rechizitele și ghiozdanul le am pentru el. Am vorbit și cu mama lui Iulian la telefon și încă nu vrea să creadă că nu a rămas nimic din casă! Din păcate nu poate ajunge acasă din cauza drumurilor blocate.”

Iar eu am niște întrebări, atât pentru preot și restul sătenilor, cât și pentru cine mai scrie despre povestea lor:

Dacă preotul Tudor Marian este atât de bun, de ce nu-i găzduiește chiar la el acasă? Sunt convinsă că are cel puțin o cameră liberă. Dar niște haine în plus pentru Iulian? Iar doamna preoteasă nu are câteva pulovere în plus pentru bunica lui Iulian? Școala la care va trebui să meargă Iulian nu poate să-i ofere niște manuale, știindu-i situația specială? Mai ales că, din câte știu eu, școala este obligatorie și gratuită.

„Au nevoie de materiale de construcții, aragaz, butelie…. televizor, mobilier, de tot ceea ce este strict necesar într-o casă!”

Televizor?! Dacă oamenii n-ar mai petrece timp la televizor ci cu oamenii din jurul lor, din comunitatea în care trăiesc, anunțurile astea umanitare n-ar mai exista! Oamenii s-ar ajuta între ei, așa cum o făceau de mii de ani. Dacă incendiul ăsta avea loc acum 100 de ani în același sat, probabil că sătenii puneau mână de la mână și îi ajutau pe cei doi cu tot ce aveau nevoie: mâncare, încălțălțăminte, un acoperiș de-asupra capului și cum s-ar face primăvară s-ar fi apucat să repare casa, sau să facă una nouă. Nimeni nu-și angaja firme de construcții pe vremuri, nici nu cumpărau materiale. Acum 100 de ani comunitatea încă era una puternică în satul românesc. Poate chiar și mai recent. Mi se pare extrem de greu de crezut că în tot satul Glodeanu nu-s copii care să aibă o pereche de încălțăminte în plus, că nimeni nu-i poate găzdui decât ‘până se încălzește’ – serios, acum, domnule preot, chiar n-aveți o cameră liberă? Eh, presupun că dacă faceți un ‘bine’ despre care nu se află în toată țara, cu surle și trămbițe, pe bloguri și la televizor,  nu vă este suficient de gâdilat orgoliul…

De fapt, citind tot mai mult despre asta se stârnesc tot mai multe întrebări indignate în mintea mea: se pare că părintele respectiv strânge bani pentru alimente pentru tot satul, nu doar pentru Iulian și bunica sa. Păi… nimeni din sat nu și-a pus provizii pentru iarnă? E prima iarnă pe care o trăiesc? Dar lemne de foc? Până și noi, care suntem proaspăt mutați la sat, avem provizia de lemne, cei care locuiesc de-o viață la țară știu de câte lemne au nevoie pentru a trece o iarnă. Mai ales dacă locuiesc în Bărăgan.

Văd pe blogul copiiidinglodeanu.blogspot.com peste tot texte cum că „bordeiul i-a luat foc”, „bătrâna are 67 de ani dar arată de 75”. Bordeiul este acesta – și sincer, îmi pare rău pentru că le-a luat locuința foc, dar acela nu este un bordei, e o casă în toată regula, iar bătrâna de 67 de ani (despre care s-a zis altundeva că ar avea”aproape 80″) arată de 67, nu de 75 sau de 80:

Nu, dragi orășeni creduli, oamenii de la țară nu se machiază și nu-și fac operații estetice ca să arate mai tineri. Așa arată o doamnă de 65 de ani și arată foarte bine. Bunica mea are peste 80 de ani și ține o gospodărie la țară, singură;  sigur aveți și voi bunici de-ăștia și știți că la 65 de ani ești încă om în putere.

Nu spun  toate asta pentru că nu-mi pare rău pentru oamenii de-acolo, deși poate părea așa. Dar doamna care a făcut blogul cu copii din Glodeanu și care a scris diversele articole este jurnalistă, și folosește limbajul plin de tragism al jurnaliștilor mainstream. Lucrul ăsta mă îngrețoșează.

Un articol pe care l-am citit ieri și cred că se potrivește tare bine în context: De ce a fost mai bine în iarna lui 54.

Așadar, dragii mei cititori:

Dacă vreți să-i ajutați pe Iulian și pe bunica sa cu bani, haine sau mâncare, găsiți aici  toate datele de care aveți nevoie. Preotul vă va mulțumi și vă va binecuvânta. Cu siguranță că ajutorul vostru va fi foarte binevenit acum, dar pregătiți-vă ca la anul, la următoarea ninsoare serioasă să le trimiteți din nou bani, alimente și îmbrăcăminte, pentru că oamenii asta vor înțelege: e ok să nu-ți pui provizii, e ok să nu-ți ajuți vecinul, că oricum ne vor da la televizor și ne trimit ajutoare de la oraș.

Dacă vreți să vă asigurați că nu veți fi vreodată în locul lor, lăsați naibii televizorul, închideți și calculatorul și mergeți să vă întrebați vecinul ce mai face. Invitați-l la masă, creați o legătură. Ajutați-l dacă are nevoie, dacă nu, faceți-i un cadou, iar el să facă același lucru pentru vecinul său.  Creați o rețea de oameni în jurul vostru. Dacă se va întâmpla vreodată să dați de bucluc, o rețea de oameni cu care sunteți în relații bune va putea să vă ajute și sunt sigură că o va face. Asta-i o investiție pentru viitor, pentru că dacă rămâneți înzăpeziți, vă cade curentul și frigiderul se golește, puteți avea în bancă toți banii din lume, că nu puteți ajunge la magazin, și probabil și ăla e gol. Dar vecinii sunt la câțiva pași distanță.

Zilele Roșiei Montane la Timișoara

Zilele trecute n-am avut net, altfel aș fi scris anunțul ăsta mai devreme, și-mi dau seama că îl public prea târziu chiar și pentru a doua zi. Dar ce să-i fac? Am fost la Timișoara la prima proiecție de film din cele patru, dedicate Roșiei Montane. Vă las cu textul de invitație al evenimentului creat pe Facebook, și sper să mergeți în număr cât mai mare. Sunt filme care merită văzute, pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă de 12 ani la Roșia Montană și ce ar putea să se întâmple dacă RMGC reușește să-și pornească proiectul și buldozerele : cea ma mare catastrofă ecologică, socială și de patrimoniu din istoria țării. O poveste pe care nu am fi deloc mândrii să o povestim nepoților.

Grafica afișului - Subsemnata :)

Vino alături de noi pentru a spune tuturor românilor,şi nu numai, că roşienii sunt cea mai veche comunitate minieră din România, că Roşia Montană este actul de naştere al poporului român şi că nu vom accepta niciodată distrugerea ei!

Cu ocazia împlinirii a 1881 de ani de atestare documentară a Roşiei Montane, vă învităm pe 6 februarie să sărbătorim Ziua Roşiei Montane, eveniment dedicat patrimoniului său natural şi cultural excepţional.

PROGRAMUL EVENIMENTULUI IN TIMISOARA
* 6 februarie 20.00, în Scârţ loc lejer „Noul Eldorado” (2004), în regia lui Tibor Kocsis
* 7 februarie, de la ora 20.00, în Aethernativ Café „Amintiri din viitorul Roşiei Montane” (2007)
* 8 februarie, de la ora 20.00, în Bruiaj „All that Glitters” (2010)
* 10 februarie, de la ora 17.00, în Papillon „Roşia Montană, Masivul Cetate – In Memoriam”,(2010)

Cu ocazia proiectiilor vor fi prezentate si Expozitia „10 ani de luptă – istoria afişelor campaniei Salvaţi Roşia Montană” precum si Ghidul Rosiei Montane editat de Fundatia Culturala Rosia Montana.

Ziua Roşiei Montane va avea loc şi în alte 6 oraşe: Roşia Montană, Cluj Napoca, Iaşi, Braşov, Constanţa şi Chişinău.

Urmăreşte Ziua Roşiei Montane în oraşul tău! Intră pe site-ul evenimentului: http://www.ziuarosieimontane.ro

Ieri, în toate marile orașe ale țării, au avut loc proiecții de filme și alte evenimente dedicate Roșiei Montane. După cum vedeți, evenimentul din Timișoara se prelungește pe parcursul întregii săptămâni. Astfel, în loc de Ziua Roșiei Montane sărbătorim Săptămâna Roșiei Montane. Mulțumesc, Andreea, că te-ai mobilizat și ai reușit să mobilizezi atâția oameni pentru a realiza ceva așa de frumos și necesar!