Archive for Octombrie 2009

But we’ll be there with time to spare and find our own way home

Photo by antocsc on Flickr

With just one kiss you could change the world,
It might not be much better but it certainly couldn’t hurt
When you stomp your feet you aren’t hurting me,
But you’re always killing something just by living on the earth

So who you supposed to listen to when you’re looking for something to do
And all the voices shut you up
‘Cause Someone put a brick in your coffee cup
When you’re trying to decide whether to walk or to ride
Take the easy way you know that you want to

I saw an educated girl give her hair a twirl
And contemplate the meaning of a man with just one arm
She’s not a genius or a dunce, but it makes no difference
For at any moment we might find ourselves a charm

But I’m feeling quite confused by the people who refuse to see
A simple way of life that don’t make you the loser
They say we won’t make it far unless drive there in a car
But we’ll be there with time to spare and find our own way home

You might find the meaning of life in the barrel of a rifle
If it’s pointed at a bird or if it’s pointed at your head
But me I’d rather plant a tree that grows up tall for all to see
Until I need a pencil, then I’ll chop it to the ground

At night falling down, will it make a sound
Should I even wonder what it’d say
It’s so hard to change yourself easier to tell someone else
That everything is going to be okay

(The Ditty Bops)

Piesa aici.

Regatul lui Eu și Al Meu

alienare

De ce sunt prieteniile între adulți așa de superficiale?
De ce sunt oamenii așa de ocupați?
De ce sunt viețile copiilor așa de programate?
De ce sunt mai puțini copii ce se joacă pe-afară în comparație cu copilăria mea?
De ce cântă oamenii așa de rar în public?
Ce s-a întâmplat cu toți marii povestitori?
Ce s-a întâmplat cu familia extinsă?
De ce au devenit casele și curțile așa de mari?
De ce sunt prețurile așa de deformate încât e mai ieftin să cumperi un produs nou decât să il repari?
De ce fac corporațile compuse din oameni de treabă lucruri așa de îngrozitoare?
De ce oamenii nu-și mai cunosc prea bine vecinii?
De ce sunt semne de „Acces interzis” peste tot?
De ce sunt procesele și problemele juridice predominante în zilele noastre?
De ce a devenit societatea așa de idealistă?
De ce se pare că suntem neajutorați în legătură cu a încetini distrugerea ecosistemului?
De ce e munca  neplăcută?
Trebuie să fie frustrant și alienant să fii un părinte ce îngrijește copii mici?
De ce își exprimă oamenii dorința de a crea o comunitate, dar mai apoi se arată neinteresați prin acțiunile lor?
De ce dau jocurile și televizorul dependență?
De ce mă preocupă așa de mult ideea de copyright, marcă înregistrată și proprietate intelectuală?

De aici via blog 2, un blog pe care mă bucur că l-am întâlnit.

Și adaug:

De ce ne e greu să cerem ajutorul cuiva?

De ce suntem așa de mândrii?

De ce avem așteptări așa de mari de la ceilalți?

De ce simțim că nu suntem destul de buni?

Postponing sucks. Big time.

–––––––––––––––––––––––––

„He who desires but acts not breeds pestilence.”

–––––––––––––––––––––––––

Am văzut eu scris asta pe-o hârtie,cu pixul, pe-un perete alb. Se pare că William Blake a zis-o. Știam eu că-mi place tipu’.

Merg în piață, la talcioc, și văd o chestie care-mi place. Dacă nu o iau în momentul ăla, deși o vreau, în ideea că mă mai uit, când mă întorc nu mai este. Altcineva a fost mai hotărât.

Vezi un afiș care te amuză/intrigă/revoltă și vrei să-i faci o poză. Dacă nu-i faci poza în momentul ăla, a doua zi afișul nu mai este. Altcineva l-a dat jos.

Aflu că cinema Studio s-a redeschis și chiar azi e un film care pare foarte fain. Mă entuziasmez și-abia aștept să se facă ora 8, să intru în sala aproape goală, întunecoasă și cu miros de tapițerie veche, după o conversație scurtă și plăcută cu tanti care rupe biletele la intrare. Să mă uit lung în jur, să aleg din multitudinea de scaune goale. Poate mai sunt vreo 5 persoane în toată sala. Să mă așez unde mă așez întotdeauna, de fapt, în locul dinspre centru, în primul sau al doilea rând, la balcon. Să aștept să-nceapă filmul, cu pâc-uri și fâșâieli. Să mi se facă al naibii de frig în ora aia și jumătate de film care mai mult ca sigur nu mă lasă indiferentă.

Se face ora 7 și-am mâncat cu toții foarte bine.

– Na, ce facem?

– Păăăi, mergem în locul X? Sau în locul Y?

– Trebuie să mă pregătesc.

– Cât mai durează?

– Tu mergi la film?

– Nu mai merg azi, mi-i lene și, n-am chef să mă grăbesc. Merg mâine.

Ora 7:20. Stau aiurea prin casă, aștept să se facă mai târziu să mergem la locul X. Sau Y. Aș mai avea timp să ajung la film…dar lasă că merg mâine.

Joi, ora 7.48. La Studio luminile sunt stinse. În vitrină:

Programul de săptămâna asta.

Afiș 1.

Afiș 2.

Joi cinematograful este închis.

Anunț important: Punem sălile de cinema la dispoziție pentru spectacole penibile de diverstisment, pe-ni-bi-le. Sunați-ne.

Joi cinematograful este închis.

Încă un loc lejer în Timișoara

… și-anume Garaj Pink Freud

Am onoarea și plăcerea să anunț că se deschide zilele astea un loc fain (sper) pentru serile faine din sezonul toamnă-iarnă care tocmai începe, și pentru viitoare sezoane.
Locul poate fi recunoscut după înscripția de pe ușă care zice „Garaj Pink Freud” și este pe str. Cuvin nr. 4. Aici o hartă a zonei.
De ce mă bucur cel mai mult? Pentru că e așa de aproape de unde locuiesc eu!
O să adaug mai multe după ce văd cu ochii mei ce și cum.

Later edit: Atmosferă foarte faină, cel puțin sâmbătă când am fost, la „deschidere”. Ce-i drept, spațiul e micuț, dar asta face să aibă  feelingul ăla de crowded, smoky bar care-mi place la nebunie. E clar că la capitolul „decor” mai e de lucru și asta înseamnă, mai mult ca sigur, că mereu o să fie câte ceva nou pe-acolo. Prețurile sunt chiar ok, un pic mai mici decât în Papillon sau în Aethernative, parcă, iar muzica a fost apreciată, mai ales de comesenii mei de sâmbătă.  „The staff” e foarte prietenos și găsești chiar și bomboane pe tejghea (o fi o chestie permanentă?)

Later later edit: Între timp au și site oficial.  (de-ăla cu .ro în capăt :D ) Bomboanele sunt într-adevăr o chestie permanentă, locul a devenit mai personalizat și mai cald, iar oamenii-s super. Și să nu uit: fac niște party-uri grozave! :D

Din ciclul „Cum să fii verde”

Cam cu atâta dioxid de carbon mai puțin ar fi în aer dacă n-ai folosi mașina pentru o zi.

Găsite aici