Dezvoltarea rurală (sau cum să intri în sistem)

Menționez ( încă odată) că nu mă interesează politica, dar câte-odată mai aud una alta și mă cam scoate din sărite, când îi văd cât sunt de boi toți.

Scriu despre ce urmează doar pentru că mi-a sărit foarte tare în ochi, ca și eșantion cultural.

Am văzut azi, la lucru – pe youtube, un mic fragment din dezbaterea dintre Geoană și Băsescu (minutele 0.08-2.24).

Foto de Diana Crețu, pe Deviant Art.

Băsescu a zis cam așa:

Politica economică trebuie să intre mult mai puternic și în mediul rural. În momentul de față cea mai mare resursă de creștere a productivității* e în mediul rural. Avem 8 miliarde de euro de la UE destinați dezvoltării rurale. În viziunea mea, parte din acești bani trebuie să se îndrepte spre crearea de locuri de munca în mediul rural, prin înființarea de întreprinderi mici și mijlocii, în care să lucreze tinerii și femeile. „

(etc, etc).

Iar mie mi-a sunat a ceva ce s-au gândit marile corporații când s-au dus prin „țările subdezvoltate” și au văzut că acolo oamenii doar trăiau, fără bani. (da, se poate!) Nu cumpără, nu produc, deci sunt nefolositori „civilizației”. Și-au zis: ia să le promitem noi că dacă lucrează pentru noi, le vom da bani cu care să-și poată cumpăra de mâncare! ( Asta în condițiile în care înainte mâncarea NU era pe bani, era acolo, pur și simplu. Știți, nu-i așa, că unde nu există mâncare nu există oameni, deci dacă trăiau oameni pe-acolo înseamnă că nu mureau de foame). Mâncarea au luat-o ei, „cei civilizați”, ș-au încuiat-o. Lucrează unii -pe bani, la producerea ei. Cheia de la mâncare sunt banii. Deci cei care înainte trăiau și mâncau fără bani, trebuie să muncească pentru cei care le-au încuiat mâncarea, ca să poată supraviețui. Și-atunci se ajunge la asta.

Ok. La noi nu-i același lucru. Nu vine direct o mare corporație, ci doar UE cu niște bani. ( vezi aici o analogie între state și corporații) S-au gândit ei așa: oamenii ăștia își cam produc singuri mâncarea, nu prea cumpără conserve și duciuri de la noi. Ia să vedem cum putem să ne băgăm peste modul lor de trai, să nu-i mai punem să-și vândă porcul în oraș, în piață, ci să muncească chiar acasă la ei, ca să ducem noi salamul gata ambalat în oraș, la hypermarket. Le dăm și niște bani pentru asta, așa or să poată să cumpere și de la noi, vor vedea ce fain e să nu lucrezi pe câmp ci să mergi direct la magazin ca să iei mâncarea, pe bani. Nu vor mai avea timp să mai producă ceva singuri, vor depinde în totalitate de banii și de sistemul nostru. Perfect!

Dacă se îmbolnăvește vreunul de la atâtea E-uri și grăsimi, nu-i nimic, trimitem și-un doctor, pe care tot ei îl plătesc, din contribuții. Dacă doctorul mai vrea și șpagă sau e incompetent…treaba lor. Dacă omul nu se vindecă și nu mai poate să lucreze în făbricuță…asta e. Copii vor avea de suferit, nu mai au bani de mâncare și de haine, în UE copii n-au voie să lucreze de mici, ca în Asia. Las’ că se ocupă ceva asistenți sociali de ei…se rezolvă cumva problema. Îi vom numi „marginalizații societății”.

În loc să-și mănânce carnea de porc și de pui, ouăle, porumbul și roșiile crescute în grădină, laptele și brânza de la vacă, fructele din copaci. Copii vor merge la școli cât mai înalte ca să li se spună cum că trebuie să devină ingineri, economisti, experti in marketing…you name it, să câștige mai bine. Și nu mai pot sa trăiască decât în sistemul nostru, în „civilizație”.

Ăsta e prețul „progresului și dezvoltării”, chestiile alea despre care ni se spune că trebuie să tindem.

Noi așa trăim și vrem ca toată lumea să trăiască la fel ca noi. Ne-o spunde chiar președintele. Chiar dacă sistemul ăsta e defectuos și se duce naibii…

E ceea ce se numește îndoctrinare culturală, și se întâmplă peste tot.

* chiar Băsescu zice că nu e vorba de oameni, e vorba de creșterea productivității. Oamenii par a fi o resursă pentru economie.

Notă importantă:
Cu riscul să mă repet. Nu am scris articolul ăsta ca să îl fac de rahat pe Băsescu, sau să-i dau un punct lui Geoană. Nu voi vota pentru niciunul (indiferent cum s-ar numi) pentru că mi se pare ineficient. Schimbările nu vin de sus.

P.S.: Căutând o poză pentru articol am găsit un interviu care mi-a plăcut. Aici.

15 responses to this post.

  1. Posted by Radu on 04/12/2009 at 4:15 pm

    In Oltenia e jale cu locurile de munca la sate, in special in zona centrala a Olteniei. Si de multe ori seceta afecteaza culturile – am vazut cu ochii mei ce inseamna asta si pe ce bani muncesc oamenii pe acolo. Spre deosebire de satele frantuzesti foarte cochete – satele oltenesti arata ca in evul mediu iar locurile de munca nu exista fiind desfiintate prin faliment. situatia nu e roza pe acolo. si e discurs electoral :)

    Răspunde

  2. Ce țin eu minte despre „viața la țară” nu e idilic și cochet. Se și muncește mult. Dar țin minte: când eram mică stăteam vara pe la bunici. Aveam în fiecare zi ouă, lapte muls direct de la vacă în cana mea de metal, cu buline, carne de pui, de porc, legume, fructe, grâu și porumb și de toate. Mergeam cu capra și cu gâștele pe deal, mai mergeam la prune, mai mergeam la fân, și timpul chiar era timp, nu-l simțeai că fuge.
    Oamenilor chiar nu le lipsea nimic, înafară de curent nu prea cred că plăteau ceva. Poate nu era mereu belșug, dar oamenii trăiau ok. Și cam așa cred că era în majoritatea satelor.

    Nu zic să ne mutăm toți la țară. Nici vorbă. Zic că nu trebuie să-i facem pe ei să trăiască ca noi. Cine vrea să trăiască „la oraș” poate să meargă la oraș. Se întâmplă oricum.

    Ceaușescu i-a dus pe toți țăranii la oraș, să muncească în fabrici. Băsescu vrea să ducă fabricile în sate. Aiurea.

    Răspunde

  3. Posted by Gab on 04/12/2009 at 5:09 pm

    Nişte pârţâiţi :))

    Răspunde

  4. Posted by Radu on 04/12/2009 at 6:31 pm

    da. e usor sa discutam cata vreme suntem oraseni :))

    Răspunde

    • Radu, crezi că țăranii ar avea vieți de mai bună calitate dacă ar lucra în fabrici, fie ele și făbricuțe, în fiecare anotimp, cu orar de la 9 la 5, poate și ture de noapte? (atenție, n-am întrebat dacă ar avea mai mulți bani, ci dacă ar avea vieți mai faine! )

      Răspunde

      • Posted by Radu on 09/12/2009 at 5:45 pm

        stiu destui care vor loc de munca in mediul rural. daca vrei te pun in legatura cu ei.

        Răspunde

        • Mulțumesc, dar nu mi-ai răspuns la întrebare :)

          Răspunde

          • Posted by Radu on 09/12/2009 at 7:24 pm

            de ce pleaca generatia tanara de la sat? cu precadere in Italia, Spania? din cate am inteles, proiectele alea nu se refera la „taran” ci la „fermieri” – mediul rural – lucru absolut normal in alte tari bogate, fermierii cu utilaje de prelucrare a produselor lor angajeaza forta de munca inclusiv romaneasca. In momentul in care discutam de fermieri deja avem alta discutie. „tarani” nu mai exista, sunt niste amarati cu copiii plecati din sat la oras, o generatie imbatranita, care au o gradina un porc o vaca si o gaina, locuind in niste cocioabe – vezi satele din sud si moldova, unii din ei disponibilizati sau cu loc de munca (e vorba de familie, unu lucreaza altu sapa)
            sa nu uitam ca in Timis ca un simplu exemplu exista multi fermieri, unii chiar italieni – LOL

            eu vad putina aroganta in analiza asta a satului de catre niste oraseni-soareci de birou – cum suntem noi. semnalul meu nu este la adresa satului sau a programului prezidential, ci la adresa acestei arogante pe care ne-o permitem fara sa facem parte din realitatea pe care o analizam. suntem oraseni stam comod si discutam despre sateni de parca am stii totul despre ei. eu cand merg la sat vad oamenii cum se plang ca nu au bani si in ziua de azi vor sa le dea statul de pomana. mi-ar fi si rusine sa fac analize de fata cu ei ca orasean venit cu bani in vacanta.

            dar ca sa inchei, raspunsul la intrebarea ta este absolut evident.

            Răspunde

            • De ce se muta tot mai multă lume de la oraș în sate, unde se apucă de agricultură la scară mica, mai ales în țările vestice? De ce a ajuns tot mai multă lume să își dorească asta?

              Aroganța e a celor care cred ca dacă au bani totul e perfect, iar dacă nu îi au, totul va fi perfect când îi vor avea.

              Cred că nu ai înțeles ce vreau să zic în articol, dar nu-i nimic.
              Nu am făcut o analiză a satului. Am observat doar ceea ce observ mereu, și anume că unii știu că un anumit mod de a trăi e cel corect și/sau „bun”, și încearcă să-l propăvăduiască, astfel încât toată lumea să adere la el și să trăiască la fel.
              Și nu, răspunsul tău la întrebarea mea nu este evident, îmi pare rău. Din ce mi-ai răspuns eu nu înțeleg ce crezi.

              Răspunde

              • Posted by Radu on 17/12/2009 at 6:59 pm

                in vest producatorii rurali sunt incurajati, de asta la ei se muta orasenii la sate; nu se propovaduieste nimic, se incurajeaza productia autohtona; mai bine analizezi programul lor de dezvoltare rurala pe care unii de la sat l-ar vedea profitabil, nu „propovaduit” cum spui tu, si dupa ce analizezi acel program poate o sa spui chiar tu ca e benefic, sau poate nu.

                Răspunde

    • Posted by Gab on 04/12/2009 at 8:16 pm

      Plus că, ştii cum e vorba, cine râde la urmă râde mai bine.

      Şi sigur nu orăşenii vor fi cei care o să râdă la urmă când va veni deznodământul crizei.

      Răspunde

  5. Bine spus. Cand mai aud si eu „resurse umane”, „managementul resurselor umane”. Voi va dati seama ce spuneti ? ar fi trebuit sa le spun.

    Răspunde

Lasă un răspuns către Gab Anulează răspunsul