(prin 2009)
Sunt Irina. Se pare că sunt designer grafic, nu că asta ar fi ceva ce mă definește în mod deosebit. Sunt alte lucruri care spun mai multe despre mine, cum ar fi faptul că îmi plac vechiturile din piețe, pe care din cand în când le cumpăr și îmi umplu camera cu ele. Apoi, firesc, ma întreb ce-i cu toate chestiile astea care îmi invadează spațiul; îmi plac brioșele și cafenelele înghesuite și afumate. Literele și felul în care se așează ele frumos în spațiu. Roșu, verde și negru. Îmi plac brânza, roșile, usturoiul, uleiul de măsline și pâinea de casă. Plus orice combinație între ele. Imi plac cerceii. Chestiile hand-made. Să merg cu trenul. Zăpada și ploaia. Munții și marea când e iarnă. Din cand in cand imi place Mishu și cât e de nebun. Filmele, muzica, fotografia, arta în muzee, arta pe stradă. Intervențiile personale în spațiul urban. Îmi plac bicicletele. Mult. Bicicletele clasice, cu dinam și coș și flori; să mă dau pe bicicletă. Oamenii care se dau pe bicicletă. Oameni care zâmbesc, oameni care râd cu poftă. Ciudățenia și frumusețea relațiilor dintre oameni. Oamenii vorbăreți care au ceva de spus. Oamenii tăcuți care au ceva de spus; oameni care știu multe și vor să știe și mai multe; care încearcă să schimbe ceva. Oameni pestriți, oameni cărora le place la nebunie ceva, orice. Acum mi-e somn, voi continua.
Adăugire ulterioară: din noiembrie 2010 nu mai lucrez, din 1 martie 2011 m-am mutat cu Gab la Stanciova, un sat de lângă Recaș cu spații larg deschise, cai, gâște și consăteni faini.
Puteți să vedeți ce mai facem pe blogul satului, in categoria Irina și Gab la Stanciova.
De ceva vreme am început să fac săpun iar acum microbul nu mă mai lasă. Puteți vedea săpunurile pe blogul dedicat lor și dacă vă plac și/sau vreți să mă încurajați în ceea ce fac, le puteți și cumpăra.
Dacă vreți să-mi comunicați sau să mă întrebați ceva ce nu are legătură cu vreun articol de pe blog, folosiți vă rog noul meu formular de contact!
(pagină permanent în construcție)
Irina's blog 
Posted by magor on 11/01/2010 at 8:35 pm
Am dat intamplator peste blogul tau si m-a surprins sa vad pe prima pagine o recomandare pt citit. Intamplator Daniel Quinn si Ishmael mi-au schimbat complet viziunea mea asupra vietii anul trecut. Imi plac si postarile de pe blog, daca ai chef poate si comunicam…
Posted by Irina on 11/01/2010 at 9:34 pm
Da, cartea aia are obiceiul de-a schimba viziuni asupra vieții, am pățit-o și eu și tare mă bucur. Mă bucur și când mai aud de altcineva care-a pățit-o :)
Păi să comunicăm, desigur!
Observ că se formează încet-încet un nucleu de oameni care-au citit Ismael și au rezonat cu cartea: Gab,
Pai Mei, Individul X. E fain că ne cunoaștem, chiar dacă preponderent doar în mediul online. Eu zic: la mai mulți! Așa că sper să ne mai auzim :)
Întâmplător am ajuns și eu azi pe Think Outside the Box (încă n-am văzut cum de-a ajuns la mine trafic de pe pagina de facebook a TOTB, dar hey, ce mai contează).
Posted by sabin on 15/01/2010 at 5:12 pm
ce fain…tocmai am terminat ‘The Story of B’ dupa ce citisem ‘Ishmael’ acum doi ani….exista un loc / o comunicare intre cei ‘afectati’? as aprecia daca m-ati / ne-ati include (ca venim la pachet, in doi). pe Magor l-am intalnit acum sapte ani :-) cine se-aseamana, s-aduna :-)
altfel, imi place blogul tau, imi incurajeaza scrierile proprii. si e relaxant, intr-o vineri dupa-masa inainte de inchiderea calculatorului…
un sfarsit de saptamana superb!
Posted by Irina on 15/01/2010 at 5:23 pm
Bună, Sabin!
Mă bucur că ai ajuns pe-aici, si mersi de apreciere. Mă bucur și că ești „afectat” :)) Cred că știu cum te simți, mai ales după ce termini de citit „The story of B” …hehe
Voi arunca un ochi și pe ce scrii, de îndată :)
Cât despre locul de „comunicare”, l-aș lăsa pe Gab să-ți răspundă, eu nu știu ce, înafară de faptul că cei „afectați” care-au blog comunică pe blogul fiecăruia :)
Un weekend excelent și ție!
Posted by Gab on 15/01/2010 at 9:36 pm
:)) Pui presiune pe mine.
Mai mult nu știu nici eu. Web 2.0: fiecare cu blogul și cu blogroll-ul lui.
Asta pentru comunicare. Dar ideal ar fi să concretizăm comunicarea în acțiuni. Și despre acțiuni… nu am altă idee decât mici comunități locale cât de cât auto-sustenabile.
Sabin, am înțeles că tu nu ești în țară, nu?
Nu uita de a treia parte din trilogia moșului :) e simpatică și aia.
Mai vobim!
Posted by Sab-Ina on 18/01/2010 at 3:56 pm
Pastram legatura, sunt in Africa pana anul viitor. Avem si idei de actiuni, pornind de la ce spui tu, combinat cu proiecte educative si conectare la alte comunitati similare.
Pana atunci exploram idei si trairi…cea mai noua aici: http://blogsipace.wordpress.com/2010/01/18/marturisirea-unui-avatar/ :-)
Ganduri bune!
Posted by guardia on 30/06/2010 at 12:11 am
cu modestie ma altur si eu celor care au citit cu inima aceasta carte deosebita (la recomandarea lui Pai Mei);
a fost ca o continuare si o completare absolut necesara la perceptia mea asupra vietii.
Posted by guardia on 30/06/2010 at 12:14 am
si felicitari pentru blog :)
seara asta l-am descoperit, si ma bucur ca suntem tot mai multi care impartasim aceleasi valori :)
Posted by Irina on 30/06/2010 at 12:19 am
:) mersi! Ma bucur tare și eu! :D
Posted by Irina on 30/06/2010 at 12:22 am
a, de fapt chiar ieri am intrat pe blogul tau (tot de la Pai Mei); din cauza asta, și ieri și azi am fost un pic blocata pe cateva melodii de la Nina Simone :)
Posted by guardia on 30/06/2010 at 5:37 pm
fain :)
vezi, de aia imi place mie internetul, poti gasi oameni faini, cu care impartasesti aceleasi valori;
printre vecini sau colegi, ii gasesti mai greu, sunt rari; la job nici atat, acolo toti sunt f seriosi si sobri, „morti” :D
pana la urma mai bine abandonez eu jobul dupa un an-doi, cand deja gradul de frustrare si nefericire creste prea mult incat sa mai pot sa ma amagesc cu vreo recompensa materiala; decat sa devin ca ei, mai bine revin la ce sunt eu, si apoi mai vad eu ce fac si cum ma descurc ..prefer viata decat sclavia cu amagirea ca am un statut si un salriu bunicel.
am intrat si pe blogul lui Gab, faceti o treaba faina voi ;)
Posted by Irina on 01/07/2010 at 10:59 am
Dap, de acord și cu avantajele internetului și cu ce zici de job :) Tot mai multă lume își dă seama de amăgirea statutului și salariului :)
Cât despre oamenii găsiți pe internet, necazu’ și bucuria, în cazul nostru, e că nu suntem în aceeași zonă, deci nu prea putem să facem chestii faine împreună (în lumea fizică), pe de altă parte, dacă fiecare-și face partea în zona în care trăiește, informația și setu’ ăsta de valori se răspândesc mai mult și mai frumos :)
Poate am putea sa facem o intrunire pe undeva vara asta, sa ne cunoastem toti :)
Posted by Sab-Ina on 01/07/2010 at 11:14 am
Daca se intampla ceva in august avem ceva sanse sa participam si noi :-)
Posted by Irina on 01/07/2010 at 11:41 am
Păi să vedem, ar fi tare fain! Cât stați prin Ro?
Posted by guardia on 01/07/2010 at 11:43 am
pai eu sunt destul de aproape geografic, caci am vazut ca voi sunteti prin zona Timisoara; eu sunt din Arad :)
daca e vreo intrunire , ceva, pe la Timisoara, da de stire, si voi fi incantat sa particip.
Posted by Irina on 01/07/2010 at 11:53 am
Așaaa! Ce tare :)) Credeam că ești și tu de prin București.
Posted by guardia on 01/07/2010 at 12:02 pm
nope :)
chiar am locuit 5 ani in Timisoara , cand am facut faculta acolo…
in paranteza fie spus, o faculta pe care nu as mai face-o, ISE, profilul finante-banci.. iti dai seama ce interesant..:)))) mda…o alegere gresita in viata…
Posted by Andrei on 18/02/2010 at 12:33 pm
Irina, se pare că şi eu sunt un designer mai mult sau mai puţin grafic. Întrebarea mea este: tu eşti fericită? Vreau să ştiu măcar un dizainăr grafic fericit. Măcar unu…
Posted by Irina on 18/02/2010 at 12:52 pm
Hm. Mă surprinde și nu întrebarea ta, dar în orice caz mă bucură :)
Sunt fericită, dar nu pentru că sunt designer grafic. (decât prin prisma faptului că așa am ajuns cum sunt eu, și dacă nu eram așa, poate că nu mai eram fericită :D )
Să înțeleg că tu nu?
Posted by Andrei on 18/02/2010 at 1:58 pm
Da, acum îmi dau seama şi eu că astfel de întrebări sunt cele care trebuie puse. În loc de „ce faci”, „cum te simţi”. Eu la „ce faci” întotdeauna zic exact ce fac în momentul ăla. Şi nu ajută pe nimeni :P Mai ales dacă suntem străini ca în acest caz.
La mine e invers. Sunt aşa deci am ajuns să lucrez în acest domeniu. Mai mult sau mai puţin, pentru că nu aş numi creaţie ce fac eu zilnic
Hey ai avut vreodată visul ăla în care lucrezi ca grafician/desenator la Disney?(sau Pixar sau whatnot) De aia te întrebam. Că mi se pare că ăia îs fericiţi. Eu nu-s, că numai titul funcţiei e de mine acum. Asta, plus o tonă de căc..chestii necreative de făcut azi. O TONĂ. Şi am nimerit aici şi m-am gândit că poate dacă zici că da, mai e speranţă undeva :)
I’m just…reaching out, I guess?
And thanx for the reply!
Posted by Irina on 18/02/2010 at 2:36 pm
Când am zis că „așa am ajuns cum sunt eu” mă refeream la faptul că orice acțiune pe care o facem, orice gândim, orice simțim la un moment dat me transformă și ne aduce la ce suntem în prezent… De fapt cred că ai înțeles.
N-am avut visu ăla :)
Tu ai citit cartea asta? (deși na…nu cred că te ajută prea mult să găsești fericirea în domeniu :P)
Mie mi se pare că dacă fericirea noastră depinde doar de ce facem la lucru, înseamnă că lucrăm prea mult, sau petrecem prea mult timp la lucru. Acuma…îmi dau seama că e un pic ciudat să zic asta, dat fiind că trăim într-o lume unde norma de lucru pe zi e 8 ore. Io cred că se poate și altfel. Și-atunci, dacă lucrezi mai puțin, chiar dacă nu-ți place ce faci, ai mereu timp, în cele 24 de ore, să faci și alte chestii care să te facă fericit. Cred :)
Posted by Andrei on 18/02/2010 at 3:20 pm
Am înţeles :)
N-am citit cartea, ajută, schimbă chestii?
Îmi place abordarea ta, mă face să zâmbesc, parcă mi-ai spune „all work and no play makes Jack a dull boy” :)) Dar ai dreptate, şi dacă aş căuta fericirea în muncă, e ca şi cum aş prefera fructele de plastic(pe bani, poate?) unor jucării mult mai faine, pe-afară :) Cred că în muncă trebuie să găsim mulţumire, at best. Ca în restul orelor să facem exact ce ne place. „Autosustenabilitate” e un cuvânt mare şi greu. Unde sunt aceste oaze de part-time jobs care ne menţin boemi şi cu chiria la timp, nu ştiu. Mai caut. Dar mai târziu, că acum încă e o zi plină şi lungă…
De asta ştiai? http://www.asofterworld.com/oqindex.php
Posted by Paul (Muzica Sentimentala) on 04/08/2010 at 3:20 am
Ciao.
Te-ar interesa un schimb de linkuri sau de bannere cu www. muzica-sentimentala. com ?
Timisoara Bloggers
Posted by Irina on 04/08/2010 at 10:47 am
Nu.
Posted by mirela on 29/05/2011 at 11:01 pm
Felicitari pentru blog Irina! Este o prezentare aparte.
Posted by Irina on 01/06/2011 at 10:28 pm
Mulțumesc, Mirela. Mă bucur că-ți place!
Posted by Manu on 21/11/2011 at 12:30 am
Sunteti bestiali !! Si acest comment l-am pus mai ales pentru ca ai spus ca-ti plac bicicletele !!! Bafta in tot !! Sunt curios: aveti si job acum ?
Posted by Irina on 21/11/2011 at 11:06 am
Mersi, Manu, mersi! Bafta si tie!
In legatura cu curiozitatea ta… depinde ce intelegi prin job :)
Posted by manu on 21/11/2011 at 11:38 am
adica aveti un venit constant lunar ?
Posted by Irina on 21/11/2011 at 12:46 pm
Nu :)
Posted by manu on 21/11/2011 at 12:50 pm
sp tare … dar pp ca aveti proiecte pe tema design/ programare pe care le onorati din cand in cand nu ?:D scuza-mi curiozitatea :D
Posted by Irina on 21/11/2011 at 1:26 pm
Uneori, dacă ne place subiectul, mai luam proiecte de design/programare, deși n-aș putea spune, momentan, că putem trăi din asta. Mai ales că de multe ori lucrăm pro-bono sau pe donații.
Posted by manu on 21/11/2011 at 2:17 pm
am inteles; si totusi nu-mi explic din ce triti voi :D
Posted by Claudia Tanasescu on 01/06/2012 at 8:07 pm
Fain blogul si ideile si decizia voastra :) Probabil ca cine seamana se aduna…online :) Si eu incerc sa fac un ‘salt’ similar cu al vostru acum, find a way to live without the ‘normal’ jobs. Va mai citesc, ma inspira :)
M-ai facut curioasa de Ishmael
Posted by sserbanro on 21/05/2014 at 12:17 am
Sunt încântat să te cunosc, Irina!
M-am simţit extraordinar de bine, din prima clipă şi ţin să te felicit, pentru că standardele mele, se pare că sunt mult prea exigente pentru lumea modernă în care [trăim?…] vieţuim.
Am şi eu vise mari, la care lucrez de decenii şi cred că în curând, vom trece (alături de Monica) din Virtualia, în lumea reală; acea Realitate iluzorie despre care se vorbeşte în Matrix, dar despre care Einstein bine spune că, pentru cei care se află în ea, este teribil de persistentă.
Îţi mulţumesc din suflet pentru munca ta de până acum şi abia aştept să fur tot ce se poate fura (chiar mă amuză inepţia asta care circulă în lume, a furatului lucrurilor publice, dar asta, e o altă poveste…)!
Am şi eu de dat multe, are şi Monica, dar (şi) la noi e cu autoservire, ca şi la tine! :)
Cu mult drag, şi un string (pentru necunoscători: fir de energie) gros de ajutor invizibil,
Monica şi Şerban Stănescu
Aşteptăm un semn de viaţă de la tine! :)