Stop Those Mother Frackers!

sau

Invitație la protest

E simplu. Pământul susține viețile noastre, ale tuturor, fie că suntem oameni, căprioare, pești, meduze, urangutani, arțari, zmeuri sau bacterii. Pământul ne este mamă și ne oferă tot ce avem nevoie ca să trăim: apă, aer, hrană.

Civilizația noatră a tot crescut, a luat tot mai mult de la Pământul-mamă, lăsând din ce în ce mai puțin pentru frații noștrii vii și non-umani. Iar acum am uitat că Pământul ne oferea ce avem nevoie fără să luăm cu forța. Acum, fiind așa mari și ne-știind că am crescut destul, smulgem cât se poate de mult de la Mama Pământ ca să ne susținem creșterea monstruoasă.

Am crescut atâta pentru că am avut energie ieftină, care acum pare să se termine. Toată energia asta ieftină a îmbogățit o mică parte din omenire, sărăcind-o pe cealaltă. Iar acum, acea mică parte din omenire vrea și mai mult și se pregătește să ia cu forța. Dar nu oricum, ci injectând substanțe toxice în chiar Mama Pământ care ne-a crescut și ne-a oferit ce aveam nevoie până acum. O mamă bolnavă nu ne mai poate susține. Iar noi, singuri, nu supraviețuim, pentru că avem nevoie și de toți frații noștrii vii. Frați care au și ei nevoie, ca și noi, de apă curată, aer curat și pământ sănătos. Toate astea vor fi pierdute, însă, dacă cei puțini care vor mult își pun în aplicare planul de a extrage gazele de șist prin fracționare hidraulică. Iar noi oamenii nu vom avea cu ce să ne hrănim, ce să bem și unde să respirăm. Noi și copiii noștri, cei ce sunt și vor fi.

Probabil că politicienii și mass-media o vor da înainte cu „crearea locurilor de muncă” și „independența energetică”.

Țineți minte proverbul ăsta?

Doar după ce ultimul copac va fi fost doborât, ultimul pește prins și ultimul râu otrăvit ne vom da seama că banii nu pot fi mâncați.

Așadar, ce facem?

nu-gaze-sist
Joi, 4 aprilie 2013, începând cu ora 18 au loc proteste în toată țara… simultan. Inclusiv în Timișoara, în Piața Unirii.

Refuz! Rezist! Nu vreau gaze de șist!

hartaJoi, 4 aprilie, vino în stradă să spui răspicat că aerul, apa și pământul sunt elemente vitale pentru viața noastră, a tuturor și nu resurse exploatabile pentru profit! Împreună suntem mai puternici împotriva corporațiilor și a statelor prea slabe sau dezinteresate să ne reprezinte!

Acum aproximativ o lună, peste 8.000 (da, 8 mii!) de oameni au ieșit în stradă în Bârlad (unul dintre orasele unde exploatarea este deja aprobată și programată)… NICI o televiziune, nici un ziar, nici un post de radio nu au preluat știrea. Toate erau preocupate de can-can și vedete locale… Din păcate, oamenii nu stiu despre problema reală si gravă a exploatării gazelor de șist.

Poți vedea imagini și filmari din Bârlad pe youtube sau oriunde pe internet.
Un exemplu doar: http://www.youtube.com/watch?v=S-XbXt8_8rg

În multe țări europene, această metodă a fost interzisă. In Marea Britanie, sistată in urma gravelor cutremure și probleme cu apa potabilă… exemple sunt multiple. Multe sunt detaliate in documentarul de mai jos și pe http://stopfracturare.ro/.
mitul-independentei-energetice

Ce puteți face?

1. Vizionați online filmul Gasland – subtitrat în limba română, care relatează drama comunităților afectate de asemenea exploatări:

http://voluntarbrasov.us2.list-manage.com/track/click?u=76ae808b60c06828bd4064233&id=57a46e561b&e=7db81672b2

2. Semnați petiția la nivel național aici:

http://www.petitieonline.com/nu_vrem_exploatarea_gazelor_de_sist_in_romania_prin_fractionare_h
(pa pagina petitiei sunt detalii privind pericoele de mediu si de sanatate legate de aceasta tehnica distructiva)

3. Dați Like/ share/ informați mai departe pe paginile de Facebook,  povestește cunoscuților.

http://www.facebook.com/groups/444752518917275/

https://www.facebook.com/pages/Impotriva-exploatarii-gazului-de-sist-prin-fractionare-hidraulica/367516606594649

http://www.facebook.com/events/494544260603128/ (Pagina evenimentului din Timișoara)

4. … și probabil cel mai important, pe 4 aprilie (joi), de la ora 18.00 în Piața Unirii din Timișoara, vino la protest!

Este important să fim mii, zeci de mii, sute de mii! …cum au fost în alte țări care au reușit să oprească această inițiativă.

Detalii privind locatiile pentru fiecare oraș și multe alte informatii și documente găsești pe: http://stopfracturare.ro/

Spectru

Picură robinetul constant, fie că ne uităm la film, mâncăm sau doar suntem. Îl auzeam doar prin frânturi, acum am rămas doar eu cu el. Prima dată singură de multă vreme. Să vedem cât. O oră?

Țara unde portocalele, avocado și scorțișoara sunt produse locale, țara înconjurată de apă dar cu pește scump din cauza pescuitului intensiv ne-a primit sincer. Chiar și localnicii sau imigranții ce lucrează în turism ne-au primit sincer: faptul că-ți zâmbesc forțat și te invită să intri în „taverna” e un joc de rol, o știu și ei, o ști și tu. Știm că ne vor doar banii (chm…care bani? ) , că toată treaba e o mascaradă, dar continuă. În sinceritatea dorinței unei vieți „mai bune”, cu chiuvetă de tablă și televizor mare au uitat să-și mai spună adevărul.

Dar nu voi continua să fac o analiză a celor pe care îi întâlnim, chiar dacă sunt și ei, suntem și noi, personaje dintr-un sit-com. Uneori ne uităm la ei și devenim public, dar de cele mai multe ori suntem doar ce suntem. Noi, personajele filmului ăstuia care se cheamă viață.

se schimbă repede firul ei când, plecând de pe malul râului, cu hipioții colorați în adăposturi din materiale reciclate pleci înspre sud-estul insulei dar în loc să faci cei 200 de km și să ajungi la Ierepetra la un couchsurfer de 60 de ani într-un sat în munți, să deguști raki local și brânză feta cu ulei de măsline faci doar 30 de km în vreo 4 ore, pe ploaie și vânt, din care 10 km într-o „carozza’ deschisă cu pelerina lovindu-se de fața ta și ajungi, seara, în feribotul spre Atena, unde dormi pentru că n-ai găsit o gazdă în tot heraklion, cu squaturi cu tot.

Apoi Atena, ca un fel de București unde anarhiștii-s foarte vizibili în cartierele alternative, iar dacă mergi în gară te întreabă securitatea de ce mănânci o portocală din copac că de, poate pregătești un act terorist.

În tot acest timp, fețe care pentru un moment îți aduc aminte de oamenii de-acasă: Ionuț și Florin pe stradă, Flavius își aprinde o țigară într-o mașină ce nu ne ia la autostop iar Mio e un soi de editor video în trenul spre thessaloniki. O zăresc uneori și pe Andreea, parcă și pe Moni cu Romaric, iar noaptea am petrecut-o la Atti, dar sigur că a venit și soră-sa, Eni, în vizită. I-a adus un hanorac cadou. Povestesc un pic în greacă după care ea pleacă iar el se apucă iar de învățat.

Dar acum Thessaloniki, în sfărșit. La Kostas. Multă lume, desigur, dar cu sentimentul că am ajuns într-un acasă, cu aceiași oameni de acum o lună dar și cu alții noi, cu alte povești. Cantina e constantă, parcă mai generoasă decât oricând. Slăvitâ fie Cantina!

Dar intru pe facebook, văd iarăși chestiile faine ce s-au întâmplat pe-acasă. Să faci baie în mediterană, în februarie la 25 de grade pe o plajă pustie o fi fain. La fel și împrumutatul de culori de la oamenii din jurul nostru dar parcă mi-e dor și de culorile celor de-acasă. Un spectru combinat sună tare interesant.

Piața semințelor libere, la Timișoara

Suntem plecați de ceva vreme, într-un loc unde smochinele, portocalele și rodiile sunt produse locale și se poate face baie în mare în luna februarie. Dar asta nu înseamnă că nu mi-e dor de acasă. Nu din spirit patriotic – nicidecum. Ci pentru că mi-e dor de oamenii dragi, de zacusca și gemul ce ne așteaptă în camera „de la stradă”, brânza de la Aglaia, de pisicul nostru Eisenstein zis și Pâțu; mi-e dor chiar și de focul din sobă, deși frigul a fost unul din motivele pentru care am plecat în excursia asta.

Dar mai ales îmi pare rău că nu suntem acasă sâmbătă, când se întâmplă Piața Semințelor Libere– prima ediție, încă o inițiativă a Timișoara în Tranziție. Dacă vă gândiți să porniți o grădină, sau să creșteți ierburi aromate sau de ce nu și roșii în balcon, dacă vreți să aflați mai multe despre permacultură, inițiative de tranziție, hrană locală și mai ales să cunoașteți oameni frumoși, faceți o plimbare sâmbătă, 9 ianuarie începând cu ora 10 la Liceul Waldorf din Timișoara.

Piata semințelor libere afis Timisoara

Dacă aveți semințe de legume sau flori, păstrate de la propriile plante sau de la vreo bunică, sau chiar și surplus de semințe din comerț, le puteți lua cu voi pentru a le dărui la piață. (veți putea face pliculețe chiar acolo, folosind tehnica origami).

În cazul în care ați avut deja o grădină cât de mică și aveți experiență în acest domeniu, chiar dacă experiența constă în niște plante pe balcon, veți fi încurajați să o împărtășiți. Dacă aveți poze, cu atât mai bine!

Ei, dar e târziu deja, vă las cu descrierea evenimentului:

Dupa succesul celor doua ediții a Pieței Lucrurilor Libere și în așteptarea primăverii, sunteti invitați la PIAȚA SEMINȚELOR LIBERE.

O piață cu adevărat liberă e un loc în care fiecare dintre noi contribuie cu surplusul de semințe pe care il are, dar în plus, cu idei, meșteșuguri, zâmbete, talent, prietenie, bucurie, discuții și multe altele. Asteptarea primaverii e încă un prilej pentru noi, ca și comunitate, să ne putem întâlni și învăța lucruri noi.

Piața semințelor libere înseamnă că totul e 100% gratuit și necomercial, organizat de participanți înșiși. Fără bani. Fără troc. Fără schimb. E o zonă temporar autonomă în care se instituie economia cadoului ca alternativă la modelul de distribuire a resurselor bazat pe bani sau schimburi.

Se pot oferi atât semințe locale cât și surplusul de semințe achiziționate din comerț. Importantă este însă informarea transparentă (sursa semințelor, detalii despre cultuvare). La intrare veți găsi modele pentru etichete.

Important și diferit e că nu se vor oferi doar semințe, ci se vor organiza și prezentări și ateliere prin care să realizăm împreună lucruri utile și să învățăm din experiențele fiecăruia.

Din program:
Semințe de tot felul dăruite cu drag!
Biblioteca cu informații libere despre grădinărit și nu numai (informații copiabile pe stick-uri, să veniți pregătiți!)
Prezentări și ateliere: ”bombe cu semințe”, grădinărit pe balcon, soluții pentru udarea plantelor în concediu, confecționare plicuri pentru semințe, infrumusețarea ghivecelor și multe altele!
Activități pentru copii
Gustări aduse de participanți
Multe alte surprize oferite de participanți ca si tine!

Lasă banii acasă!

O initiativă Timișoara în Tranziție ( http://timisoara.intranzitie.org/ ) cu ajutorul comunității de la Stanciova, dincolodebani.ro și a mai multor parteneri.

Din nou, Piața Lucrurilor Libere

De Ziua Fără Cumpărături – 24 noiembrie, facem din nou Piață. Ediția a 2-a.

(zi în care se organizează evenimente asemănătoare și în Brașov, Buzău, București și Cluj)

 

O piață a lucrurilor libere e un loc în care fiecare dintre noi contribuie cu lucruri încă folositoare și în stare bună, cu idei, meșteșuguri, zâmbete, talent, prietenie, bucurie, discuții și multe altele; lucruri pentru care noi, ca și comunitate, ne putem întâlni pentru a le împărtăși.

Piața lucrurilor libere înseamnă că totul e 100% gratuit și necomercial, organizat de participanți ca și tine.

Fără bani. Fără troc. Fără schimb. E o zonă temporar autonomă în care se instituie economia cadoului ca alternativă la modelul de distribuire a resurselor bazat pe bani sau schimburi.

Toți participanții sunt responsabili pentru obiectele pe care le aduc, pentru standul ce și-l crează și pentru ce lasă în urmă. Obiectele care nu se dau vor putea fi donate pe www.dincolodebani.ro sau se pot păstra pentru ediția următoare.

Important și diferit e că nu se vor oferi doar obiecte, ci și servicii, căci scopul nu e doar să scăpăm de obiectele vechi sau să luăm gratis altele noi, ci și să oferim din timpul și cunoștințele noastre unor oameni ce ne pot deveni prieteni dragi.

Te așteptăm sâmbătă, 24 noiembrie de la ora 10.00 pe str. Mărășești, în partea dinspre Parcul Botanic. În caz de vreme rea, urcăm în Cuib (d’Arte) – str. Mărășești 14, la etaj.

Lasă banii acasă!

Pagina evenimentului pe Facebook- aici.

O initiativă Timișoara în Tranziție , cu ajutorul dincolodebani.ro, al Asociației culturale Pro Arta Timișoara , Cuib d’Arte  și al Fundației Rubin

Permacultură la Timișoara

În weekendul ăsta am avut marea bucurie să particip la primul workshop de permacultură și grădinărit din Timișoara (primul de care să știm, în orice caz). S-a întâmplat la grădinița Waldorf, la inițiativa mișcării Timișoara în Tranzițe, cu sprijinul grădiniței Waldorf și cu ajutor din partea unor părinți ai copiilor de acolo.

Detalii – aici.

Piața Lucrurilor Libere la Timișoara

Really Really Free Market, adică economia cadoului într-o zi, în viața reală.
30 septembrie de la ora 10, la Timișoara. Pe strada cu Papillon, în Piața Unirii.
Produse și servicii gratuite, plus alte surprize distractive pregătite de participanți ca și tine. Detalii aici.
O inițiativă Timișoara în Tranziție împreună cu Dincolodebani.ro și Fundația Rubin, cărora le mulțumim pentru ajutor!

Ape

Suntem ape, unele mai curgătoare decât altele. Unele au cursul lor, însingurat, și doar arareori se mai varsă alta în ea, îmbogățind-o. Altele se întretaie mereu. Unele sunt lacuri, altele râuri cu cascade. Bălți placide sau pâraie energice, mlaștini întunecoase sau izvoare limpezi. Ne întretăiem vadurile, ne vărsăm unii în alții, continuăm uneori împreună iar alteori, dacă terenul e de așa natură, de bifurcăm. Niciunul din noi nu mai are aceeași compoziție pe care o avea inițial. Uneori curgem împreună în ceva ca un baraj mare. Pare că ne-am liniștit, deși sute, mii de alte ape se varsă în noi. Creștem, inundăm din ce în ce mai mult în jurul nostru și avem senzața că suntem stabili… dar ne lipsește ceva. Ne lipsește vuietul, aerul, viața. Ne concentrăm doar pe masa noastră imensă, care ne-apasă și nu mai avem loc de noi înșine. Suntem apă, și recipientele ne sărăcesc, oricât ar fi ele de mari. Așadar ne-am dori să ne îndrăgostim uneori de izvoarele care intră în noi, sau de cele care reușesc doar să ne atingă, dar nu ne permitem, căci prezența lor n-ar face decât să ne îngreuneze și mai mult, așa că reprimăm orice dorință. Căutăm fisuri, le săpăm, ca să eliberăm din presiune, dar dacă nu găsim o altă apă în care să ne vărsăm când ieșim riscăm să ne evaporăm, pentru că începem să ne pierdem exercițiul curgerii. Ajungem, într-un sfârșit să ne umplem marele vas și să dăm pe lângă. Constant, cu vuietul care ne lipsea, cu aerul și energia de care ne-am privat. Dar fără să ajutăm pe nimeni în cursul ăsta, nici măcar pe noi. O parte din noi – mereu alta – rămâne după baraj iar cealaltă – mereu alta- crează drama revărsării, cea atât de fără sens dar atât de necesară. Am putea să evităm, oare, revărsarea? Nu. Am putea să-i dăm un sens? Nu și dacă barajul, greu, rămâne același. Să-l înlocuim cu un lac, poate, sau să ne transformăm într-un râu cu o albie mai largă. Să săpăm în toate fisurile până dărâmâm zidul. Probabil că rămânem, totuși, împreună, într-o curgere mai firească; una în care să nu oftăm când un izvor, sau ploaia, ni se alătură căci știm că nu ne îngreunează situația cu nimic.

O curgere din care să putem să ramificăm părți ale noastre, să găsim albii noi prin care să trecem. Râul nostru cel mare ar rămâne râu, albia cea mare ar rămâne albie. Am aprecia malurile, vadul, nisipul și pietrele din noi, peștii și plantele, vârtejurile, valurile, soarele și cerul care se reflectă în noi. Părți ale noastre ar găsi locuri noi și s-ar împrieteni cu noi izvoare. Poate s-ar întoarce, poate că nu, dar curgerea noastră ar rămâne aceeași.