Acesta nu este un apel umanitar

Am primit o rugăminte să scriu despre o cauză. Pentru că persoana care m-a rugat e de treabă, am zis: hai să văd ce și cum.

Acum câteva zile, în satul Glodeanu din județul Buzău, la 80 de km de București, casa unui băiat de 13 ani și a bunicii sale de 67 de ani a ars într-un incendiu, n-au mai rămas decât pereții. Din articolul ăsta înțeleg că apa cu care pompierii trebuiau să stingă incendiul a înghețat pe furtun din cauza gerului.  Între timp (cred, căci în pozele în timpul incendiului nu văd troiene de zăpadă) au venit nămeții și tot satul e înzăpezit. Bătrâna și copilul au dormit la ceva rudă și acum stau la altă rudă, în alt sat, care le dă voie să stea acolo doar până trece frigul.

Preotul satului e foarte grijuliu: s-a gândit să ceară public ajutorul românilor. Redau aici un mail pe care l-a scris preotul către autoarea articolului de aici:

„Am reușit să ajung la copil, cu greu, am rămas împotmolit dar Dumnezeu a făcut să treacă pe acolo un grup de tineri care m-au ajutat să ies din nămeți! Iulian are 13 ani. Este în clasa a VII-a. Bunica lui, tanti Georgeta are 67 de ani, dar arată de 75!

Bătrânica mi-a spus că e voia Lui Dumnezeu să-i ardă casa și știe El Bunul de ce o biciuiește așa! Și-a mai adus aminte că a citit cândva că Dumnezeu îi biciuiește pe cei pe care îi iubește și astfel are încredere mare că nu vor rămâne pe drumuri! I-am întrebat ce ar avea nevoie și nu au știut ce să-mi spună, mi-au răspuns că au doar ce văd, pe ei.

Cel mai urgent au nevoie de haine groase, geci și încălțăminte! Iulian poartă măsura 40 la picior, iar bunica lui, 39. Apoi au nevoie de materiale de construcții, aragaz, butelie, televizor, mobilier, de tot ceea ce este strict necesar într-o casă!

Iulian are nevoie de toate manualele pentru clasa a VII-a. Rechizitele și ghiozdanul le am pentru el. Am vorbit și cu mama lui Iulian la telefon și încă nu vrea să creadă că nu a rămas nimic din casă! Din păcate nu poate ajunge acasă din cauza drumurilor blocate.”

Iar eu am niște întrebări, atât pentru preot și restul sătenilor, cât și pentru cine mai scrie despre povestea lor:

Dacă preotul Tudor Marian este atât de bun, de ce nu-i găzduiește chiar la el acasă? Sunt convinsă că are cel puțin o cameră liberă. Dar niște haine în plus pentru Iulian? Iar doamna preoteasă nu are câteva pulovere în plus pentru bunica lui Iulian? Școala la care va trebui să meargă Iulian nu poate să-i ofere niște manuale, știindu-i situația specială? Mai ales că, din câte știu eu, școala este obligatorie și gratuită.

„Au nevoie de materiale de construcții, aragaz, butelie…. televizor, mobilier, de tot ceea ce este strict necesar într-o casă!”

Televizor?! Dacă oamenii n-ar mai petrece timp la televizor ci cu oamenii din jurul lor, din comunitatea în care trăiesc, anunțurile astea umanitare n-ar mai exista! Oamenii s-ar ajuta între ei, așa cum o făceau de mii de ani. Dacă incendiul ăsta avea loc acum 100 de ani în același sat, probabil că sătenii puneau mână de la mână și îi ajutau pe cei doi cu tot ce aveau nevoie: mâncare, încălțălțăminte, un acoperiș de-asupra capului și cum s-ar face primăvară s-ar fi apucat să repare casa, sau să facă una nouă. Nimeni nu-și angaja firme de construcții pe vremuri, nici nu cumpărau materiale. Acum 100 de ani comunitatea încă era una puternică în satul românesc. Poate chiar și mai recent. Mi se pare extrem de greu de crezut că în tot satul Glodeanu nu-s copii care să aibă o pereche de încălțăminte în plus, că nimeni nu-i poate găzdui decât ‘până se încălzește’ – serios, acum, domnule preot, chiar n-aveți o cameră liberă? Eh, presupun că dacă faceți un ‘bine’ despre care nu se află în toată țara, cu surle și trămbițe, pe bloguri și la televizor,  nu vă este suficient de gâdilat orgoliul…

De fapt, citind tot mai mult despre asta se stârnesc tot mai multe întrebări indignate în mintea mea: se pare că părintele respectiv strânge bani pentru alimente pentru tot satul, nu doar pentru Iulian și bunica sa. Păi… nimeni din sat nu și-a pus provizii pentru iarnă? E prima iarnă pe care o trăiesc? Dar lemne de foc? Până și noi, care suntem proaspăt mutați la sat, avem provizia de lemne, cei care locuiesc de-o viață la țară știu de câte lemne au nevoie pentru a trece o iarnă. Mai ales dacă locuiesc în Bărăgan.

Văd pe blogul copiiidinglodeanu.blogspot.com peste tot texte cum că „bordeiul i-a luat foc”, „bătrâna are 67 de ani dar arată de 75”. Bordeiul este acesta – și sincer, îmi pare rău pentru că le-a luat locuința foc, dar acela nu este un bordei, e o casă în toată regula, iar bătrâna de 67 de ani (despre care s-a zis altundeva că ar avea”aproape 80″) arată de 67, nu de 75 sau de 80:

Nu, dragi orășeni creduli, oamenii de la țară nu se machiază și nu-și fac operații estetice ca să arate mai tineri. Așa arată o doamnă de 65 de ani și arată foarte bine. Bunica mea are peste 80 de ani și ține o gospodărie la țară, singură;  sigur aveți și voi bunici de-ăștia și știți că la 65 de ani ești încă om în putere.

Nu spun  toate asta pentru că nu-mi pare rău pentru oamenii de-acolo, deși poate părea așa. Dar doamna care a făcut blogul cu copii din Glodeanu și care a scris diversele articole este jurnalistă, și folosește limbajul plin de tragism al jurnaliștilor mainstream. Lucrul ăsta mă îngrețoșează.

Un articol pe care l-am citit ieri și cred că se potrivește tare bine în context: De ce a fost mai bine în iarna lui 54.

Așadar, dragii mei cititori:

Dacă vreți să-i ajutați pe Iulian și pe bunica sa cu bani, haine sau mâncare, găsiți aici  toate datele de care aveți nevoie. Preotul vă va mulțumi și vă va binecuvânta. Cu siguranță că ajutorul vostru va fi foarte binevenit acum, dar pregătiți-vă ca la anul, la următoarea ninsoare serioasă să le trimiteți din nou bani, alimente și îmbrăcăminte, pentru că oamenii asta vor înțelege: e ok să nu-ți pui provizii, e ok să nu-ți ajuți vecinul, că oricum ne vor da la televizor și ne trimit ajutoare de la oraș.

Dacă vreți să vă asigurați că nu veți fi vreodată în locul lor, lăsați naibii televizorul, închideți și calculatorul și mergeți să vă întrebați vecinul ce mai face. Invitați-l la masă, creați o legătură. Ajutați-l dacă are nevoie, dacă nu, faceți-i un cadou, iar el să facă același lucru pentru vecinul său.  Creați o rețea de oameni în jurul vostru. Dacă se va întâmpla vreodată să dați de bucluc, o rețea de oameni cu care sunteți în relații bune va putea să vă ajute și sunt sigură că o va face. Asta-i o investiție pentru viitor, pentru că dacă rămâneți înzăpeziți, vă cade curentul și frigiderul se golește, puteți avea în bancă toți banii din lume, că nu puteți ajunge la magazin, și probabil și ăla e gol. Dar vecinii sunt la câțiva pași distanță.

Anunțuri

25 responses to this post.

  1. Foarte bine punctat! Imi place foarte mult!
    As fi curios de raspunsul preotului, daca am avea cum sa intram in posesia lui.
    E foarte trist ca oamenii se instraineaza unii de altii si ca sunt tot mai rai :( Va admir pe voi doi ca v-ati mutat la sat, si sunt sigur ca deja ati format o comunitate.
    Felicitari!

    PS: linkul pt hailamasa nu e bun :)
    PPS: de ce nu mai e activitate pe blogul acela? :(

    Răspunde

  2. Mersi că mi-ai semnalat problema cu linkul. Așa-i când mă grăbesc. Îl repar cât pot de repede.

    Aș vrea și eu să știu de ce nu e activitate pe hailamasă. Toată lumea zice „oaaa, ce idee bună!” dar nimeni nu o pune în practică. Nu știu, cred că am făcut ce era de făcut, poate încă nu i-a venit timpul.

    În legătură cu comunitatea de aici: dacă mergi să împrumuți ceva de la vecini îți dau, cu siguranță. Dacă îi rogi să-ți facă focul când ești plecat, o fac. Când ai nevoie de ajutor la vreo muncă mai grea, îi chemi pe vecini și te ajută. Uneori mai împărțim surplusul, uneori mai mergem la masă unii la alții, noi, vecinii apropiați. Sărbătorim împreună. Sunt chestii firești, dar presupun că asta înseamnă comunitate, o comunitate pe care cu siguranță n-am format-o noi. Cum ar fi în caz de restriște nu știu, dar cred că ne-am ajuta. Sper, cel puțin, și sper să nu fie nevoie să aflăm :)

    Răspunde

    • Cu placere! :)

      Da, poate totusi o idee prea indrazneata, deocamdata, pentru unii. Mie mi se pare foarte interesanta si sper sa o pun in aplicare cat de curand.

      Ma bucur cand citesc ce spui despre comunitatea de acolo. E foarte frumos sa vezi ca inca se intampla asta :) Sper doar ca relatiile sa devina din ce in ce mai apropiate si mai stranse.

      Răspunde

      • Da, asta sperăm și noi din tot sufletul :) Relații cât mai apropiate, dar și cât mai multe, cu eventuali noi vecini :D

        Dacă inviți pe cineva la masă, spune-mi să-ți fac cont pe blog, ca să poți povesti!

        Răspunde

  3. Posted by adrian on 14/02/2012 at 5:31 pm

    Intr-un fel ai dreptate… dar nu stii cum au ajuns in situatia asta. Poate bunica ii bolnava, o doare spatele, poate nu a primit nici un fel de ajutor in vara. Pensia ii mica (<200 lei!!!?) si oamenii la tara nu au defel bani. Sa ai in ingrijire un copil de 13 ani nu-i chiar usor. Imi pare rau sa-i vad impreuna, bunica cu nepotul, doar cu hainele pe ei in lume. Acum… da, fara televizor poti traii, dar sa nu uitam ca oamenii aia probabil ca nu au mers deloc la teatru, nu au citit foarte multe carti, nu au avut niciodata un laptop cu internet, nu au trait o viata bombardati de informatii sa zici ca lipsa televizorului ar fi o gura de aer pentru ei. Poate cineva sa stea fara: tv/_internet_/radio/etc? Or sa fie voci care o sa spuna ca DA. Da?! Cat timp? O saptamana?! Dar un an de zile? dar cinci ani? Din pacate viata asta `moderna' ne-a schimbat fie ca ne place sau nu. Avem mai multe nevoi ca si acum 20-30 de ani, multe din ele sunt porcarii altele nu. In concluzie… Irina: ai dreptate :), dar suferinta ramane. Poate ca realitatea noastra cum o percepem nu-i si realitatea bunii&nepotelului. Lumea ii plina de oameni in situatia lor, sau mai grav. Un gand bun, o fapta buna schimba ceva.

    Răspunde

    • Adrian, poate că dacă vecinii nu erau ocupați cu uitatul la televizor la emisiuni imbecile din care rezultă că oamenii sunt intrinsec răi și egoiști, poate că n-ar fi avut nimic mai bun de făcut decât să dea o mână de ajutor bătrânei cu copilul, peste vară.

      Suferința rămâne, sunt convinsă. Tocmai de-aia am dat și link spre un articol cu datele de contact ale preotului, pentru cine vrea să ajute familia.

      Of, dar nu pot să nu zic: cum trăiesc oamenii care n-au văzut în viața lor un televizor/radio/calculator? Cum?

      Răspunde

    • Posted by Paul on 15/02/2012 at 7:29 am

      Suferinta de care se zice ca ramane: unu- mare parte din ea e creata de tragismul mediatic
      si doi – din durerea asta ar putea iesi ceea ce Irina a aratat foarte clar ” o comunitate de oameni ce stiu sa traiasca fericiti impreuna ne asteptand salvarea de la vreun sistem bolnav „

      Răspunde

      • Posted by adrian on 15/02/2012 at 1:47 pm

        sincer acum… mediatic sau nu, sa iti arda casa la 60 de ani ii o tragedie.

        Răspunde

        • Să-ți ardă casa la orice vârstă e o tragedie. Mai puțin dacă îi dai tu foc.

          E o tragedie și să lași o corporație să șteargă de pe fața pământului trei munți cu tot cu localitatea de la poalele lor și să polueze apele cu cianură. Link, link.

          E o tragedie și să inunzi 400 000 de hectare din pădurea amazoniană și să obligi 40 000 de indigeni să-și schimbe modul de viață și să-și găsească alt loc unde să trăiască. Ca să nu mai vorbim de dezastrul ecologic. Link FB

          sincer acum… mass-media de ce nu zice nimic despre asta?

          Răspunde

          • Posted by adrian on 15/02/2012 at 2:49 pm

            Sunt organizatii care se ocupa cu asa ceva. Sunt activisti, sunt. etc. Aici lucrurile sunt la un alt nivel: guvernamental, regional, planetar :)

            Răspunde

  4. Posted by Deea on 15/02/2012 at 12:09 am

    Foarte adevarat. N-as fi zis ca e mare lucru, pana cand nu am intrat si eu pe acel blog. Incredibil, dar … toti banii sunt depusi in contul parintelui sau a parohiei !!!!!!! Poi de ce oare nu a facut popa un cont pe numele batranei ?????? Nu ar fi fost greu. Si in situatia in care drumurile sunt blocate, cum va ajunge el la banca sa ridice banii stransi in cont ???? Pana atunci nu ii va putea da o pufoaica ponosita batranei si o geaca demodata baiatului ca sa le poata tine de cald ????

    O fi acea femeie vre-o rautate intruchipata de nu vrea nimeni sa o ajute niciunul dintre vecini ??? Cred mai degraba ca sunt folositi, si nea parintele se foloseste de necazul lor pentru a mai ingrosa nitel conturile parohiei, caci…. deh .. „saracul” nu are nici macar o haina in plus de pus pe umerii batranei.

    Răspunde

  5. Posted by flavius on 15/02/2012 at 2:58 am

    Salutare,Irina!Am vazt link-ul postat pe Fb,am citit ce ai scris,si am zis sa-mi dau si eu cu parerea.Cumva,se face ca Adrian mi-a cam luat-o inainte cu unele dintre cele ce as fi avut si eu de adaugat la textul tau,asa ca nu as avea multe de spus:)
    Pe scurt,cred ca amandoi aveti dreptate.Fiind aproape in totalitate de acord cu tine,insist totusi putin asupra a ceea ce a spus Adrian,incercand sa aduc niste completari:nu stiu ce fel de viata duce INTREG satul asta,Glodeanu(nume neaosh,care te duce instant si cred ca nu intamplator cu gandul la noroi,glod…).Am avut si eu bunici la sat,unul din acele sate care e-desi cu mina de aur sub el-uitat de lume;si oamenii nu bash ca le pasa prea mult unora de altii.Mentalitatea e de oras:fiecare cu p..da ma-sii.Dar adevarul e ca zona unde e amplasat permite o viata destul de buna:un parau permanent strabate valea,padurea seculara cade pe tine si pamantul e manos,desi e zona submontana;unde mai pui ca e plin de diversi pomi fructiferi la tot pasul,nu doar in propria curte.
    Pastrand ideea de locatie geografica,cred ca anumite probleme difera de la o zona la alta:de exemplu,o parte din Moldova si din Oltenia sunt praf,sate intregi sunt la limita supravietuirii(peste lipsurile materiale suprapunandu-se erodarea valorilor si traditiilor seculare in perioada comunista,macel spiritual desavarsit dupa Revolutie).Si cand e vorba de supravietuire(mai ales cand constiinta nu ti-a fost educata in spirit civic si traditiile nu mai exista-de ajutor mai fiind doar ceva spirit de turma,dar si asta insuficient si ineficient in conditii de criza-si cultura se rezuma de multe ori la a citi si a scrie)fiecare va tinde sa traga de putinul pe care il are,animalul preia controlul asupra ratiunii si notiunea de comunitate isi pierde intelesul.Iar daca-una peste alta-natura nu a fost foarte darnica(sau local a fost facuta praf prin tot felul de abuzuri) si mai adaugi si ca media de varsta in sat e de 50 de ani,iti cam poti face o idee ce combinatie fatala iasa.
    Scriu toate aceste generalitati ca sa subliniez legat strict de subiect ca:1.Nu avem toate informatiile ACTUALE la un nivel de ansamblu local in Glodeanu si 2.Chiar daca le-am avea,trebuie sa tinem cont si de alti factori,istorici,geografici si sociali,sustinand prin aceste doua puncte ca trebuie sa fim foarte atenti inainte de a face orice afirmatii pripite.
    Inchei prin a ma repeta:afirmatiile mele nu vor a contrazice,ci a completa,in ideea ca toti cei care participam la astfel de discutii sa avem o viziune cat mai larga si cat mai exacta asupra problemelor dezbatute.Eu insami am atatea de invatat din astfel de discutii si opinii,orizontul imi devine mult mai larg!Si tocmai de asta tin sa-ti multumesc inca o data,Irina,ca supui dezbaterii astfel de subiecte,intr-un mod foarte deschis si impartial.Mai mult,opiniile si criticile pe care le emiti la nivel personal pe marginea subiectelor imi par majoritatea juste,constructive si bine argumentate.Calde salutari pe aceasta cale tie si lui Gab!:)

    Răspunde

    • Flavius, mersi pentru comentariu.
      Nu neg că sistemul comunist cu colectivizările sale impuse au distrus tot ce era mai valoros în satul românesc, și anume spiritul comunitar, de întrajutorare, și asta e marea problemă, de asta mi-e cel mai ciudă. Pentru că se vede bine: chiar acolo unde condițiile geografice, climaterice sau cum vrei să le spui sunt cu mult mai vitrege, oamenii supraviețuiesc și chiar o duc bine, acolo unde trăiesc în comunități puternice. Uite-te te rog la linkurile pe care le-am dat în comentariul pentru Adrian. Unul din ele conține linkuri spre filmulețe făcute de BBC despre diverse triburi. Cred că aboriginalii din australia sau eschimoșii trăiesc în condiții mult mai vitrege decât cei din Glodeanu, dar, la nivel social, o duc de mii de ori mai bine.

      Și nu, oamenii nu ajung să o ducă prost pentru că „animalul preia controlul asupra ratiunii si notiunea de comunitate isi pierde intelesul”. Din contră, cred că dacă oamenii ar păstra instinctul animalic cu care am evoluat, și anume acela de a trăi pe lângă alți oameni, ajutându-ne reciproc (omul este, totuși, un animal social care a evoluat și îi merge cel mai bine în trib), tuturor le-ar merge mult mai bine. Multe animale sunt sociale și prosperă doar în grup: cimpanzeii- rudele noastre cele mai apropiate, lupii, gâștele, oile, elefanții, delfinii, etc. Nici unele din aceste animale, luate ca indivizi izolați de grupul în care trăiesc nu o duc prea bine. Supraviețuiesc, da, dar sunt departe de a fi întregi în lipsa grupului. Ei… așa și noi, oamenii.

      Ne-am gândit și noi că Glodeanu vine de la glod. Dar până la urmă, și Adam tot din glod a fost făcut, de ce ar fi ăsta un lucru rău? Glod = pământ + apă. Dacă le ai pe amândouă poți fi fericit, ai ce mânca :)

      Calde salutări și ție, Flavius! Să ne vedem cu bine!

      Răspunde

      • Posted by flavius on 15/02/2012 at 5:57 pm

        Revin cu niste scuze.A sunat aiurea faza cu numele satului pt ca nu am dat explicatii coerente,asa ca merit usoara ta ironie:)Nu vream sa insinuez ca nu stii ce inseamna,cat faptul ca exista sate in Romania cu nume cam sumbre :de ex,langa Hunedoara,de unde sunt de loc,este un sat numit Manerau(maine rau).Apoi imi vine in minte numele de Flamanzi si cred ca mai sunt si altele.Ideea e ca numele astea suna pesimist si facusem in mintea mea,poate in mod gresit, legaturi asemanatoare(Glodeni-inGlodat,mizerie,mocirla,etc).si m-am folosit de aceasta idee pentru a exprima o posibila stare jalnica a situatiei satului denotata chiar de nume.Din nou,nu am fost eu destul de explicit.
        De asemenea,imi cer scuze si pentru stilul cam scolastic si general:)

        Răspunde

        • Posted by blimpyway on 15/02/2012 at 6:49 pm

          Daca-i chema Gold-eanu aveau alte probleme, ca nu-i lasa „tara” sa lucreze in mina.

          Răspunde

        • Flavius, n-ai de ce să îți ceri scuze! Vorbim și noi :D

          În plus, n-a fost ironie deloc. Voiam să scot în evidență o chestie la care nu ne prea gândim, și anume că noroiul nu-i neaparat un lucru rău dacă știi ce să faci cu el.

          Aș mai zice că de multe ori, ca și în cazul numelor oamenilor, prin numele dat unui sat se pune cumva pecetea pe acel sat. Dau un exemplu ipotetic: chiar dacă acum în Flămânzi, să zicem, oamenii o duc foarte bine, noi tot am chicoti dacă am vorbi de surplusul de cereale de la Flămânzi și am zice: yeah…right!

          Cu siguranță că numele provin de la anumite stări de fapt ale unor persoane, sate, orașe, dintr-o anumită perioadă. Dar faptele astea se mai pot schimba cu timpul, dacă nu te cramponezi de nume.

          Mă gândesc că n-ar fi prins așa de bine subiectul dacă satul în care se aflau se chema Poiana Mărului.

          Răspunde

  6. […] articolul ăsta ca și comentariu la ultimul articol al Irinei despre suferința copiilor din Glodeanu, folosită cu iscusință de un preot din sat și de o […]

    Răspunde

  7. Posted by dan on 15/02/2012 at 2:17 pm

    Asta e si problema mea. Ok ajuti, dar de unde stii ca respectivii (nu zic doar de exemplul tau ci in general) chiar au nevoie de ajutor.

    Probabil cel mai bun ajutor (mai greu de pus in practica) e sa mergi sa vezi cu ochii tai. Pt ca altfel dai banii la nush ce fundatii si nu stii ce fac cu banii aia, daca ajung unde trebuie.

    Răspunde

    • Posted by adrian on 15/02/2012 at 2:51 pm

      nu-i chiar okay, daca toti s-ar deplasa pana acolo doar sa constate inevitabilul, la banii de transport, cazare, mancare, etc unde s-ar ajunge? de fapt tu cheltui mai mult pe deplasare decat pe ajutorul in sine. :D

      Răspunde

  8. Posted by jumahess on 18/02/2012 at 10:02 pm

    Scria blimpyway odata ca !Kung sunt invatati de cultura lor sa nu poata sta in case cu usi si pereti. Daca ii bagi in case si-i imbraci, se infecteaza si mor, desi din punct de vedere fizic e posibil ca ei sa traiasca intre 6 pereti ca alti oameni. Batrana si nepotul ei fac parte dintr-o cultura care le spune ca trebuie sa ai casa cu mansarda si televizor ca sa fii normal, daca i-ar fi invatat ca e ok sa-ti faci o casa in 6 ore din crengi de copac sau din chirpici, totul s-ar fi rezolvat mult mai repede.

    Iar chestia asta cu „ni s-a intamplat o nenorocire, cine ne ajuta?”, strangeri de fonduri, alimente, soldati care sa ajute – nu ti se pare ca seamana cu politica „paine si circ” aplicata in Roma antica? Ei aveau multi cetateni romani (deci care aveau niste drepturi prin simplul fapt ca se nascusera din parinti italici), dar care nu erau nici soldati nici sclavi, mai munceau si ei cate ceva din cand in cand. Si ca sa nu se revolte le mai dadeau ajutoare. Pentru ca Roma sa functioneze, majoritatea populatiei civile trebuia hranita si entertainuita (care ar fi echivalentul in română oare?), si in acelasi timp trebuiau sa fie la un nivel foarte scazut de autonomie, sa le fie frica de puterea statului, dar sa se si creada grozavi, comparandu-se cu sclavii sau cu barbarii. Aceeasi poveste…

    Răspunde

  9. Posted by Mamica binecuvantata on 14/03/2012 at 1:55 am

    Sunt de acord ca e mai bine sa inveti omul sa pescuiasca decat sa-i dai un peste, insa, referitor la satul cu pricina, daca nici ceilalti vecini nu au ce da (nu ca ar fi musai asa, nu am fost acolo sa vad ce si cum)…

    Da, satul Glodeanu si situatia de acolo au fost puternic mediatizate, iar multe dintre formularile aparute aparute in presa la adresa lor sunt… pline de drama, dincolo de adevarata drama…

    Am invatat sa culeg informatiile, dincolo de felul in care sunt prezentate in media romaneasca. De asemenea, am invatat sa nu judec.

    Cei care vor sa ajute, vor ajuta, cei care nu vor sau nu pot, vor sta deoparte. Viata merge inainte, cu sau fara noi.

    Cat despre importanta relatiei om – om, sunt perfect de acord cu tine. Nu cred ca stau in fata televizorului mai mult de 2 ore pe saptamana. Consider ca e de ajuns. Nu vad de ce un televizor ar fi o necesitate, insa… poate ca ma insel, cine stie?…

    Răspunde

  10. Salut Irina! Foarte congruente idei ai cu ale mele. :) Însă eu doresc să ajut această familie; să merg acolo ca să-i învăţ cum se poate construi o casă ieftină cu impact minim asupra mediului înconjurător. Mobilizând oamenii local şi nu numai. Ca să putem demonstra adevărul din zicala bătrânească: „Unede-i unu nu-i putere, unde-s mulţi puterea creşte” {EXPONENŢIAL şi problema se transformă în PROVOCARE, adaug eu :) }; să construim o locuinţă ca şi exemplu pentru comunităţile locale îndiferent de unde sunt în România. Detalii despre aceste construcţii pe numele meu unde apare adresa web a blogului Domul ecologic. O zi minunată! :)

    Răspunde

  11. Posted by Dani on 11/11/2013 at 9:21 pm

    Cred ca astea sunt cele mai urate si mai pline de rautate lucruri pe care le-a scris cineva fara sa se informeze in prealabil. Sunt una dintre persoanele „naive” care a ales sa ajute copiii din Glodeaunu de fiecare data cand a fost nevoie. Iar prin intermediul internetului am cunoscut-o si pe jurnalista care scrie despre ei, cu multa dragoste si multa daruire, o fiinta minunata care s-a implicat in multe alte cazuri sociale. Imi pare rau ca am citit fara sa vreau aceste randuri, pline de ura si rautate si acum nu ma pot abtine sa comentez. O singura intrebare vreau sa pun : cu ce sau pe cine ajuta asemenea comentarii? De fapt, mai am o intrebare : pentru ca eu stiu ce a facut preotul Marian Tudor pentru comunitatea din Glodeanu – de ce nu ii iei tu Irina acasa la tine? Banuiesc eu ca ai o camera libera …

    Răspunde

    • Nu ma deranjeaza deloc sa avem viziuni diferite. Felul in care vad eu lucrurile este ilustrat foarte bine aici:

      „“I don’t believe in charity. I believe in solidarity. Charity is so vertical. It goes from the top to the bottom. Solidarity is horizontal. It respects the other person. I have a lot to learn from other people.”

      In plus, cred ca nu prea ai inteles ideea articolului, dar e ok.
      Despre gazduit – se intampla sa gazduim suficient de des oameni care au nevoie de gazduire.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: