Cenușiu în sus și-n jos

sunt zile. zile în care ești ca vremea. câte-odată e soare, altă dată plouă mărunt și apăsător și îți vine s-o înjuri că nu dă tot afară odată, să iasă iarăși soarele. zile în care urăști drumul, mașinile, camioanele, șoferii, șoferițele, bicicleta ta, bicicleta cealaltă, temperatura, umiditatea, copacul ăla și celălalt, ora, minutul, secunda, tot înafară de tine. Ba da, și pe tine, și râzi pentru că nu știi de ce. Zile în care te bucuri că plouă, pentru că nu ți se vede nodul din gât, mare cât un măr. Zile în care te ustură ochii și ai fața udă de ploaie. Zile în care-ți iei căciula și mănușile și geaca și adidașii, toate de-a-ndoaselea, și nu-ți pasă, pentru că vrei să nu te vadă nimeni. Și-ți vine să urlii că nu știi de ce. și dobitocul ăla care tot te vede și te claxonează. Ce, n-ai loc, boule!? Și-ți pare rău că ești tu și nici nu știi să înjuri. Măcar nu-ți vede nodul din gât. Zile în care te gândești cum ai adormit cu o seară înainte, după ce-ai stat la masă și-ai mâncat macaroane cu brânză și compot și-ai ascultat povești de peste zi ale altora. Ți-ai luat berea și-ai vrut sa vezi un film, ai văzut jumătate, haha! câte-odată râdeai de ochii în stele ale opossumului, în rest nu, și-ai adormit. Ai adormit fără să te speli pe dinți, asta n-ai mai pățit-o de când erai mică. Dimineața îți dai seama cum ai adormit, după ce-ai mâncat macaroanele alea seara târziu și nu te-ai spălat pe dinți, ai crezut că nu adormi la film, sau adormi și te trezești. Îngrozitor, te gândești. Îți cauți hainele și ochelarii pe care-ar trebui să îi porți dar nu-i găsești, probabil sunt acolo unde-i și cheia, dar unde? Te întrebi cum de nu te strâng pantalonii după ce-ai mâncat numa tâmpenii și seara și dimineața, doar n-ai un metabolism așa de bun. Ai de făcut asta și asta dar n-ai nici chef, nici timp, dar de fapt ai avea chef, dacă n-ai avea de făcut și alte chestii de care n-ai chef. Știi că nu poți să te mai minți. Dar când nu te minți și nu-ți convine ceva, ești mai instabilă decât vremea de-afară și-ai un nod mare în gât, plus că te ustură ochii de la lacrimile alea sărate care nu-i ok să iasă, nu acum, nu când poate să te vadă cineva, și căciula nu te face invizibilă. Rămâne să aștepți să se facă primăvară, să mergi în piață, să cumperi ridichi și ceapă verde, să înflorească flori în grădină, să fie soare și să nu te mai minți.

Anunțuri

9 responses to this post.

  1. Iluzia începe să se destrame când începi să realizezi că omul ăla de pe stradă eşti tot tu, şi că de fapt lacrimile ţi le ascunzi de tine. Da, da lacrimile alea care nu reprezintă decât adevărul de care nu vrei să ştii, de care te-ai ascuns toată viaţa, pentru care de fapt s-a inventat viaţa. Dar el va săpa prin tine şi te va durea şi vei continua să-l ignori până când în cele din urmă vei izbucni şi-atunci vei realiza, că totul a fost o minciună, dar acum totul a trecut şi te rei recunoaşte în lacrima aia şi-i vei fi recunoscătoare..

    Răspunde

    • Mersi.
      Azi dimineață când ți-am citit comentariul îmi venea să zic „dar asta nu mă ajută cu nimic!” , dar de fapt ajută.

      Răspunde

    • iti pot folosi acest comentariu ca citat pe blogul meu ? Si Irina, pot sa pun link si un mic fragment citat din articolul tau, ca exemplu ca astfel de stari le are orice fiinta umana ?

      Răspunde

  2. sper sa nu am stari de acest gen prea curand :-)) ca un sfat, ai putea zilnic sa iti gasesti ceva de facut, eu de pilda mai merg la inot si apa e foarte benefica pentru trup si spirit, sau in ture cicliste – am fost chiar duminica, in plina lapovita. m-am simtit excelent, ai putea incerca si tu. Sportul ajuta la cresterea cantitatii de endorfine, care dau o senzatie de satisfactie (plus ciocolata si apa curata si rece hehe)

    Răspunde

    • Era o stare de dimineață. A trecut, nu însă și cauza ei. Încă.

      Tu îmi spui modalități de a evita astfel de stări, Individul X mi-a spus ceva (ce știam, de fapt, cumva) care mă ajută să ajung la cauză. Odată ajunși la adevărata cauză a undei probleme, remediile problemei devin desuete.
      Mulțumesc pentru sfaturi. Știu și de endorfine, și de sport, și de ciocolată, și apa rece de azi dimineață nu a ajutat, deși de obicei ajută :)

      Cum am zis și în articol: sunt chestii destule pe care vreau să le fac, dar nu am timp de ele pentru că am alte chestii de făcut :)

      Răspunde

  3. Posted by Ovi on 27/02/2010 at 1:13 am

    In loc sa ma mint, eu ma aman – care e tot un fel de minciuna, insa in ceea ce priveste factorul timp. Si am tot amanat pana cand, vorba lui Preda, timpul n-a mai avut rabdare si atunci am luat problema sau ceea ce ma preocupa si am rezolvat-o. La mine functioneaza un mix de timp, dispozitie si focus pe elementele pozitive din jur. Si da, sunt zile. Saptamana trecuta eram high ca iesise un soare de primavara puternic si m-a trezit din hibernare, iar dupa cateva zile au venit norii si alternanta asta dimineata soare/seara ploaie care aproape mi-a epuizat bateriile incarcate de soare. Bine, la mine nu e numai meteodependeta, e si o stare de stress si incordare constanta si crescanda, dar vin ei ghioceii si in curand or sa infloreasca teii pe Bd. Revolutiei si parfumul ala o sa ne faca sa uitam de iarna si de zilele babei. Iar legat de chestiile pe care vrei sa le faci dar nu ai timp de ele, cu riscul sa sune corporatist, rezolvarea e prioritizare si recompensare. Prioritizare:1 ce e important si urgent, 2 important dar nu chiar urgent, 3 urgent dar mai putin important, 4 nici urgent nici prea important. Recompensare: dupa ce faci un lucru de pe lista „am de facut” faci si unul din lista „imi place sa le fac”, dupa care umatorul din lista „am de facut” si tot asa. De exemplu: fac curat intr-o camera, dupa care ascult una-doua melodii care imi plac, spal vasele dupa care mananc o bucatica de ciocolata, fac un design/renovez o pagina de net ma uit la un clip animat dragut samd. Asta nu inseamna ca ce am de facut e neplacut, ci doar ca nu imi place sa fiu presat de timp si asta sa ma impiedice sa fac si lucruri care imi plac. De aia fac si lucruri care imi plac inainte sa fac ceva care ma „preseaza”.
    Spor!

    Răspunde

  4. Posted by Laurentiu "Razashu" Matei on 01/03/2010 at 11:02 am

    Razasu spune:
    Este bine sa nu ignoram nici o stare/emotie/sentiment pe care alegem sa-l experimentam. Cel mai bine este sa-l traim, astfel sa-l intelegem iar restul vine de la sine. Acesta este un foerte important pas facut pentru a ne intelege si pentru a deveni comfortabili cu noi insine. Restul este cunoastere, curgere energetica, scshimb de informatii si placerea lui „a trai”.

    Răspunde

  5. nu exista zile rele cand astepti sa vina zile mai bune, si cand vin vremurile noi le plangi p’alea vechi. nu exista nici dimineti si nici nopti cand te trezesti si dormi bine, nu exista cenusiu, si nu exista nici alb nici negru aparte…dar totul e relativ..poate azi totul e alb bun si nou

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: