Detronarea lui „Trebuie”

Sab-Ina (blogsipace) m-a îndemnat să scriu povestea de mai jos, în urma comentariului la articolul de aici, articol pe care vă invit să-l citiți.

Detronarea lui Trebuie

Comandantul Armatei de Gânduri e preaslăvitul Trebuie. Întâmplarea face ca el să aibă o influență extrem de mare asupra Gândurilor, Armata fiind o armată de supuși. Prea des gândurile încep cu Trebuie, în loc să fie sigure pe ele și cu fruntea sus: „Trebuie să merg la lucru”. „Trebuie să mă grăbesc”. „Trebuie să plătesc creditul”. „Trebuie să-mi cumpăr haine noi”. Armata de Gânduri e ursuză și cenușie.

Armata de Gânduri nu știe încă: Trebuie e pe cale să fie dat jos din funcție. Armata de Gânduri va trece printr-o schimbare radicală, va fi pusă față în față cu Libertatea.

Tot întâmplarea face ca Trebuie să fie fratele vitreg al Minții. De fapt s-a aciuiat pe lângă casa ei din fragedă pruncie, și n-a mai plecat. L-a adus Educația în vizită, probabil cu intenții bune și au crescut împreună.  Lui Trebuie a început să-i placă puterea pe care o poate exercita asupra Minții: Chiar dacă ea își închipuia că e stăpână pe situație, Trebuie i s-a băgat pe sub piele și a început să o macine, încet-încet, astfel încât, nu după mult timp, Mintea a ajuns să creadă că tot ce spune Trebuie vine de fapt de la ea.

Din ce în ce mai mulți Oameni încep să devină Ființe Treze. Asta îl sperie foarte tare pe Trebuie. Știe că locul privilegiat îi este amenințat. Numeroasele neplăceri ale Oamenilor cauzate de Armata de Gânduri ajung din ce în ce mai des și mai intens la Suflet, iar acesta se simte profund tulburat. Iar simțămintele astea ajung și la Minte, care devine îngrijorată de tulburarea părintelui ei.
— Ce se întâmplă? În ultima vreme ești neliniștit, nu-ți găsești locul, nu mai reușești să ajungi la Sufletul Oamenilor din jur, parcă ești din ce în ce mai rece. Recunosc că nu ți-am dat prea multă atenție în ultima vreme, dar am fost ocupată cu războaie… Spune-mi, ce se întâmplă?
— Nu m-ai prea ascultat, ce-i drept, îi răspunde Sufletul. Credeam că pot avea încredere în tine că odată ce-ai crescut îl vei conduce pe Om spre a se simți bine cu el însuși și cu ce îl înconjoară, dar tu, din contră, în loc să faci ca Gândurile să devină prieteni de nădejde ai Omului, le-ai grupat într-o armată de ocupație… Și l-ai pus pe Trebuie comandantul lor. Cum nu se poate mai rău. Eu sunt slăbit. Nu mai vreau să aud de Trebuie. Dacă vrei să nu mă răcesc de tot, fă ceva în privința asta.

Mintea, isteață, și-a dat seama de îndată: Fără Suflet, nici ea nu va mai trăi prea mult.

L-a invocat pe fratele ei mai mic, Limbajul.
— Daca ma ajuți, vom reuși sa-l eliminăm pe Trebuie, spuse el. E suficient să lucrăm împreună, ca și până acum. Vom lucra însă la o altă paradigmă. De fiecare dată când Trebuie vrea să acționeze și să se bage în fața propoziției, tu să fii atent și să-l înlocuiești cu „Vreau…..pentru că….” Uite un exemplu: În loc de „Trebuie să mă grăbesc” ne vom exprima astfel: „Vreau să mă grăbesc, pentru că nu vreau să o las pe colega mea să aștepte în frig”. Dacă, orice argument ai găsi, acesta este suficient de puternic și ești convins că nu-l vei răni pe Suflet prin asta, atunci e în regulă. Dacă nu, înseamnă că acele gânduri care începeau cu Trebuie ar fi dus la o acțiune care nu merită făcută, deci ne eliberăm de ea, și implicit de Trebuie. Iar ca dorințele exprimate cu Vreau să nu rănească nici Sufletul Omului nostru, nici Sufletele de alături, ar fi indicat să colaborăm foarte bine și cu Empatia. Ea ne va conduce pe un drum destul de sigur, căci a învățat multe direct de la Suflet.

––––––––––––––––––

P.S. : Un alt articol foarte fain despre „trebuie” , pe care vă invit să-l citiți este aici.

Anunțuri

21 responses to this post.

  1. Carl Jung:
    http://www.archive.org/stream/memoriesdreamsre007394mbp/memoriesdreamsre007394mbp_djvu.txt
    „When Carl Jung, the great psychoanalyst, went to Taos Peublo in New Mexico in 1925, he met the chief of the native people, Ochwiay Biano. Biano told Jung that according to his people, the Whites were ‘mad’-uneasy, restless, always wanting something.

    Jung asked him why he thought they were mad, and the chief replied that it was because they thought with their heads, a sure sign of mental illness among his tribe. Jung asked him how he thought and he pointed to his heart. The response plunged Jung into a deep introspection that enabled him to see his race from outside himself and realize how much of the race’s character was within him.”

    „Trebuie sa facem toate lucrurile astea !” -omul civilizat Trebuie ce ? Si mai ales „sa facem” – usor de zis cand ai o gramada care fac ce nu vor pentru ca nu au alta solutie.

    Răspunde

    • Dap. M-am gândit la citatul ăsta cănd am citit articlul lui Sab-Ina, acolo Mintea era speriată de faptul că Oamenii se trezesc, deci poziția ei era amenințată. Eu nu cred că mintea, în esența ei, este problema, ci faptul că, deoarece mintea poate fi „educată” , poate să ajungă să lucreze împotriva ta. Dar la fel poate să te ajute. Cam ca și cu tehnologia (că tot zice toată lumea de noi că suntem împotriva tehnolgiei ;) )
      Probabil felul în care lăsăm mintea să lucreze, să ne ajute sau nu, depinde de cât ascultăm de suflet/inimă/intuiție.

      Răspunde

  2. Posted by Ovi on 06/02/2010 at 11:46 am

    Ha! You got me on this one!

    La mine functioneaza mai mult democratia in structura respectiva, chit ca e vorba de Armata Gandurilor. Comandantul Trebuie a venit cu decizie de numire de la Ministerul Apararii Impotriva Sinelui, hartie pe care a fluturat-o nonsalant in fata trupelor, evident cu scopul de a obtine instantaneu Autoritatea. Pentru ca gestul nu a generat asteptatul „Da, Trebuie!” (varianta a „Sa traiti!”) wannabe-generalul Trebuie a luat hartia si a bagat-o sub nas fiecarui soldat-Gand, ca fiecare sa-i constientizeze importanta si sa-l recunoasca in pozitia de comandant. Facea asta pentru ca si-a dat seama ca daca ar mai fi insistat mult pe Importanta lui, provenita dintr-o decizie MAIS, ar fi riscat o dezertare in masa si ar fi auzit din gura fiecarui soldat o variatiune pe tema „Mai du-te in 4 zari cu decizia ta cu tot”. Asa, prin studiu individual, spera sa trezeasca in fiecare Gand o farama de Constiinta impreuna cu Amintirea ca a mai vazut pe undeva importanta generalului Trebuie – mai ales cand se mai intalnea cu soldatii-Ganduri ai altor armate care aparau teritoriul Mintii lui Alex, Paul si al altora. Totusi, fiecare soldat avea la el o balanta al carei scop era sa determine Echilibrul, prin urmare a citit hartia, a pus pe un taler greutatea unei decizii MAIS si greutatea darurilor soldatilor Celorlalte armate, iar pe celalalt taler a pus Experienta in realizarea sarcinilor personale si vorbele de duh ale sotiei sale Emotia, care il astepta credincioasa acasa cu mancarea pregatita si alifiile pentru vindecarea ranilor din lupte. Rezultatul putea parea ilogic din moment ce el era fiul Ratiunii, si tocmai de aceea a observat ca talerul Experientei si al Emotiei sale iubite era mult mai greu decat „Decizia venita de sus” si Darurile Altora, asa ca a refuzat politicos postul ce-i revenea sub comanda generalului Trebuie.
    Asa au raspuns si ceilalti camarazi, fara vreo intelegere prealabila, doar orientati fiecare de lumina propriei Constiinte.

    Generalul Trebuie, care venise in fata Gandurilor cu ambitii marete, s-a vazut in situatia de a fi general fara armata, a facut stanga-mprejur si s-a intors la MAIS cu coada intre picioare. Si daca tot avea sa bata drumul acela, fostii lui viitori soldati i-au inmanat o hartie realizata pe loc si semnata de fiecare in parte, prin care MAIS era informat ca pierduse suportul Armatei Gandurilor, si ca soldatii hotarasera sa infiinteze o noua structura cu Autoritate, ce avea sa se numeasca Ministerul Dezvoltarii Personale. Aceasta urma sa fie format din armata (soldatii Ganduri) care avea rol de Control si Protectie, din corpul inginerilor (Ganduri Constructive) ce urmau sa construiasca si sa dezvolte o noua societate pe baza resurselor Sinelui si din departamentul Comunicare, ce avea sa se ocupe de Comunicarea Interna, de brandingul tarii respective si de relatia cu celelalte tari.

    Fostul viitor general Trebuie a dus hartiile la MAIS si pe cand se astepta la ordinul de trecere in rezerva a primit o veste care l-a surprins. „In urma solicitarii Armatei Gandurilor gen.(r) Trebuie va contribui cu Experienta sa la bunul mers al tarii noastre prin ocuparea unui post in consiliul de directori al Ministerului Dezvoltarii Personale.” Era ca un vis. Dupa ce si-a petrecut anii precedenti comandand in alte tari osti care ucideau fara mila Intentii si Emotii, Cugetari si Sperante, cetateni vazuti acolo drept o amenintare la siguranta Statului, avea acum ocazia sa repare o parte din raul facut, sa compenseze o parte din crimele impotriva Mentalitatii prin constructia unei societati noi, intr-o tara diferita de celelalte, din care noul model sa poata fi exportat ca o marfa cu foarte multa Valoare adaugata. Stia ca e mult de lucru, era constient ca nu va fi mereu ascultat si era increzator ca va sterge raul renume al crimelor si va pune in loc ceva maret. Se baza pe faptul ca balanta fiecarui soldat-Gand e in cautarea echilibrului, oferta lui, alaturi de Experienta Personala anterioara a soldatului Gand si sustinerea sotiei Emotie va contrabalansa talerul pe care vor fi zacut balastul Incertitudinii, Nesigurantei si al Temerii.

    Cu aportul lui, MDP a inceput crearea unei altfel de tari pentru o altfel de lume. O tara in care diversitatea e apreciata pentru sensul ei nu pentru corectitudinea politica, in care masca „nu pot” e data jos pentru a incepe vindecarea chipului problemei, in care cetatenii traiesc liberi, se bucura de asta si stiu sa rezolve cu bun simt eventualele divergente. O tara in care se traieste dupa valori, iar Valoarea e intrinseca, si suficient de rar cuantificata. O tara care nu aspira la statutul de model pentru alte tari si care se bucura sa fie uneori o sursa de inspiratie pentru alte tari. Intr-o lume care in loc sa se grabeasca sa ajunga nici ea nu stie unde ar putea sa incetineasca si sa se bucure de drumul pana acolo.

    „Drumul de o mie de li incepe cu primul pas”. Fiul gen.(r) Trebuie si al Satisfactiei Emotionale a reusit sa trezeasca pentru o noua zi intreaga tara la 7:30 AM desi mare parte a populatiei a lucrat pana la 3:00 AM pentru realizarea unor obiective de interes national.

    Concluzia mea: Trebuie nu e doar un somnifer pentru un OM altfel TREAZ. Trebuie e si unealta unui OM TREAZ pentru a-si mentine starea de veghe. Trebuie e o unealta puternica imprumutata/incredintata fara suficiente instructiuni de folosire de la alte persoane. E ca si cum te-ai urca la volan cu un copil de 5 ani in brate, l-ai „invata sa conduca” pe o lungime de 1,5 km dupa care te-ai da jos si i-ai zice ca de-acum e sofer si are de umblat zilnic cateva sute de km. Daca inainte de asta ai introdus in educatia acelui copil conceptul de „responsabilitate”, probabil asta l-ar determina sa refuze sarcina respectiva. Daca nu ai facut asta atunci pregateste-te sa suporti consecintele. Daca totusi ar accepta sa faca asta chiar in cazul in care i-ai spus de „responsabilitate” atunci e posibil sa fie nevoie sa-i explici inca o data conceptul. Trebuie e o unealta puternica si odata cu puterea vine si responsabilitatea. Din pacate nu totdeauna si acceptarea responsabilitatii.

    P.S.:1. In comentariul asta am incalcat o regula de bun-simt (aia cu raportul de lungime articol/comentariu) si pe langa vinovatie recunosc si faptul ca deocamdata nu mi-am facut un loc propriu unde sa pun asemenea idei si ca ar fi fost cam sec sa ti-l trimit pe mail. Deci da, TREBUIE sa imi fac blog! :D
    2.Initial intentia a fost sa fie cat mai scurt dar cand dupa 2 fraze am vazut ca deja a inceput ninsoarea de cod galben am zis ca daca tot am inceput atunci macar sa termin ideea.

    Răspunde

    • Pai, multumesc pentru poveste!

      Ideea mea era ca Gândurile să devină doar prieteni, nu să se reorganizeze într-o altă armată, fie ea una cu „gânduri bune”. Gândurile pot ajuta la Dezvoltarea Personală și la Rezolvarea Problemelor și dacă astea nu-s ministere, ci doar o comunitate în care toată lumea colaborează fără formalități. Nu vreau să fie nevoie de cărți de vizită în capul meu ;)

      Știi că mie nu-mi plac chestile organizate „de sus” ;)

      Răspunde

      • Posted by Ovi on 06/02/2010 at 11:20 pm

        Am reorganizat Gandurile intr-o alta structura (nu e numai armata) pentru a sublinia nevoia de disciplina – eu unul o resimt din plin si chiar mi-am dorit la un moment dat o experienta cazona.
        Partea cu ministerele tine mai mult de impartirea responsabilitatilor decat de formalitati sau identificarea pe baza de carti de vizita. Aceleasi Ganduri pot produce rezultate in mai multe aplicatii, de multe ori diferite si tocmai pentru a distinge intre ele am facut „formalizarea” asta. Prin faptul ca noul minister e „opera” soldatilor Ganduri am vrut sa arat ca lucrurile pot fi organizate si de jos in sus, si, mai ales ca pot functiona fiind organizate astfel. In concursul Google e o idee „Make government more transparent” http://www.project10tothe100.com/ideas.html – in esenta e crearea unei structuri online pentru e-government, un portal pe care sa fie postate informatii de interes public de la legi si reguli (HG, OM, HCL etc) pana la structura si cheltuirea bugetului tarii pe domenii si propuneri de la cetateni pentru imbunatatirea activitatii administrative. Un prim pas a fost facut deja in Boston http://www.cityofboston.gov/mis/apps/iphone.asp si cred ca daca reusim sa trecem de apucaturile romanesti („Degeaba faci asta ca nu te baga aia din primarie in seama” ) putem face chiar chestii faine pentru comunitatea in care ne aflam. De ex. un timisorean a facut un inventar al gropilor din oras http://agenda.ro/news/news/27126/avem-300-de-cratere-periculoase-in-asfaltul-din-timisoara-pe-numarate.html eu ma gandeam la un moment dat sa pozez semne de circulatie de categoria DESIGN FAIL (inca ma gandesc la un sistem weatherproof de prindere a camerei de casca, pentru a nu pierde timp cu scosul din geanta) si alte chestii din astea mici care pot acumula un impact destul de mare in timp. Pe scurt ca sa eviti sa fii organizat (doar) de sus trebuie (sic!) sa incepi sa te organizezi de jos.

        Am trecut si prin faza cu „vreau sa-mi fac blog ca sa…” – am creat doua bloguri si m-am lovit de provocarea postarii constante, unul din elementele care face diferenta intre un blog si un blog citit. Hmm, vorbeam cumva de disciplina mai devreme? ;)

        Răspunde

    • „TREBUIE sa imi fac blog!”
      Eu aș spune: „vreau să-mi fac blog, ca să pot să-mi aștern undeva Gândurile.
      (ești binevenit și aici, desigur :-) )

      Răspunde

  3. Mi-a placut. O chestie faina care tine de gandirea pozitiva… scrisa frumos… Felicitari.

    Răspunde

  4. Mi-a placut. Tine de gandirea pozitiva… dar e scris frumos, sa mearga la suflet… Felicitari.

    Răspunde

    • Mulțumesc!
      Observ însă două nuanțe diferite în cele două comentarii. Care din cele două e „răspunsul final”? :)

      Răspunde

  5. la fix se potriveste acest articol cu ce am eu (click pe username). Nu a TREBUIT, a fost NECESAR. Din fericire eu nu ma consider blogger ci doar unul care incearca sa aprinda timid o lumanare in intuneric.
    materialul de aici se asorteaza PERFECT cu materialul meu :) doar ca inlocuim „trebuie” cu alt cuvant :)

    Răspunde

  6. Posted by Laurentiu "Razashu" Matei on 08/02/2010 at 11:05 am

    Suprba poveste!
    Mintea este cea mai teribila si eficienta unealta a omului. Daca reusim sa o folosin ca atare atunci dispar toate celelalte necsitati, nevoi stringente, miile de ganduri de aiurea, imperiosul trebuie etc. Starea de trezire ne da detasarea necesara intelegerii si folosirii eficiente a cestui instrument si nu invers …
    Multam pentru poveste!

    Răspunde

    • Mă bucur că ți-a plăcut!

      Și mie mi-a tare mi-a plăcut cum i-ai răspuns lui Nea Nelu pe TOTB, da’ n-am mai vrut sa las comment acolo :)
      Asta în caz că ești același Răzeshu de acolo :P

      Răspunde

  7. Posted by Laurentiu "Razashu" Matei on 08/02/2010 at 2:27 pm

    Acelasi Razas’ cu aceiasi caciula … :)

    Răspunde

  8. Posted by Sab-Ina on 15/02/2010 at 12:01 pm

    Faina povestea, Irina :-) Poate iese o ‘culegere de texte’ pe aceeasi tema…

    Am gasit multa insipratie in ‘Understanding our Mind” de Thich Nhat Hahn (o abordare budista a intelegerii mintii) si Nonviolent Communication (www.cnvc.org – instrument extrem de util in a ne conecta la Nevoi si Sentimente in comunicare, exprimate cu Empatie).

    O saptamana cu Bucurie :-)

    Răspunde

    • Pai să știi că ar fi fain să mai scrie câțiva pe tema asta :)

      Asta cu nonviolent communication e o chestie pe care vreau de ceva vreme să o studiez un pic, cred că e foarte util. Îmi dau seama că de multe ori nu prea știu să comunic cum aș vrea de fapt…

      Răspunde

  9. uneori nu trebuie renuntat la „trebuie” existand riscul de a-l cunoaste pe „trebuia” :)

    Răspunde

  10. […] vreau, daca nu nu, unde-i problema?”. Ce e cu fixarea asta “eu nu vreau sa fac, dar trebuie facut!”. “Trebuie sa gasim pe cineva s-o faca, si daca nu vrea – sa-l facem sa […]

    Răspunde

  11. […] lucru sau obicei i se trezeşte pe parcurs, treptat, nu trebuie să-i spună cineva ce să facă (trebuie să faci asta, trebuie să înveți asta, trebuie să fii aşa, trebuie să aştepți […]

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: