Recesiunea si alternativele

Am aflat ca Romania a intrat oficial in recesiune si am pornit o mica discutie pe tema asta, la lucru. Cineva mi-a zis ca e chiar rau de tot, ca a vazut la televizor cum o familie (in Spania) impartea un ou, un singur ou, ca sa ajunga intregii familii, si ca in asta consta masa lor. Nu mai aveau bani sa cumpere altceva. Nu mai aveau bani! Si-atunci m-am gandit: oare chiar vom muri de foame daca nu vom mai avea bani?

Probabil ca daca brusc populatia nu va mai avea bani deloc, o mare parte din populatie o va duce foarte greu, pentru ca nu au aflat sau nu s-au gandit ca se poate procura hrana si de altundeva decat la supermarket. Daca lumea n-ar mai avea bani pentru cumparat hrana, lumea ar intra in panica. Aceeasi panica pe care Europa a simtit-o acum cateva luni, cu „Criza Gazelor”. Rusia, colosalul furnizor de gaz al Europei, a oprit robinetul, iar Europa a ramas in frig. Si atunci m-am gandit: oare ar fi fost asa de grava situatia daca europenii n-ar ar fi considerat firesc ca Rusia sa le furnizeze vesnic gaz? Daca ar fi luat in considerare si ideea ca unele resurse care par mereu la indemana ar putea, la un moment dat, sa se termine, sau sa ne fie blocat accesul la ele? Poate ca s-ar pregati din timp si ar cauta alternative viabile. Panouri solare, mici centrale ce folosesc energie eoliana, etc. Bine-inteles, combustibilii fosili sunt mult mai potenti si mai la indemana, dar daca nu mai exista, potenta lor nu ne ajuta cu nimic.

La fel si cu hrana, cu o mica diferenta: supermarketurile nu ar refuza niciodata sa mai furnizeze hrana pentru populatie in schimbul banilor. Dar daca banii nu mai sunt, nici mancare nu mai putem cumpara. Si-atunci, ce e de facut?

Poate ca e timpul sa ne gandim la alternative, caci acestea exista.

O idee mi-a venit dupa ce am facut experimentul cu iaurtul, iar mai apoi am facut pateu de casa, din ficatei de pui. Un kg de ficatei, 2 cepe, niste ulei si nitzel unt, pentru savoare, au fost suficiente. Am facut un kg de pateu in …aprox. 40 minute, si a costat, cu totul,  maxim 8 lei.

Problema ce s-a ridicat a fost urmatoarea: Si acel litru si ceva de iaurt, si acest kg de pateu inseamna mult prea mult pentru o singura persoana.E aiurea sa mananc numai pateu sau numai iaurt si ar fi ajuns sa se strice.  Solutia ar fi sa le impart cu cineva. Este, totusi, destul de incomod sa duc iaurtul cine-stie pe unde, la prieteni. Mai normal ar fi sa impart cu cineva care locuieste aproape de mine, si anume cu vecinii mei.

In general, cred ca crearea unei legaturi mai stranse intre oamenii care traiesc intr-un spatiu, crearea unei comunitati ar aduce diverse beneficii fiecarei parti ale comunitatii. Iata unul din ele: impartirea hranei

Daca vecinul de la apartamentul 1 ar face pateu, vecina de la 2 ar face iaurt, altcineva, care are ca hobby pescuitul, ar aduce peste, altcineva ar creste rosii in gradina si altcineva, care are gaini la tara, ar aduce oua, si daca toti ar imparti din ce au, daca s-ar merge nu pe un sistem bazat pe bani, ci pe unul bazat pe troc, cu siguranta cheltuielile s-ar reduce foarte mult. Nu spun ca banii se pot elimina cu totul, ci ca suma de care ar avea fiecare nevoie pentru a manca decent ar fi mult mai mica.

M-am mai gandit ca si micile gradini din jurul blocurilor si caselor pot fi folosite mai”constructiv”. In locul florilor si plantelor ornamentale am putea creste, sau … lasa sa creasca, ceva ce sa ne si foloseasca. (Aici e un filmulet foarte interesant pe aceasta tema, sper sa va captiveze, e destul de lung dar cred ca merita) In mod ciudat, cand am pomenit de chestia asta, cineva mi-a spus ca nu e voie. De fapt acelasi lucru mi l-a spus, parca, asta-iarna, cand am adus vorba de micile centrale individuale generatoare de energie ” Nu ne da voie Uniunea Europeana” (il rog pe aceasta cale sa ma ajute sa gasesc legea care interzice chestiile astea sau sa imi spuna mai concret ce „nu e voie” si…de ce)

Dar ma intreb….daca situatia este asa de grava, incat oamenii mananca doar un sfert de ou la masa de pranz,  oare mai e cazul sa tinem cont de acest ” nu este voie”? Nu stiu ce lege e aia care nu iti da voie sa cresti legume, de exemplu, in propria gradina, pentru consum propriu si nu pentru comercializare, dar sigur nu e una care sa ajute oamenii prea mult. Probabil ajuta marile lanturi de magazine, facandu-ne dependenti de ele.

Si in legatura cu legile…Stiu ca nu e voie sa merg cu bicicleta pe trotuar, dar daca pe carosabil imi este imposibil sa merg din cauza masinilor, masini care imi pun in pericol integritatea corporala, voi merge pe trotuar…

Daca o lege (!!!) ne interzice sa facem ceva care nu incalca libertatea nimanui (sa crestem in gradinan ceapa in loc de lalele, de exemplu), obligandu-ne  sa facem altceva (sa fim dependenti de supermarket/bani) , lucru care poate ca a functionat odata, dar in situatia actuala pune in pericol dreptul oamenilor de a trai decent, poate ca e o lege care trebuie schimbata. Iar daca legea nu se schimba, nu vad ce rau ar fi ca fiecare sa o „ocoleasca”…

Tot ce am scris aici sunt idei in stadiu de „draft”, n-am facut calcule, poate ca e prea simplist, si cu siguranta ma bazez pe increderea pe care oamenii ar trebui sa o aiba unii in ceilalti, iar asta , prevad, va atrage remarci cum ca as fi naiva :).

M-as bucura daca, orice parere ati avea, ati lasa un comment.

Nota: solutia mea nu e gandita ca o solutie la „foametea mondiala”, nu gandesc pe plan asa de mare. Ma gandesc doar la solutii pe plan local, care ar putea fi aplicate in contexte sociale asemanatoare.

Nota 2: Lectura suplimentara– aici.


Bookmark and Share

Anunțuri

7 responses to this post.

  1. Posted by gabi83tm on 18/05/2009 at 8:24 pm

    Mda, şi eu aş vrea să văd asta întâmplându-se. Şi dacă până şi Obama îşi pune gradină, poate că lucrurile chiar se mişcă în direcţia asta.

    Faină şi faza cu moşu arhitect de pe YouTube… Dar totuşi văd o problemă: după o zi întreagă de lucru care te epuizează fizic sau (mai rău) psihic, mulţi nu prea mai au energie decât să stea în faţa televizor la o şedinţă de spalare de creier înainte de culcare.

    Dar ţinând cont de faptul ce din ce în ce mai multe firme dau faliment, şi prin urmare tot mai multă lume îşi pierde locul de muncă (pe care oricum îl ura), presupun că e doar o problemă temporară. :)

    –Gab

    Răspunde

  2. […] catre Recesiunea si alternativele « Irina’s blog in 19/05/2009 la 7:12 […]

    Răspunde

  3. ideea de comunitate e pusa in practica in destule tari din occident. un exemplu sunt LETS-urile (Local Exchange Trading Systems) bazate pe troc, nu numai de bunuri dar si de servicii: de exemplu o jumate de ora de meditatii de engleza poate valora cat un kil de ceapa :) sau cusutul unui tiv la masina de cusut a vecinei, o placinta cu mere etc. etc. in modul asta toata lumea dintr-o comunitate e valorizata, nu doar cei ce detin capital economic.

    mai exista in lume comunitati care si-au inventat propriul sistem monetar, pt a sprijini mica economie locala plus pt a evita devalorizarea banilor. uite de ex clipul asta cu una din cele mai cunoscute monede locale, ithaca hours: http://www.youtube.com/watch?v=pWfrnfJmP5w&feature=PlayList&p=0990FE1DAF735C9D&index=5
    e interesant ca un ithaca hour inseamna efectiv o ora de munca, care sa aiba legatura cu comunitatea. in felul asta, cine nu are neaparat bani dar are timp liber poate castiga un capital si e, cum ziceam mai sus, valorizat – consider f important aspectul asta. mi se pare o idee geniala:)

    comunitatile si colaborarea intre oameni la un alt nivel decat cel comercial/financiar sunt, cred eu, una din solutiile cele mai viabile pt viitorul omenirii si planetei. atata doar ca nu exista o reteta de-a gata, aplicabila si eficienta oriunde. in schimb solutii locale care sa inspire alte chestii mai mari, asta da, e f fezabil.
    si nu esti naiva, chiar pari destul de pragmatica:)

    Răspunde

    • Hey! În sfarșit cineva care a înțeles din prima ce vreau să zic și să fac, mulțumesc mult pentru comentariu și pentru link (acum fug la servici, mă uit de acolo) .E destul de evident că și tu te-ai gândit destul de mult la asta și mă bucur :)

      Da, rețelele în care un asemenea sistem să funcționeze încă nu există pe aici, iar eu (și Gab) ne tot gândim cum să dezvoltăm așa ceva: o comunitate pentru o viață sustenabilă din toate punctele de vedere.

      P.S.: Săptămâna asta am făcut „pudră de dinți” – în loc de pastă. 3 părți bicarbonat de sodiu, 1 de sare și câțiva stropi de ulei esențial de mentă. Până acum sunt extrem de mulțumită de rezultat ;)

      Răspunde

  4. ce frumos suna „o comunitate pt o viata sustenabila”. va doresc succes!

    si pe mine ma intereseaza subiectul asta, dupa cum ai intuit deja, desi nu stiu daca mi-ar placea 100% sa locuiesc intr-un astfel de loc.
    ce mi se pare cel mai fascinant e ca exista nenumarate variante ale ideii de comunitate, in functie de oamenii ce o creeaza si toate au sansa sa mearga.
    recent, am asistat la prezentarea unei tipe ce a petrecut aproape un an de zile in vreo 20 de comunitati din SUA si mi s-a confirmat ideea asta. sunt, de exemplu, comunitati care s-au format prin anii 70, pe principii asemanatoare pt ca ulterior sa devina extrem de diferite (dpdv al spatiului personal, al implicarii membrilor in activitatile comune, al interactiunii cu „lumea de afara” etc). un sistem super interesant (macar de studiat) e cel al comunitatii twin oaks (http://www.twinoaks.org/index.html), care e self-sufficient, fara ierarhie sociala, membrii muncesc destul de mult (insa ideea de munca e f relativa, de exemplu o prajitura facuta pt 3 persoane e hobby in schimb una pt 6 persoane e considerata o ora de munca, fiecare alege cam in ce domeniu sa lucreze etc) si totul pare sa functioneze extraordinar de bine.

    pe mine ma atrage foarte tare ideea de autonomie, sa stiu sa fac cat mai multe chestii si sa depind cat mai putin de economia nationala&internationala. dar, pe langa asta, sunt foarte constienta ca nimic nu se poate realiza doar individual si ca toate pe pamantul asta sunt interconectate asa ca sper si la o cooperare cat mai fructoasa cu oamenii:) (de asta apreciez comunitatile)

    pare ok pasta ta de dinti insa poate ar trebui s-o folosesti alternativ cu una mai blanda (se pare ca bicarbonatul in exces sensibilizeaza dintii – nu stiu daca e adevarat, eu nu-l folosesc decat din cand in cand asa ca n-am avut nici o problema).

    Răspunde

    • Posted by Gab on 23/09/2009 at 4:43 pm

      „nu stiu daca mi-ar placea 100% sa locuiesc intr-un astfel de loc.”

      Nu e vorba neapărat de un spaţiu geografic, ci mai degrabă de unul cultural. Comunităţi pot să existe şi la oraş…

      Răspunde

  5. bineinteles ca exista, pana si in spatiul virtual!
    am scris comentariul avand in minte comunitatile ce exista intr-un spatiu geografic bine stabilit (de asta am dat si exemplul cu twin oaks). tipurile de asocieri intre oameni sunt insa nenumarate.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: