03:53

al doilea post pe noaptea asta, si nu zic nimic nou.

Cu toate eforturile noastre – messenger sucks. Spun asta dupa o lunga „conversatie” pe care am avut-o cu cineva , el vorbind, eu tastand. rezultatul: desi eu – in mare, intelegeam cam tot ce zicea el (mai putin cand nu se intelegea nici el :) ) , eu nu ma puteam face deloc sau aproape deloc inteleasa, si aveam asa de multe de replicat!

frustrant, deci scriu pe blog.

……………………….
haha

tare
da
pai da…
da’ tare ar fi bine sa nu fim atatia oameni
asa-i
si devii pesimist

pai si cat mai avem din „natura noastra” ?
human nature

adica
cat mai stim din asta
nu umana
pff
lasa
nu pot
punctat
da; tu nu ai prins din ce vreau EU sa zic

nush
da’ sa zicem
aia
da
ca nu suntem mai umani numa ca merem in 2 picioare

era o chestie pe care o zicea o pisica
asta cu oamenii
ca cu ce is ei mai buni
decat matza
numa ca merg in 2 picioare?
in fine
dar
asta zicea matza
in carte
nu conteaza
conteaza ca
ce vreau eu sa zic
ca

stai
ca eu scriu
si e mai greu
deci:
chestia aia care o avem noi, ca vietuitoare, este o chestie primara
si mai toate chestiile primare
sunt estompate
sau sterse cu totu
de catre mediu
asta
in care traim
in societatea NOASTRA
in civilizatia vestica in care ne invatza diferite chestii
care sunt contrare
nush despre aia
deci nu vorbesc de ea

………………………..

Dat fiind ca tot ce am paste-uit aici e scris doar de mine, nu mai cer permisiunea pt reproducerea publica a unei „conversatii private”.

Anunțuri

16 responses to this post.

  1. Posted by armin on 06/09/2009 at 7:15 pm

    asta e foarte fain. crezi ca pana la urma orice dialog este un fel de monolog? crezi ca in occident nevoia de celalalt este atat de puternica fiindca nu mai putem sparge zidurile acestui monolog? nu stiu, probabil ca desi tehnica ne pune la indemana atatea mijloace pentru un dialog, tot ea ne inchide in limitele monologului nostru. dar tu, tu ce crezi? :)

    Răspunde

    • Dacă vrei într-adevăr să fii deschis dialogului, poți să o faci. Deși tehnica asta care „ne ajută” e total deficitară.
      De-aia tot face-to-face e mai fain.
      But there’s no correct answer to this. Unii vor să se ascundă în spatele tehnologiei ca să nu-și arate adevăratul sine, alții ar vrea să și-l arate dar nu reușesc din cauza defectelor tehnologiei care duc la percepții deformate, nu știu. Treaba e că:
      1. Așa putem comunica cu oameni cu care n-am comunica niciodată dacă n-ar exista tehnologia (chiar dacă șchioapătă comunicarea asta)
      2. Câte-odată chiar și comunicarea asta e mai prolifică decât un dialog face-to-face cu cineva care nu e deschis și nu vrea să rupă bariera monologului, cineva închis în proprile idei fixe.
      3. Câte-odată chiar dacă avem impresia că ce am spus nu a trecut dincolo de zidul monologului, ne înșelăm, iar celălalt absoarbe ceva, fie că își dă seama sau nu, pentru că nimic nu e 100% stabil
      4. Nu am pretenția că ce-am scris mai sus e vreo părere avizată. Nici măcar n-o sa recitesc, oricum sunt mult prea multe variabile, și chiar dacă le-aș cunoaște pe toate n-aș ști ce să fac cu ele.

      Răspunde

  2. Posted by armin on 08/09/2009 at 5:31 pm

    e trist ca foarte multa lume nu reuseste sa se deschida suficient pentru a-l asculta pe celalalt. imi place ideea asta ca nu exista nimic stabil, dar cred ca ne este si frica de schimbare.

    Răspunde

    • Dacă din cauză că ne e frică de schimbare o să ne ducem nabii, atunci am face bine să trecem peste temerile astea. Sau ne vom duce naibii.

      Răspunde

  3. Posted by armin on 10/09/2009 at 9:51 pm

    deci sa nu ne fie frica de schimbare! aparent schema logica ne ajuta sa comunicam. dar oare am reusit sa ne intelegem? nu mai conteaza conteaza! ca sa ne jucam putin cu cuvinetele as putea spune ca a ma duce naibii inseamna sa ma schimb pentru cineva atunci ma pot duce si naibii! :)

    Răspunde

    • Cu cât ne jucăm mai mult cu cuvintele, cu atât ne înțelegem mai greu. De-aia prefer să keep it simple, cât se poate.

      Răspunde

    • Cu cât ne jucăm mai mult cu cuvintele, cu atât ne va fi mai greu să ne înțelegem. De-aia eu prefer să keep it simple, pe cât se poate.

      Răspunde

  4. Posted by armin on 10/09/2009 at 9:54 pm

    pana la urma comunicarea trebuie sa fie o experienta prin care nu numai ca se transmit niste informatii de la un creier la altul, dar se produce si o modificare, o schimbare in cei care comunica. asa, comunicarea devine o aventura. (am revenit fiindca am o zi tampita si nu ma pot concentra suficient :) )

    Răspunde

  5. Posted by armin on 10/09/2009 at 9:56 pm

    asa ar fi bine, dar totodata aici apare problema atunci cand se pune problema tehnologiei – este ea un obstacol in calea unei astfel de comunicari ca transfigurare

    Răspunde

    • Și când citești o carte absorbi din ideile transmise de cel care a scris cartea.
      Creierul lui – creierul tău.
      Tot indirect o faci, ca și prin intermediul tehnologiei/internetului.
      Se poate întâmpla să rezonezi cu ideile alea din carte, și atunci să se întâmple o modificare în tine, se poate întâmpla să nu. Sau să rezonezi doar cu o parte din idei.
      La fel se întâmplă când vorbești direct cu cineva.
      La fel se întâmplă și când citești un blog și comentariile pe marginea articolelor.

      Așadar nu cred că tehnologia e de vină pentru ne-comunicare, ci cât de tare suntem pregătiți/deschiși să acceptăm ideile altora (poate în detrimentul alor noastre) și eventual să rezonăm cu ele.

      Pentru că nimic nu-i 100% stabil.

      Răspunde

    • Peste tot unde găsim oameni, îi găsim folosind unelte (tehnologie).

      Şi nici măcar nu-i vorba doar de specia noastră, ci şi de verişorii hominizi: cimpanzeii, urangutanii şi gorilele.

      Deci se pare a fi ceva născut în noi.

      Răspunde

  6. Posted by armin on 11/09/2009 at 10:51 am

    un ex f bun de astfel de carte pt crestini este biblia. desigur ca ai dreptate ca nu tehnologie este de vina

    Răspunde

  7. Posted by armin on 11/09/2009 at 10:53 am

    asa este dar se pare ca tehnologie devine din ce in ce mai dominanta si daca exista o vreme cand foloseam noi uneltele, foarte multi pesimisti au impresia ca noi, oamenii, devenim unelte.

    Răspunde

  8. Tehnologia, odată începută, nu are decât să meargă într-o singură direcţie: spre o evoluţie a complexităţii.

    Tehnologia este un produs al culturii, iar cultura este până la urmă un produs al anumitor specii, deci toate sunt supuse evoluţiei biologice, care nu merge decât într-o direcţie: înspre complexitate.

    Devenim uneltele cui?

    Răspunde

  9. Posted by armin on 11/09/2009 at 7:36 pm

    ale propriei noastre inferioritati. de exemplu, unul din antichitate, zicea ca unealta prin excelenta este mana omului. mai putem sa spunem asta acum – daca ne gandim la un excavator sau daca ne gandim la pomii care absorb dioxid?

    Răspunde

  10. Posted by armin on 11/09/2009 at 7:37 pm

    eu nu neg premisele tale – incerc sa traiesc cat mai deplin consecintele unei astfel de culturi

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: