În rest, vă urez un An Nou așa cum vi-l doriți!

Credit imagine: Tea at Weasel's pe Flickr

Dragi timișoreni,

dacă încă n-ați găsit cadouri potrivite pentru Crăciun, sau chiar dacă ați găsit dar vreți să vă întâlniți cu săpunurile mele, cu mine și cu Gab, vă recomand să veniți la Bazarul de Crăciun de la Liceul Waldorf din Timișoara.

Veți găsi decorațiuni făcute de copiii de acolo dar și de către alții– mici sau mari,  de-ale gurii și săpunuri, toate făcute manual, desigur.

Vă aștept vineri, 9 decembrie, de pe la ora 17.00 pe strada Uranus nr. 10 (în spatele spitalului Județean) cu săpunuri, magneți și insigne super-drăguțe! :D

P.S.: Invitați-vă rudele, familia, prietenii și nu uitați: participând la bazar susțineți un model de învățământ alternativ, destul de necesar în România.

Lumea fiecăruia se schimbă în fiecare zi, fie că ne dăm seama sau nu. Între timp, eu mai torn câte-un săpun, mai boicotez pe unii din cei 1% prin faptul că nu cumpăr de la ei pasta de dinți și nu recunosc puterea celor “de la putere”.

Uite așa a mai trecut o vineri.

Curioși am fost, să vedem ce iese din ce-am zis și ce-au filmat. Am spus și unor prieteni, mai ales celor de aici, din Stanciova, care au avut la rândul lor, acum câtva timp, interviuri și reportaje făcute despre ei. Ne-am uitat într-o seară împreună la știri și-am așteptat. Crime, violență, Berlusconi și Brad Pitt. Unde să ne încadrăm noi la știrile ProTV? N-am apărut. Mai bine.

Azi am primit un telefon de la Eniko și mi-a spus că au dat, în sfârșit reportajul. Mi-a trimis și linkul. Citind titlul am izbucnit în râs! “Din fericire”, i-am zis lui Gab, “avem bloguri și putem să postăm comentariul nostru”. Zis și făcut.

Așadar:

Dând click pe imagine veți ajunge pe pagina ProTv unde e găzduit reportajul.

“Au renunțat la tot ce aveau și s-au retras la țară. Decizia unor tineri care vor să trăiască liber”

Ei… ar fi fost foarte greu să renunțăm la tot ce aveam. Cum ar fi posibil să renunțăm la familie, la prieteni, la tot ce știm, ce credem, ce simțim? Ca să nu mai vorbim de toate obiectele posesiune-personală pe care chiar le-am luat cu noi?

Ne-am retras din oraș, ce-i drept, dar am intrat într-un alt mediu, o altă comunitate, păstrând multe din vechile legături. Nu trăim izolați, chiar dacă nu mai vedem sute de oameni zilnic. Pe oamenii pe care-i vedem îi salutăm și schimbăm și-o vorbă cu ei. Retrași suntem mai degrabă la oraș, când în mijlocul mulțimii nu cunoști pe nimeni. În plus, avem prieteni care mai vin pe-aici, și-am cunoscut lume nouă, mult mai apropiată de cum suntem noi. Aș zice că la capitolul ‘viață socială’ stăm mai bine. Nu cantitativ, ci calitativ.

Apoi  textul reportajului. Evident că n-au reprodus tot ce le-am povestit. N-ar fi avut când, dar au omis lucruri importante. Nu insist.

Ei administreaza si un site, prin intermediul caruia utilizatorii pot dona altor persoane tot ce le prisoseste. (nu doar ce le prisosește. Ăsta ar fi Freecycle, un grup care funcționează foarte bine. Pe site-ul administrat de noi se oferă și servicii, lucru foarte important.)

Cei doi nu obtin nici un profit din aceasta afacere, dar incet-incet, in jurul lor (site-ului) s-a format o comunitate.

Ei sunt Irina si Gabriel, doi tineri de 27 si 28 de ani, din Timisoara (și Lugoj), care vor sa-si traiasca altfel viata.

Pana nu demult locuiau la oras si lucrau zi lumina (nu chiar). Castigau suficient, el ca programator la o firma multinationala (???) iar ea ca designer grafic, insa si-au dat seama ca locul lor nu este acolo.

Asa ca si-au dat demisia si s-au retras  (putem spune ‘mutat’ de-acum încolo?) intr-un sat linistit. Si-au cumparat o casa si au inceput sa traiasca…”dincolo de bani”, doar din ce le ofera gradina si livada din spatele casei. (cum ziceam… nici vorbă. Nici nu ne-am dori să fim o gospodărie auto-sustenabilă. Mai degrabă să fim sustenabili în cadrul comunității în care trăim.)

N-au venit singuri. (am venit singuri. Sau mă rog… ne-a adus frate-miu, cu mașina) L-au adus in acest peisaj de poveste si pe catelul Simi. (Simi a apărut mult mai târziu în peisaj)

Si-au decorat singuri casa si i-au poftit in vizita pe toti  (nu toți, totuși…) cei obositi de aglomeratia orasului.

Fara nici un profit, au pus pe picioare si un site, prin intermediul caruia oricine poate oferi diverse bunuri sau servicii gratuit, de la electrocasnice pana la imbracaminte, alimente sau mobila, ba chiar si servicii de consultanta juridica sau…menaj.

Cu timpul, in jurul site-ului s-a creat o comunitate de cateva sute de ultizatori. (vedeți că se poate? (-:  )

Si pentru ca partea materiala a vietii a trecut demult in planul secund, (nu trăim cu aer, nici prin fotosinteză. Nu levităm, încă trăim într-o lume foarte materială și sperăm să rămânem așa pentru multă vreme) Irina si Gabriel fac autostopul o data pe saptamana pana la Timisoara (și Lugoj), pentru a-si vizita parintii (, prietenii și pentru a face cumpărături)

Bineinteles, insotiti de cainele lor maidanez.”

Replica lui Gab o vedeți aici.

E drept că se putea mai rău. Reportajul chiar e unul pozitiv, și înafară de faptul că datele nu-s chiar precise și de existența unor hiperbole inutile, n-avem de ce să ne supărăm :)

Sunt chiar plăcut surprinsă de ce drăguț ne arată casa în imagini :)

P.S.: Hilare sunt schimburile de replici în comenariile reportajului, le puteți vedea în josul paginii cu știrea.

Pe lângă el mă tot strofoc, împreună cu Gab, să mai fac un blog pe wordpress care să fie cât-de-cât actualizat și să conțină o parte semnificativă din schiurile care sunt pe site-ul nr. 1. Încă n-am reușit, dar lucrez la asta.

Ei bine, și ca să reușească să crească și blogul făcut de mine și de Gab în motoarele de căutare, scriu un articol în care dau un link spre el. Uite-așa, pentru că pot :)

Celor abonați la blog le cer scuze pentru ceea ce unii ar considera pe bune dreptate spam. Dar poate că veți dori și voi la un moment dat schiuri tare faine și ieftine, sau poate niște clăpari, și-atunci poate că linkul ăsta vă va fi de folos.

Sper să ajute :)

Sâmbătă, 18 iunie, vă așteptăm la Târgul Mâinilor Dibace!  Iar a 2-a zi, la Stanciova, cu niște workshopuri simpatice și socializare la greu ;)

Bun, și ce-i cu târgul ăsta?

Târgul Mâinilor Dibace se vrea a fi o adunare de oameni voioși care știu să creeze lucruri frumoase dar mai ales utile, oameni care au aflat că pentru orice lucru confecționat în masă, cu prețul sănătății multor oameni și a multe resurse irosite există un echivalent făcut cu grijă, cu drag și cu materiale mai firești, mai disponibile, mai sănătoase. Oameni care au învățat să creeze alternative.

Oameni care demonstrează că oricine poate să facă minuni acasă sau într-un mic atelier și că mai există meșteșugari, chiar și la oraș.

Veți găsi la târg pâine tradițională, uleiuri presate la rece, lămpi deosebite, obiecte decorative, bijuterii, săpunuri de casă, picturi, câte și mai câte! Urmăriți noutățile: pe măsură ce participanții își confirmă prezența puteți afla mai multe despre ei și ce știu ei să facă!

Chiar dacă suntem momentan doar în faza de început și mai e timp berechet, în care sigur aveți chestii interesante de văzut prin Timișoara, anunțăm totuși evenimentul, în caz că sunteți careva interesați să luați parte, în calitate de participanți.

Cu drag, Irina și Gab

1 iunie 2011, Stanciova

Spun că sunt săpunuri de învățăcel pentru că le-am făcut ca și experiment: ce se întâmplă dacă fac asta sau ailaltă.
Ei bine, șamponul îl folosesc cu drag și acum, săpunul cu lapte și miere are prea multă miere, așa că mijlocul (partea mai întunecoasă) nu prea face spumă și e mai moale, iar cel cu spirulină a fost dat în testare de-abia săptămâna trecută, încă n-am primit recenzia dar sunt încrezătoare, că i-am pus tot ce-i trebuie pentru un săpun masculin (mai puțin vaselină, cum i-ar plăcea lui Gab să zic).

————————————————————————————–

Primul meu șampon solid, cu mult ulei de ricin, ulei de mușețel și ulei esențial de levănțică și mentă.

————————————————————————————–

Săpun cu lapte și miere, fără uleiuri esențiale. Pentru nu-știu-ce motiv, are miros de cozonac cu nucă.

————————————————————————————–

Un săpun bărbătesc cu infuzie de gălbenele, spirulină, puțin albastru de metil și ulei esențial de pin. Și muuuult ulei de ricin, ca să facă multă spumă și să poată fi folosit la bărbierit.

Urmează și altele. Dacă aveți idei de nume pentru săpunurile astea, mă bucur să primesc sugestii.

Dacă sunteți curioși la câte se poate folosi urzica, citiți articolul de aici, pe Fir de pir. Cu siguranță veți afla chestii pe care nu le știați.

În plus, articolul și documentarea pentru el mi-au făcut chef să fac un șampon solid cu urzică. Să vedem ce iese.