Adică ăsta.

Cred că m-a cam nimerit. Se pare că sunt “Loose, Passionate, and Sympathetic.”, în principal.

Vă arăt graficul-plăcintă frumos colorat care mi-a relevat cam cât dețin din fiecare trăsătură.

Dat fiind că nu mă descurc cu html-urile și mi-e foame, pun pozele fără captions. Dați click și gata.

Graficul e interactiv, făcut în flash, apar descrieri la mouse-over, dar cu asta puteți să vă jucați voi dacă faceți testul.

Descrierile celor mai importante 10 trăsături ale mele sunt mai jos, în ordinea preponderenței. N-o să traduc totul în română, o să dau doar copy-paste iar dacă nu pot să mă abțin, mai comentez câte ceva:

Loose

You feel that a clean, orderly desk is the sign of a person who doesn’t have enough to do. (așa-i.) Schedules and “to do” lists feel stifling; you thrive on a sense that anything goes, and know that the world won’t end if you don’t clean up after finishing a job. (de terminat nu se termină lumea, dar câte-odată impulsul social mă face să și curăț după mine)
You don’t need to know that everything is in its place; it is not empowering to you to feel that the world around you is neat and organized. Mowing down every item on your “to do” list, every day, does not bring you joy.

Passionate

You are in touch with your emotions, and sometimes you react before you think. (yup!) The good news: you don’t tamp down your feelings. The bad news: you sometimes say or do things that you later wish you could take back.
You do not live your life on an even keel; you do not go for long periods without experiencing some mood swings. (Și mă bucur că-i așa. Prea ar fi plictisitor dac-aș fi prea stabilă :D)

Sympathetic

You have a knack for knowing what’s going on in the hearts and minds of those around you, without their having to tell you explicitly. (Intuiția, bat-o vina!) People tend to turn to you with their problems because they know you care, and that you will likely offer good advice and a helping hand.
You do not feel that people with sad stories are just looking for attention, or have brought their problems upon themselves.

______________________________________
Accessible

You’re comfortable expressing yourself in words and actions, with no self-censorship. You believe that if someone doesn’t like what they see it’s not your problem, but theirs. A high score on the “accessible” trait suggests that you have a lot of friends, socialize often, and enjoy rap/hip-hop music. (Asta cu rap/hip-hop m-a dat gata!)
You don’t see the need to keep your thoughts to yourself, or to have a zone of privacy that encompasses only yourself and a small circle of friends and relatives. (ba, mai simt și nevoia asta, adesea chiar. Să vezi și să nu crezi! )

Warm

You have a genuine interest in other people. You’re a natural host, and are always thinking about how you can increase the happiness of those around you. When friends have problems or are in trouble, you’re usually the first person they turn to for aid and comfort. Scoring high on the “warm” trait suggests that you are among those who enjoy domestic activities — doing things around the house — and are enthusiastic about charitable work, helping others, and making the world a better place.
You don’t always say exactly what you’re thinking; you don’t like the idea of causing anyone pain because of your criticism.

Empathetic

You are in touch with your own feelings, which helps put you in touch with the feelings of others.
You don’t buy the logic that your happiness comes ahead of everyone else’s because unless you’re happy you’re incapable of making anyone else happy.

Competent

You strive to master everything you undertake. You tend to learn quickly and do not shy away from challenges.
You are not a “que sera sera” type of person, nor do you go easy on yourself when attempting to master a new skill or get a job done.

Sociable

You are a people person. You’re much more likely to be found in the middle of a crowd than home alone. When there’s a good time to be had, you’re likely to be having it.
You are not necessarily happier when you’re by yourself, and would not choose to be home alone rather than, say, in a crowded club with your friends.

Cooperative

You enjoy teamwork, play well with others, and prefer getting along to winning.
You’re not compelled to win every contest nor to be right all the time.

Understanding

You are willing to take the time to find out what’s going on with other people, especially if they’re in distress. You’re a good listener, you don’t criticize, and you offer unbiased, respectful, honest advice when it’s requested. With a high score on the “understanding” trait, it is likely that you are enthusiastic about charitable work, helping others, and making the world a better place.
You don’t feel the need to impose your standards on others or say things that, even though true, cause pain.

Ce-i fain la testu’ ăsta e că rezultatul e destul de detailat pentru un test gratuit. Se poate plăti pentru un “raport complet”, dar cine vrea să i se spună prea multe despre el însuși?!  ;)

25 decembrie, ora 23.37.

Crăciun.

Afară tună și plouă torențial iar pe mine tocmai m-a mușcat un țânțar.

Chiar nu te poți plictisi, mereu se întâmplă ceva interesant în perioada asta!

Ei bine, până una-alta, un Crăciun fericit să aveți, și restul zilelor la fel. G’nite!

Am mers acum o săptămână cu autobuzul în oraș, pe o rută suficient de lungă ca să ajung să mă uit la oameni. De la o vreme încoace fac un fel de exercițiu uitându-mă la ei, când am timp, pentru că durează un pic. Încerc să mi-i închipui copii.

Încerc să fac abstracție de hainele sobre, ponosite sau nu, sărăcăcioase sau nu, asortate sau nu, alea pe care le îmbracă adulții ca să pară respectabili — sau nu. Să fac abstracție de machiajul femeilor, să le reîntregesc forma sprâncenelor pensate, să ghicesc culoarea naturală a părului vopsit, să văd bărbații fără barbă și maxilare proeminente.  Să nu văd urmele lăsate de ani, de zâmbete și de oboseală pe fețele lor, să văd doar trăsăturile moștenite de la copii ăia cu vreo 25 de ani mai mari ca ei. Ăsta e efortul de imaginație pe care-l fac. Nu fac însă abstracție de expresiile feței și de gesturi, astea fac totul mai interesant.

Și-atunci văd asta: ochi împrejmuiți de gene moi, privind pe fereastra murdară a autobusului, în gol probabil. Uneori o expresie vagă, niște sprâncene firave ridicându-se un pic. S-ar lipi poate cu nasul de geam, să vadă mai bine, dar s-a învățat că nu-i frumos și oricum e plin de microbi. Fetița de pe scaunul de lângă deschide o gentuță cu buline și scoate un telefon cu clapetă, îl deschide, butonează un pic și îl pune la loc. Picioarele s-ar bălăngăni în gol sau ar sta cuminți, cu vârfurile îndreptate un pic spre interior. Un strănut, un șervețel cu miros de detergent în locul unei mâneci. O revistă cu idei pentru casă și grădină și reclame și promisiuni, dar cât de simplă e coliba din bețe făcută în fundul curții, cu acoperiș din pătură și covor din pătură și gâze și frunze. Doar că e cam departe de autobus, și de apartamentul unde duce autobusul.

N-am văzut niciodată atâția copii care să-și ascundă privirile, care nu-și fac cu mâna și nu-și scot limba.

Băiatul gras din fața mea se uită la ceas, a întârziat la întâlnirea cu ceilalți copii cu care se joacă de-a afacerile. Se uită scurt la mine, vede că mă uit la el și-și aruncă repede privirea pe fereastră până la următoarea stație, unde coboară grăbit, îmbrâncind-o un pic pe fata de lângă ușă. A mică se uită urât la el și strănută. Nu mai scoate șervețelul, se retrage un pic și se atinge ușurel cu mâna pe sub nas.

Am primit asta pe mail și dau vorba mai departe:

Dragii Auăleu-ului și Scârț-ului Lejer-ului Loc,

Avem această ocazie unică sau să îi spun privilegiu, fericire … multe ar fi dar important este că zilele acestea retrăim 20 ani de la Revoluție și în memoria celor petrecute ieșim în stradă cu spectacolul nostru cel mai reprezentativ în acest sens: Spălătorul de Creier.

Auăleu Teatru de Garaj și Curte din și mereu din Timișoara iese în stradă și reîmprospătează strada Alba Iulia pe 16 decembrie de la ora 20.30 cu o soluție pe care mulți poate vor să o uite … facem o REVOLUȚIE nedirijată, necosmetizată, nealterată, nesupusă, tânără și spontană la cei 20 de ani pe care i-a împlinit. Aduceți cu voi steaguri, pancarte, greble, lopeți și tot ce se mai aduce la o revoluție. Repetiția cu toti cei care vor să ni se alăture și vor să joace în spectacol va fi pe data de 15 decembrie, ora 20.30, la Auăleu pe Zoe nr. 1. Vrem o Revoluție cu cel puțin 50 de oameni … nu cerem mult, nu-i așa?

Evenimentul stradal este organizat de studenții de la Facultatea de Architectură. Parte din ei s-au înscris deja voluntari pentru scena de final. Nu ne lăsați singuri …

SPĂLĂTORUL DE CREIER

acţionează:
IOANA IACOB

CHRISTINE CIZMAŞ

MARIAN PÎRVULESCU

ALEX MĂRTINAŞ

ALEXANDRU KONIAR

ANDREA NISTOR

BRATOVEANU MARIUS

CĂTĂLIN ANDREI

BALAU ALEXANDRU

și mulți alții

text:
MATEI VIŞNIEC
înscenarea:
OVIDIU MIHĂIŢĂ

pe STR. ALBA – IULIA din TIMIȘOARA

16 DECEMBRIE, ora 20.30 fix

INTRAREA LIBERĂ

Cu respect în memoria sinceră a celor care merită și au crezut în

LIBERTATE! Și mai cred și acum …

Later edit: Am fost, iar la 20.30 fix nu era nimic. Și n-a fost nimic până pe la 9 și ceva, când am întrebat pe cei care făceau proiecțiile cu imagini ceaușiste și un pic post ceaușiste ce se întâmplă cu piesa de teatru. Și-am aflat că nu se mai ține, lucru pe care puteau să-l anunțe printr-un mail, așa cum au făcut cu anunțul inițial, ca să nu stăm în frig. Oh well, no harm done, dar aș fi vrut să fie ceva acțiune…

Later-later edit: Au anulat evenimentul, și-au cerut scuze. Vor mai juca piese de teatru de-abia de la anul.

Menționez ( încă odată) că nu mă interesează politica, dar câte-odată mai aud una alta și mă cam scoate din sărite, când îi văd cât sunt de boi toți.

Scriu despre ce urmează doar pentru că mi-a sărit foarte tare în ochi, ca și eșantion cultural.

Am văzut azi, la lucru – pe youtube, un mic fragment din dezbaterea dintre Geoană și Băsescu (minutele 0.08-2.24).

Foto de Diana Crețu, pe Deviant Art.

Băsescu a zis cam așa:

“Politica economică trebuie să intre mult mai puternic și în mediul rural. În momentul de față cea mai mare resursă de creștere a productivității* e în mediul rural. Avem 8 miliarde de euro de la UE destinați dezvoltării rurale. În viziunea mea, parte din acești bani trebuie să se îndrepte spre crearea de locuri de munca în mediul rural, prin înființarea de întreprinderi mici și mijlocii, în care să lucreze tinerii și femeile. “

(etc, etc).

Iar mie mi-a sunat a ceva ce s-au gândit marile corporații când s-au dus prin “țările subdezvoltate” și au văzut că acolo oamenii doar trăiau, fără bani. (da, se poate!) Nu cumpără, nu produc, deci sunt nefolositori “civilizației”. Și-au zis: ia să le promitem noi că dacă lucrează pentru noi, le vom da bani cu care să-și poată cumpăra de mâncare! ( Asta în condițiile în care înainte mâncarea NU era pe bani, era acolo, pur și simplu. Știți, nu-i așa, că unde nu există mâncare nu există oameni, deci dacă trăiau oameni pe-acolo înseamnă că nu mureau de foame). Mâncarea au luat-o ei, “cei civilizați”, ș-au încuiat-o. Lucrează unii -pe bani, la producerea ei. Cheia de la mâncare sunt banii. Deci cei care înainte trăiau și mâncau fără bani, trebuie să muncească pentru cei care le-au încuiat mâncarea, ca să poată supraviețui. Și-atunci se ajunge la asta.

Ok. La noi nu-i același lucru. Nu vine direct o mare corporație, ci doar UE cu niște bani. ( vezi aici o analogie între state și corporații) S-au gândit ei așa: oamenii ăștia își cam produc singuri mâncarea, nu prea cumpără conserve și duciuri de la noi. Ia să vedem cum putem să ne băgăm peste modul lor de trai, să nu-i mai punem să-și vândă porcul în oraș, în piață, ci să muncească chiar acasă la ei, ca să ducem noi salamul gata ambalat în oraș, la hypermarket. Le dăm și niște bani pentru asta, așa or să poată să cumpere și de la noi, vor vedea ce fain e să nu lucrezi pe câmp ci să mergi direct la magazin ca să iei mâncarea, pe bani. Nu vor mai avea timp să mai producă ceva singuri, vor depinde în totalitate de banii și de sistemul nostru. Perfect!

Dacă se îmbolnăvește vreunul de la atâtea E-uri și grăsimi, nu-i nimic, trimitem și-un doctor, pe care tot ei îl plătesc, din contribuții. Dacă doctorul mai vrea și șpagă sau e incompetent…treaba lor. Dacă omul nu se vindecă și nu mai poate să lucreze în făbricuță…asta e. Copii vor avea de suferit, nu mai au bani de mâncare și de haine, în UE copii n-au voie să lucreze de mici, ca în Asia. Las’ că se ocupă ceva asistenți sociali de ei…se rezolvă cumva problema. Îi vom numi “marginalizații societății”.

În loc să-și mănânce carnea de porc și de pui, ouăle, porumbul și roșiile crescute în grădină, laptele și brânza de la vacă, fructele din copaci. Copii vor merge la școli cât mai înalte ca să li se spună cum că trebuie să devină ingineri, economisti, experti in marketing…you name it, să câștige mai bine. Și nu mai pot sa trăiască decât în sistemul nostru, în “civilizație”.

Ăsta e prețul “progresului și dezvoltării”, chestiile alea despre care ni se spune că trebuie să tindem.

Noi așa trăim și vrem ca toată lumea să trăiască la fel ca noi. Ne-o spunde chiar președintele. Chiar dacă sistemul ăsta e defectuos și se duce naibii…

E ceea ce se numește îndoctrinare culturală, și se întâmplă peste tot.

* chiar Băsescu zice că nu e vorba de oameni, e vorba de creșterea productivității. Oamenii par a fi o resursă pentru economie.

Notă importantă:
Cu riscul să mă repet. Nu am scris articolul ăsta ca să îl fac de rahat pe Băsescu, sau să-i dau un punct lui Geoană. Nu voi vota pentru niciunul (indiferent cum s-ar numi) pentru că mi se pare ineficient. Schimbările nu vin de sus.

P.S.: Căutând o poză pentru articol am găsit un interviu care mi-a plăcut. Aici.

Zise și friganele de ciuperci

(Articol din ciclul “Utile”)

Asta pentru că după o căutare rapidă pe Google n-am găsit nici o rețetă care să mă mulțumească. Și-am zis: las’ că le arăt eu lor!

Folosiți cu încredere:

• Ciuperci champignon proaspete – 500 g
• două ouă
• câțiva stropi de sos de soia (după gust), sau sare
• piper proaspăt măcinat
• vreo doi pumni de făină de grâu
• doi pumni de pesmet
• un pumn de susan

Poze de pe mărețul Gugăl

Am tăiat ciupercile în sferturi, cu codiță cu tot. Mergea și să le tai în jumătăți sau chiar deloc, dar au fost tare drăguțe așa, mici-mici. Am pus apă la fiert, cu niște sare. Odată ce-a dat în clocot am pus ciupercile și le-am acoperit. Nu le-am lăsat să fiarbă mult, chiar nu e nevoie. Vreo 5 minute e suficient. Probabil că se poate sări de tot peste etapa asta, dar riscați să-și lase ciupercile toată apa în interiorul pane-ului, și nu cred că vă doriți asta.

Le-am scos și le-am lăsat în strecurătoare până s-au scurs bine de apă și le-am pus pe o farfurie cu un șervet.

Apoi operațiunea împănarea la care m-a ajutat Gab:

Intră în scenă 3 vase: unul cu făină, unul cu ouăle ( bătute bine + sos de soia sau sare + piper), al treilea vas cu pesmetul amestecat cu susan.

Se trec ciupercile prin făină, apoi prin ou, apoi prin pesmetul cu susan. Dacă aveți o pungă curată (eu n-am avut), puteți pune pesmetul și susanul în pungă, iar ciupercile trecute prin ou în aceeași pungă pe care să o scuturați bine, ca să se prindă pesmetul de ciuperci. Așa scăpați mult mai rapid :D

Odată împănate se prăjesc în ulei încins, până se rumenesc frumos. Cam asta a ieșit:

Poză făcută de Eniko. Mersi fain! :D

Noi le-am mâncat cu cartofi piure. Credeam că n-o să ne prea săturăm, dar am mâncat trei persoane din ele, au mai și rămas, iar noi am stat după masă o oră cu burțile pline în sus, fără să putem să ne mișcăm…

Credit imagine: gettyimages.com

“Oamenii nu au în ei nimic fundamental defect. Dacă le dai să pună în scenă o povestire care îi pune în armonie cu lumea, ei vor trăi în armonie cu această lume. Dacă le dai să pună în scenă o povestire care îi pune în conflict cu lumea, aceștia vor trăi în conflict cu această lume. Dacă le dai să pună în scenă o povestire în care ei sunt stăpânii lumii, ei se vor comporta ca și cum ar fi stăpânii acestei lumi. Și dacă le dai să pună în scenă o povestire în care lumea e un inamic care trebuie subjugat, ei o vor subjuga la fel ca pe un inamic, și într-o bună zi, inevitabil, acest inamic le va sta la picioare, răpus, cum se întâmplă acum cu această lume.”

Eu aș vrea ca măcar unii din noi să punem în scenă prima povestire, iar pentru asta trebuie să ne depărtăm de celelalte. Cred că primii pași îi facem deja, încet dar sigur!

[...]
— Dar să revenim la povestea noastră… După cum ai spus, omului i-a trebuit mult, mult timp ca să se prindă că lui îi erau destinate lucruri mai măreţe decât ar putea realiza trăind ca un leu sau ca un urs marsupial. Timp de vreo trei milioane de ani el a fost doar o parte din acea anarhie, a fost doar încă una din făpturile acelea care se tăvăleau prin mocirlă.
— Corect.
— D-abia acum vreo zece mii de ani el şi-a dat în sfârşit seama că locul lui nu era în mocirlă. A trebuit să se ridice din mocirlă şi să ia în sfârşit treaba în mâini şi s-o pună în ordine.
— Corect.
— Dar această lume nu s-a supus cu smerenie stăpânirii umane, nu-i aşa?
— Nu, nu s-a supus.
— Nu, lumea l-a sfidat. Vântul şi ploaia dărâmau ceea ce omul construia. Jungla lupta să ocupe din nou câmpiile pe care el le-a golit pentru culturile sale. Păsările înhăţau seminţele pe care el le semăna. Insectele ronţăiau lăstarii pe care el îi îngrijea. Şoarecii jefuiau recoltele pe care el le aduna. Lupii şi vulpile furau animalele pe care el le înmulţea şi le hrănea. Munţii, râurile şi oceanele stăteau în loc şi nu vroiau să se dea la o parte din calea lui. Cutremurul, inundaţia, uraganul, viscolul şi seceta nu vroiau să dispară la comanda lui.
— Într-adevăr.
— Această lume nu s-a supus cu smerenie stăpânirii umane, aşadar ce a trebuit el să-i facă?

— Ce vrei să spui?
— Dacă un rege vine într-un oraş care nu se supune stăpânirii sale, ce trebuie să facă el?
— Trebuie să-l cucerească.
— Desigur. Pentru a deveni stăpânul acestei lumi, omul trebuie mai întâi s-o cucerească.
— Dumnezeule, am spus şi aproape că am sărit de pe scaun, mi-am dat o palmă peste frunte şi toate cele.
— Da?
— Auzi asta de cincizeci de ori pe zi. Poţi da drumul la radio sau la televizor şi o auzi în fiecare oră. Omul cucereşte deşerturile, omul cucereşte oceanele, omul cucereşte atomul, omul cucereşte elementele naturii, omul cucereşte spaţiul cosmic.
Ismael a zâmbit.
— Nu m-ai crezut când ţi-am spus că această povestire e ambientă în cultura ta. Acum înţelegi ce am vrut să zic. Mitologia culturii voastre vă bâzâie în urechi atât de constant încât nimeni nu îi mai dă nici cea mai mică atenţie. Bineînţeles că omul cucereşte spaţiul cosmic şi atomul şi deşerturile şi oceanele şi elementele naturii. După mitologia voastră, el pentru asta s-a născut.
— Da. Mi-e foarte clar acum.
[...]

Ismael
Daniel Quinn

Aici niște poze cel puțin interesante despre regatul nostru.

…când am primit mailul ăsta de la Eco Club TM dep. Marketing:

Pune capac. Recicleaza!

ECO CLUB Timisoara, in colaborare cu Iulius Mall Timisoara si Coca-Cola HBC Romania, te invita la un reciclat! Vino in perioada 12-15 noiembrie 2009 in noul noului FOOD COURT ALMONDO din Iulius Mall Timisoara si ia parte la evenimentul “Pune capac. Recicleaza!”.

“Pune capac. Recicleaza!” are drept scop incurajarea integrarii notiunii de ecologie urbana in randul cetatenilor timisoreni si isi propune educarea comunitatii in a reutiliza si recicla obiecte din plastic.

Participa si tu la actiunea de reutilizare si reciclare a capacelor de la sticlele de PET-uri! Aduna cel putin 5 capace colorate din gama Coca-Cola, de culoare alb (Dorna Izvorul Alb), rosu (Coca-Cola Regular) sau albastru (Fanta, Sprite), portocaliu (Nestea), turcoaz (Dorna – apa minerala), depoziteaza- le la urnele special amenajate la Centrul Informational din Iulius Mall Timisoara si intra in eco-concurs. Se va organiza o tombola cu premii care constau in sticle de Coca-Cola de 0.5 L si telefoane mobile Samsung SGH F300.

Ce se intampla cu capacele? Capacele colorate stranse vor fi utilizate in realizarea unei machete cu sigla proiectului. Vino sa o construim impreuna pentru ca numai impreuna facem lucruri mici, cu impact mare! Vom demonstra astfel ca oricare dintre cetatenii Timisoarei poate fi ECO, ca poate ajuta la protejarea mediului inconjurator prin implicare, prin actiunile de reducere, reutilizare si reciclare.

ECO CLUB Timisoara este o organizatie nonguvernamentala a carei misiune este de a informa si a educa din punct de vedere ecologic cetatenii orasului nostru si de a colabora cu institutiile si autoritatile locale pe probleme de mediu. Noi ne dorim sa transformam Timisoara intr-un oras ecologic prin implicare, dedicare si stil de viata. Mentionam faptul ca nu suntem afiliati politic iar niciuna din activitatile noastre nu are caracter politic.

Acuma… iertată să-mi fie reacția de urâcioască/cârcotașă/căutătoare de noduri în papură, dar n-am putut să mă abțin și le-am răspuns așa:

Pai se pare ca daca nu consum bauturi din gama coca-cola nu pot sa particip.
Asta nu-i cumva incurajare la consumerism si reclama la coca-cola, de tipul : “aduna 5 capace si castiga un telefon”?
Nu prea vad ce-i “eco” in asta…

Mi s-a răspuns cu un text care mi s-a părut destul de standardizat și pe lângă subiect. Ceva cu incurajarea părții de Corporate Social Responsability a companiilor., dezvoltare sustenabila a unei companii. Se încheia cu “Intr-un grad mai redus sau mai mare, fiecare prin comportamentul nostru influentam sanatatea mediului.”

Păi bine, dragii mei ecologiști timișoreni, cum influențăm noi sănătatea mediului cumpărând coca-cola (cel puțin 5 produse de-ale lor)? Nu-i mai bine să n-ai ce să reciclezi/reutilizezi, neconsumând a proasta chestii de care n-avem nevoie?!

Bine-înțeles că mesajul nu a fost postat pe grupul de discuții, motivația fiind următoarea:

“Raspundem personal la astfel de maiuluri deoarece nu incurajam afirmatiile negative care educa lumea spre a constata, crtica, observa decat a actiona in consecinta si spre nevoia comunitatii. Fie actiunea si cat de mica (o participare la plantare, ecologizare etc).

Na, o să încerc să propun la modul cel mai constructiv să nu  stricăm sănătatea noastră și a mediului cumpărând coca-cola, chiar dacă-s șanse să câștigăm un telefon moca…

P.S.: Articolul de mai sus e cam din aceeași categorie ca ăstalalt.

Later edit: am mai trimis spregrupul Eco Club TM următoarele:

Propun să fim un pic mai constructivi decat coca-cola:
Haideti ca in loc sa tot strangem capace pe care sa le reciclam, s-o lasam mai moale cu cumparatul de sucuri si apa imbuteliata, ca nu ne prinde bine nici noua, nici mediului, chiar daca sunt extrem de simpatice covorasele din dopuri de plastic :)

Normal ca nu a fost aprobat acest mesaj, fapt care are destul de mult sens acum, dupa ce am citit articolul ăsta de pe indymedia.

Recunoașteți melodia?

Am ascultat-o ieri de nenumărate ori, nu mă mai satur de ea. Mergând pe stradă îmi cânta în cap și la un moment dat de-abia m-am abținut să nu încep să dansez, trecând pe podul peste Bega. Da, știu, îs nebună. Dar trebuie să recunoaștem, tuturor ne place la nebunie. Mă întreb, câți dintre voi ați ascultat textul? Eu, până ieri, nu l-am prea băgat în seamă.

Look for the bare necessities
The simple bare necessities
Forget about your worries and your strife
I mean the bare necessities
Of mother’s nature recipies
That bring the bare necessities of life

Wherever I wander,wherever I roam
I can’t be fonder of my big home
The bees are buzzing in the trees
To make some honey just for me

You look under the rocks and plants
And take a glance at the fancy ants
Then maybe try a few
The bare necessities of life will come to you

Look for the bare necessities
The simple bare necessities
Forget about your worries and your stife
I mean the bare necessities
That’s why a bear can rest at ease
With just the bare necessities of life

So just relax, yeah
in my backyard
If you act like the bee acts
You’re workin’ too hard

Don’t spend your time just lookin’ around
For something you want, can’t be found
You find out you can live without it
And go along, not thinking about it
I’ll tell you something true
The bare necessities of life will come to you

They’ll come to you, they’ll come to you
They’ll come to you, oh yes!

Mi se pare că melodia asta simpatică vorbește despre ceva ce nu prea e acceptat în cultura mainstream: faptul că poți să trăiești fain fără să te strofoci prea mult. Spre deosebire de fabula cu greierul și furnica, de exemplu, unde greierele, care nu face altceva decât să cânte toată vara, e condamnat de furnică, educatoare, învățătoare, părinți și președinți.  Dar nu zice nicăieri cum se descurcă greierul până la urmă. Eu tare cred că nu moare de foame. Dar de fapt chiar și în fabula asta, greierul e cel simpatic și furnica-i a naibii.

-“Pe cuvânt de lighioană,
voi plăti cinstit cucoană,
cu dobânzi, cu tot ce vrei!…”
Dar Furnica, harnică,
are un ponos al ei:
nu-i din fire darnică
şi-i răspunde cam răstit:
-Astă-vară ce-ai păţit?

Am impresia că marea majoritate a oamenilor civilizației noastră se  regăsesc în comportamentul furnicii, nu al greierului. Cu toate astea, cred că un motiv pentru care ne sunt simpatice anumite personaje e că ne dorim să fim ca ele. Cred că toți ne-am dori să “rest at ease”. Și-atunci de ce să nu facem cumva să trăim așa cum ne dorim, și să nu amânăm trăitul pentru “la pensie”?

P.S.: versurile de sus sunt de la varianta lui Louis Armstrong a cântecului “Bare Necessities” și cred că sună de zece ori mai fain decât cea din Cartea Junglei. Vorba lui Gab: cea din animație parcă e pâine albă, în comparație cu a lui Armstrong, ca o pâine neagră plină de grăunțe. Iami :D